Secțiunea a treia Cerere nr. 59452/09 Ioan POTOROC împotriva României introdusă la 20 octombrie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ioan Potoroc, este un resortisant român născut în 1953 și rezident în București. Este reprezentat în fața Curții de către domnul N. Olteanu, avocat la București. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La rechiziționarea din 27 august 2004, reclamantul a fost trimis în judecată în fața tribunalului județ din București ( Tribunalul departamental i-a interogat pe martorii menționați în rechizitoriu, precum și pe martorii cu eliberare condiționată. printr-o hotărâre din 1 iunie 2005, tribunalul departamental l-a acuzat pe reclamantul șefului traficului internațional de droguri cu risc ridicat, pe motiv că nu a reieșit cu certitudine din dovezile pe care le-a comis cu privire la faptele de care era acuzat. Parchetul a făcut apel la această hotărâre în fața instanței judecătorești de la București (adică instanța de apel mai întâi), susținând că responsabilitatea penală a reclamantului a fost stabilită prin dovezile existente în dosar. Instanța de apel a interogat din nou anumiți martori, precum și pe reclamant, recalificând faptele reproșate reclamantului ca complicitate la traficul internațional de droguri dure și, printr-o hotărâre din 16 octombrie 2008, a adresat o întrebare, pe motiv că dovezile nu și-au asumat răspunderea penală. Parchetul a formulat o cale de atac, susținând că vinovația reclamantului reiese în mod clar din dovezile depuse la dosar. Niciun martor nu a fost audiat în cursul procedurii de recurs și nu a fost depusă nicio dovadă nouă la dosar. Prin hotărârea definitivă din 28 aprilie 2009, Înalta Curte a admis recursul la Parchet, a clasat hotărârile instanțelor inferioare și a pronunțat hotărârea pe fond. Ea a decis că a reieșit din conținutul declarațiilor anumitor martori că reclamantul a comis complicitate la traficul internațional de droguri dure și l-a condamnat pe acest șef la 15 ani de închisoare fermă. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil, susținând că a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție în absența unei administrații directe a probelor și, în special, a depozițiilor, în timp ce a fost achitat de instanțele inferioare pe baza acelorași elemente. S-a examinat în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, condamnarea de către instanța de apel fără administrarea directă a probelor este conformă cu această dispoziție (a se vedea în acest sens Gaitanaru c. România, nr. 26082/05, 26 iunie 2012 și Flueraș c. România, n 17520/04, 9 aprilie 2013)
Requête n
o
59452/09
Ioan POTOROC
contre la Roumanie
introduite le 20 octobre 2009
Le requérant, M. Ioan Potoroc, est un ressortissant roumain né en 1953 et résidant à Bucarest. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Sur réquisitoire du 27 août 2004, le requérant fut envoyé en jugement devant le tribunal départemental de Bucarest («
le tribunal départemental
») du chef de trafic international de drogue à haut risque.
Le tribunal départemental interrogea les témoins indiqués dans le réquisitoire ainsi que des témoins à décharge. Par un jugement du 1
er
juin 2005, le tribunal départemental acquitta le requérant du chef de trafic international de drogue à haut risque, au motif qu’il ne ressortait pas avec certitude des preuves qu’il avait commis les faits dont il était accusé.
Le parquet interjeta appel de ce jugement devant la cour d’appel de Bucarest («
la cour d’appel
»), en faisant valoir que la responsabilité pénale du requérant était établie par les preuves existant au dossier.
La cour d’appel interrogea à nouveau certains témoins ainsi que le requérant. Elle requalifia les faits reprochés au requérant en complicité au trafic international de drogue dure et, par un arrêt du 16 octobre
2008, acquitta l’intéressé, au motif que les preuves n’établissaient pas sa
responsabilité pénale.
Le parquet forma un recours, en faisant valoir que la culpabilité du requérant ressortait clairement des preuves versées au dossier.
Aucun témoin ne fut entendu pendant la procédure de recours et aucune preuve nouvelle ne fut versée au dossier.
Par un arrêt définitif du 28 avril 2009, la Haute Cour fit droit au recours du parquet, cassa les décisions des juridictions inférieures et procéda au jugement au fond de l’affaire. Elle décida qu’il ressortait du contenu des déclarations de certains témoins que le requérant avait commis l’infraction de complicité au trafic international de drogue dure et le condamna de ce chef à une peine de quinze ans de prison ferme.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de n’avoir pas bénéficié d’un procès équitable, alléguant qu’il a été condamné par la Haute Cour de cassation et de justice en l’absence d’administration directe des preuves et plus particulièrement des témoignages alors qu’il avait été acquitté par les tribunaux inférieurs sur le fondement des mêmes éléments.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, la condamnation de l’intéressé par la juridiction de recours sans l’administration directe des preuves est-elle conforme à cette disposition (voir, en ce sens,
Găitănaru c. Roumanie
, n
o
26082/05, 26
juin 2012 et
Flueraș c. Roumanie
, n
o
17520/04, 9
avril
2013)
?