Comunicat la 1 aprilie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 8144/10 Adriana IORDACHE împotriva României introdusă la 1 februarie 2010 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, MAdriana Iordache, este un resortisant român născut în 1987 și rezident în Galați. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 octombrie 2008, secțiunea locală a Parchetului din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție, specializată în lupta împotriva crimei organizate ( În cazul în care reclamantul a fost reținut și al mai multor alte persoane implicate în comerțul cu produse petroliere, procurorul îi acuza că a instituit un sistem vast de contrafacere a combustibilului și spălare a banilor. Recurenta a recunoscut, în prezența unui avocat care i-a fost imputat, faptele care i-au fost reproșate și a declarat că aceasta nu fusese decât un simplu instrument mail al altor persoane acuzate. La 23 octombrie 2008, tribunalul departamental Galatin a respins cererea de Parchet privind plasarea în detenție provizorie a reclamantei și a altor inculpați. Recursul Parchetului a fost primit de tribunalul judecătoresc Galati printr-o hotărâre din 3 noiembrie 2008. Ea a menționat că există indicii că inculpații au comis faptele imputate și că au cauzat un prejudiciu important pentru bugetul statului. Curtea de apel este de părere că, având în vedere gravitatea și amploarea faptelor, repunerea în libertate a inculpaților ar afecta opinia publică și comercianții care și-au asumat în mod corespunzător obligațiile și-ar slăbi încrederea în justiție. La 4 noiembrie 2008, reclamanta a fost arestată și pusă în detenție provizorie. În cele din urmă, tribunalul departamental și instanța de judecată au prelungit la fiecare 30 de zile detenția provizorie a reclamantei și a altor acuzați pe motiv că judecata era în curs de desfășurare și că motivele inițiale pentru detenție erau încă valabile. Printr-un rechizitoriu din 27 aprilie 2009, Parchetul i-a trimis pe inculpați în fața tribunalului departamental pentru asociație de răufăcători, evaziune fiscală și spălare de bani. Instanța a prelungit cu regularitate detenția provizorie a inculpaților pe motiv că motivele care au justificat adoptarea acestei măsuri au rămas nesoluționate. Recursurile recurentei, precum și cererile sale de înlocuire a deținerii cu o altă măsură mai puțin obligatorie, au fost respinse de instanță. Instanța a auzit martori și a ordonat o expertiză contabilă și o expertiză a produselor petroliere. De două ori, la 22 iunie 2009 și la 14 ianuarie 2010, instanța a ordonat eliberarea reclamantei. Pe recursul Parchetului, instanța de recurs, evidențiind caracterul grav al infracțiunilor și importanța prejudiciului pentru bugetul statului, mențin deținerea. La 27 aprilie 2010, Tribunalul a înlocuit detenția provizorie cu obligația ca inculpații să nu părăsească țara, considerând că trecerea timpului reducea pericolul pentru ordinea publică a eliberării lor. Recursul a fost respins de instanță la 4 mai 2010, iar reclamanta a fost eliberată în aceeași zi. Printr-o hotărâre din 19 octombrie 2011, Tribunalul a condamnat recurenta pentru infracțiunile cu care a fost acuzată la o pedeapsă de cinci ani de închisoare. Prin două hotărâri din 21 februarie și 18 octombrie 2013, tribunalul judecătoresc din Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție au respins cererea și recursul recurentei. GRIEF Invocând art. 5 din convenție, recurenta consideră că instanțele interne nu au furnizat motive relevante pentru a justifica reținerea sa provizorie. ÎNTREBARE CU PĂRȚI Lungimea detenției provizorii suferită de recurentă era compatibilă cu condiția de hotărâre într-un termen rezonabil, în sensul articolului 5 alineatul (3) din convenție
Communiquée le 1
er
avril 2014
Requête n
o
8144/10
Adriana IORDACHE
contre la Roumanie
introduite le 1
er
février 2010
La requérante, M
me
Adriana Iordache, est une ressortissante roumaine née en 1987 et résidant à Galați.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante était l’administratrice d’une société commerciale dont l’objet d’activité était le commerce de carburant.
Le 22 octobre 2008, la section locale du parquet près de la Haute Cour de cassation et de Justice spécialisé dans la lutte contre le crime organisé («
le parquet
») ordonna le placement en garde à vue de la requérante et de plusieurs autres personnes impliquées dans le commerce de produits pétroliers. Le parquet les accusait d’avoir mis en place un vaste système de contrefaçon de carburant et de blanchiment de l’argent qui en résultait. La requérante reconnut, en présence d’un avocat commis d’office, les faits qui lui étaient reprochés et affirma qu’elle n’avait été qu’un simple «
instrument
» aux mains des autres personnes accusées.
Le 23 octobre 2008, le tribunal départemental de Galați rejeta le demande du parquet visant le placement en détention provisoire de la requérante et des autres accusés. Le pourvoi du parquet fut accueilli par la cour d’appel de Galați par un arrêt du 3 novembre 2008. Elle nota qu’il y avait des indices que les accusés avaient commis les faits imputés et qu’ils avaient provoqué un important préjudice pour le budget de l’État. La cour d’appel estima qu’en raison de la gravité et de l’ampleur des faits, la remise en liberté des accusés heurterait l’opinion publique et les commerçants qui s’acquittaient correctement de leurs obligations et affaiblirait leur confiance dans la justice.
Le 4 novembre 2008, la requérante fut arrêtée et placée en détention provisoire.
Ultérieurement, le tribunal départemental et la cour d’appel prolongèrent tous les trente jours la détention provisoire de la requérante et des autres accusés au motif que l’instruction était en cours et que les raisons initiales pour la mise en détention étaient toujours valables.
Par un réquisitoire du 27 avril 2009, le parquet renvoya les accusés devant le tribunal départemental pour association de malfaiteurs, évasion fiscale et blanchiment d’argent.
Le tribunal prolongea régulièrement la détention provisoire des accusés au motif que les raisons qui avaient justifié l’adoption de cette mesure subsistaient. Les pourvois de la requérante, ainsi que ses demandes de remplacement de la détention par une autre mesure moins contraignante, furent rejetés par la cour d’appel.
Le tribunal entendit des témoins et ordonna une expertise comptable et une expertise des produits pétroliers. À deux reprises, le 22 juin 2009 et le 14 janvier 2010, le tribunal ordonna la remise en liberté de la requérante. Sur pourvoi du parquet, la cour d’appel, soulignant le caractère grave des infractions et l’importance du préjudice pour le budget de l’État, maintint la détention.
Le 27 avril 2010, le tribunal remplaça la détention provisoire avec l’obligation pour les accusés de ne pas quitter le pays, estimant que le passage du temps avait diminué le danger pour l’ordre public de leur libération. Le pourvoi du parquet fut rejeté par la cour d’appel le 4 mai 2010 et la requérante fut libérée le même jour.
Par un jugement du 19 octobre 2011, le tribunal condamna la requérante pour les infractions dont elle était accusée à une peine de cinq ans de prison.
Par deux arrêts des 21 février et 18 octobre 2013, la cour d’appel de Galați et la Haute Cour de cassation et de Justice rejetèrent l’appel et le pourvoi de la requérante.
GRIEF
Invoquant l’article 5 de la Convention, la requérante considère que les juridictions internes n’ont pas fourni des motifs pertinents pour justifier sa détention provisoire.
La longueur de la détention provisoire subie par la requérante était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article 5 § 3 de la Convention
?