Comunicat la 15 aprilie 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 33636/12 Maria COLȚA împotriva României introdusă la 21 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Maria Colța, este un resortisant român născut în 1959 și rezident în Bocsa. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl E.D. Matei, avocată la București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Până în august 2001, reclamanta a fost șeful contabil al unei întreprinderi însărcinate cu gestionarea serviciilor de interes economic local. În ianuarie 2001, aceasta ar fi informat poliția departamentală cu privire la existența în contabilitatea întreprinderii a unor facturi false de achiziție de carburant. Investigația a scos în evidență o rețea de deturnări de combustibil provenind de la mai multe unități militare. Acuzațiile au fost încredințate Parchetului Militar din cauza presupusei legături militare. S-a stabilit că, între decembrie 1999 și ianuarie 2001, aproximativ 80 000 de litri de combustibil fuseseră livrați, fără facturi, întreprinderii care înființase apoi șase întreprinderi. facturi de cumpărare de la societăți fictive. bani astfel obținuți au fost plătite persoanelor implicate în deturnare, și anume, directorul tehnic al întreprinderii și doi subofițeri responsabili cu aprovizionarea unităților militare. Trei expertize au concluzionat că cele șase facturi, dintre care două stabilite de recurentă, erau false. Parchetul a interogat, de asemenea, șase martori, militari și angajați ai societății. La o dată nespecificată, reclamanta a fost, de asemenea, acuzată de participarea la operațiunile de deturnare. În martie 2003, Parchetul a ordonat sechestrarea bunurilor celor patru persoane acuzate de deturnare. militari în fața tribunalului militar din București pentru a răspunde mai multor capete de acuzare legate de deturnarea de combustibil. Din cauza conexității faptelor, reclamanta și directorul întreprinderii au fost, de asemenea, aduse în fața instanței militare pentru a răspunde șefilor de complicitate la deturnare, fals și evaziune fiscală. La 25 mai 2005, tribunalul a considerat că ancheta era incompletă și a trimis dosarul la Parchetul Militar. La 18 august 2006, acesta din urmă a emis o nouă rechiziție privind aceleași infracțiuni. După modificarea Codului de procedură penală care a pus capăt competenței instanțelor militare de a judeca civili, Tribunalul Militar și-a declinat competența. Tribunalul de Primă Instanță din Reșița a declinat, la rândul său, competența ordinii judiciare civile. Pentru rezolvarea conflictului, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul Tribunalului Militar din Timișoara pentru motivul că dispozițiile tranzitorii au menținut competența instanțelor militare de a judeca civilii în cauzele în curs. La 20 iulie 2007, Curtea Constituțională a declarat aceste dispoziții tranzitorii neconstituționale. Tribunalul militar a trimis din nou dosarul Tribunalului de Primă Instanță din Reșița, care i-a revenit. Prin hotărârea din 24 decembrie 2008, tribunalul militar i-a condamnat pe cei patru acuzați, iar reclamanta a fost condamnată la o închisoare de doi ani cu suspendare pentru complicitate la deturnare și fraudă fiscală. De asemenea, reclamanta a fost condamnată, în solidar cu ceilalți acuzați, să repare prejudiciul cauzat Ministerului Apărării și Trezoreriei Publice. Printr-o hotărâre din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Militar din București a respins apelurile inculpatilor. Instanța militară da apelul le-a primit recursurile în recurs a trimis cauza Tribunalului Militar din București pentru o nouă examinare a apelurilor. Recurenta susținută că era nevinovată și a contestat examinarea cauzei sale de către instanțele militare, susținând că ancheta a avut loc. sub presiunea și amenințările procurorilor militari. Prin hotărârea din 9 decembrie 2010, Tribunalul Militar din București a primit parțial apelurile și a respins cererea de despăgubire a Ministerului Apărării. Prin hotărârea definitivă din 23 noiembrie 2011, Curtea Militară de Apel a acceptat recursurile la Parchetul Militar și la Ministerul Apărării și i-a acordat acesteia despăgubirile solicitate. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, în vigoare la momentul faptelor, se citesc astfel art. 26 Instanța militară are competența de a cunoaște... infracțiuni comise de militari (...) Art. 33 Infracțiunile sunt conexe, fie atunci când au fost comise prin acte diferite, în același timp și în același loc de mai multe persoane reunite, fie atunci când au fost comise de diferite persoane, chiar și în momente și locuri diferite, dar ca urmare a unui concert format în prealabil între ele (...) art. 35 Competența jurisdicției militare se extinde asupra civililor atunci când infracțiunile comise constituie împreună cu infracțiunile comise de un militar un ansamblu indivizibil sau constituie infracțiuni conexe. 336/2006 privind modificarea Codului de procedură penală a stabilit competența instanțelor de ordine civilă de a judeca infracțiunile conexe comise de militari și civili. Cu toate acestea, dispozițiile tranzitorii au menținut competența instanțelor militare pentru cauzele în curs. 610 din 20 iulie 2007, Curtea Constituțională, în special cu privire la jurisprudența Curții, a declarat aceste dispoziții neconstituționale. Legea nr. 247/2005 privind reforma justiției conține dispoziții referitoare la statutul magistraților militari, la organizarea tribunalelor și a Parchetelor militare și la funcționarea acestora. Se prevede că magistrații militari sunt militari activi cu toate drepturile și obligațiile care decurg din această calitate. Ei sunt remunerați de Ministerul Apărării și gradele militare sunt acordate în conformitate cu standardele aplicabile cadrelor permanente ale acestui minister. Personalul auxiliar al Parchetului și al tribunalelor militare provine, de asemenea, din cadrele active ale Ministerului Apărării. GRIEFS Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plânge de durata procedurii și susține că procesul său în fața instanțelor militare nu a îndeplinit cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de acest articol. Instanțele militare care s-au aflat în fața cauzei recurentei erau independente și confidențiale, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție Durata procedurii urmate în speță era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție? Părțile sunt invitate să precizeze data la care a început procedura.
Communiquée le 15 avril 2015
Requête n
o
33636/12
Maria COLȚA
contre la Roumanie
introduite le 21 mai 2012
La requérante, M
me
Maria Colța, est une ressortissante roumaine née en 1959 et résidant à Bocsa. Elle est représentée devant la Cour par M
e
E.D.
Matei, avocate à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Jusqu’en aout 2001, la requérante a été la chef comptable d’une entreprise chargée de la gestion de services d’intérêt économique local. En janvier 2001, elle aurait informé la police départementale de l’existence dans la comptabilité de l’entreprise de fausses factures d’achat de carburant.
L’enquête mit en lumière un réseau de détournement de fuel provenant de plusieurs unités militaires. Les poursuites furent confiées au parquet militaire en raison de l’implication supposée de militaires. Il fut établi qu’entre décembre 1999 et janvier 2001, environ 80
000 litres de fuel avaient été livrés, sans factures, à l’entreprise qui avait ensuite établi six
factures d’achat auprès de sociétés fictives. L’argent ainsi obtenu était versé aux personnes impliquées dans le détournement, à savoir, le directeur technique de l’entreprise et deux sous-officiers en charge de l’approvisionnement des unités militaires. Trois expertises conclurent que les six factures, dont deux établies par la requérante, étaient fausses. Le parquet interrogea également six témoins, des militaires et des employés de la société.
A une date non-précisée, la requérante fut également accusée de participation aux opérations de détournement.
En mars 2003, le parquet ordonna la mise sous séquestre des biens des quatre personnes accusées de détournement.
Par un réquisitoire du 23 mars 2005, le parquet militaire renvoya les deux
militaires devant le tribunal militaire de Bucarest pour répondre de plusieurs chefs d’accusation liés au détournement de fuel. En raison de la connexité des faits, la requérante et le directeur de l’entreprise furent également traduits devant le tribunal militaire pour répondre des chefs de complicité au détournement, faux et fraude fiscale.
Le 25 mai 2005, le tribunal estima que l’enquête était incomplète et renvoya le dossier au parquet militaire. Le 18 août 2006, ce dernier dressa un nouveau réquisitoire concernant les mêmes infractions. Le dossier fut inscrit au rôle du tribunal militaire de Bucarest.
Après la modification du code de procédure pénale qui mit fin à la compétence des juridictions militaires pour juger des civils, le tribunal militaire déclina sa compétence. Le tribunal de première instance de Reșița déclina à son tour la compétence de l’ordre judicaire civil. Saisie pour régler le conflit, la Haute Cour de cassation et de justice renvoya le dossier au tribunal militaire de Timișoara au motif que des dispositions transitoires avaient maintenu la compétence des juridictions militaires pour juger des civils dans les affaires en cours.
Le 20 juillet 2007, la Cour constitutionnelle déclara ces dispositions transitoires inconstitutionnelles. Le tribunal militaire renvoya de nouveau le dossier au tribunal de première instance de Reșița qui le lui retourna. Saisie une deuxième fois du conflit négatif de compétence, la Haute Cour renvoya la cause devant le tribunal militaire de Timișoara.
Par un jugement du 24 décembre 2008, le tribunal militaire condamna les quatre inculpés. La requérante fut condamnée à une peine de prison de deux ans avec sursis pour complicité au détournement et fraude fiscale. Le tribunal constata que la responsabilité pénale pour faux était prescrite. La requérante fut également condamnée, solidairement avec les autres inculpés, à réparer le préjudice provoqué au ministère de la Défense et au Trésor Public.
Par un arrêt du 25 novembre 2009, le tribunal militaire de Bucarest rejeta les appels des inculpés. La cour militaire d’appel accueillit leurs pourvois en recours en renvoya la cause au tribunal militaire de Bucarest pour un nouvel examen des appels. La requérante soutint qu’elle était innocente et contesta l’examen de sa cause par les juridictions militaires, alléguant que l’enquête a eu lieu «
sous la pression et les menaces
» des procureurs militaires.
Par un arrêt du 9 décembre 2010, le tribunal militaire de Bucarest accueillit partiellement les appels et rejeta la demande de dommages-intérêts du ministère de la Défense.
Par un arrêt définitif du 23 novembre 2011, la cour militaire d’appel accueillit les pourvois en recours du parquet militaire et du ministère de la Défense et octroya à ce dernier les dommages-intérêts sollicités.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions pertinentes du code de procédure pénale, en vigueur à l’époque des faits, se lisent ainsi
:
Article 26
«
Le tribunal militaire est compétent pour connaître (...) des infractions commises par des militaires (...)
»
Article 33
«
Les infractions sont connexes, soit lorsqu’elles ont été commises par des actes différents, en même temps et même lieu par plusieurs personnes réunies, soit lorsqu’elles ont été commises par différentes personnes, même à des moments et des lieux différents, mais par suite d’un concert formé à l’avance entre elles (...)
»
Article 35
«
La compétence de la juridiction militaire s’étend aux civils quand les infractions qu’ils ont commises forment avec les infractions commises par un militaire un ensemble indivisible ou constituent des infractions connexes.
»
La loi n
o
356/2006 concernant la modification du code de procédure pénale a établi la compétence des juridictions de l’ordre civil pour juger des infractions connexes commises par des militaires et des civils. Toutefois, des dispositions transitoires ont maintenu la compétence des juridictions militaires pour les affaires en cours. Par la décision n
o
610 du 20 juillet 2007, la Cour constitutionnelle, s’appuyant, entre autres, sur la jurisprudence de la Cour, a déclaré ces dispositions inconstitutionnelles.
La loi n
o
247/2005 concernant la réforme de la justice contient des dispositions qui ont trait au statut des magistrats militaires, à l’organisation des tribunaux et des parquets militaires et à leur fonctionnement. Il est prévu que les magistrats militaires sont des militaires actifs avec tous les droits et obligations découlant de cette qualité. Ils sont rémunérés par le ministère de la Défense et les grades militaires sont octroyés en vertu des normes applicables aux cadres permanents de ce ministère. Le personnel auxiliaire des parquets et des tribunaux militaires provient également des cadres actifs du ministère de la Défense.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure et allègue que son procès devant les juridictions militaires n’a pas répondu aux exigences d’indépendance et d’impartialité voulues par cet article.
1.
Les tribunaux militaires qui ont connu de la cause de la requérante étaient-ils indépendants et impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
?
2.
La durée de la procédure suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article
6 §
1 de la Convention
?
Les parties sont invitées à préciser quelle a été la date du début de la procédure.