Marilena-Carmen Popa împotriva României

Comunicat la 18 septembrie 2015 THIRD SECTION Cererea nr. 1814/11 Marilena-Carmen POPA împotriva României depusă la 15 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Marilena-Carmen Popa, este un național român, care s-a născut în 1960 și trăiește în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna I.M. Peter, un avocat care practică în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Până la 10 septembrie 2010, reclamantul a fost o practică notară publică în București. La 28 noiembrie 2003, reclamantul a autenticat un contract de vânzare a terenurilor, încheiat între vânzătorul S.C. V. S.R.L., reprezentat de C.E., și cumpărătorul S.C.

O.E. S.R.L., reprezentat de M.S. La 1 iulie 2005, biroul procurorului atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție – Hotărârea de Investigare a Crimei Organizate și Terorismului a emis o acuzație împotriva reclamantului și a altor patru persoane („co-acusat”). Reclamantul a fost acuzat de încălcarea continuă a falsificației, fiind acuzat de a fi autentificat șapte contracte, inclusiv cea semnată la 28 noiembrie 2003, în absența părților semnatare. Co-defendenții au fost acuzați pe număr de faliment fraudulos. Procedura de primă instanță În timpul procedurii, Curtea de Apel a auzit treizeci și nouă de martori, inclusiv E.C., și, la cererea inculpatului O.K.H., a ordonat să fie elaborat un raport de audit.

C.E. a declarat că nu a fost prezentă în biroul notar în momentul în care contractul de vânzare din 28 noiembrie 2003 a fost încheiat, semnătura contractului aparținând altcuiva. Ea a declarat în continuare că nu are nici o legătură cu societatea S.C. V. S.R.L. Pe baza dovezilor din dosar, inclusiv cele administrate în cadrul procedurii de anchetă preliminară, inclusiv un raport criminalistic încheiat la 28 iunie 2005 în ceea ce privește veracitatea semnăturilor privind contractele impugate, la 9 iulie 2008, Curtea de Apel a achitat reclamantul tuturor acuzațiilor. Curtea a achitat și ceilalți acuzați. În ceea ce privește contractul din 28 noiembrie 2003, Curtea a făcut trimitere la raportul legist întocmit la 28 iunie 2005, declarând că semnătura de pe acest contract nu aparține martorului E.C.

În evaluarea declarațiilor martorului E.C., instanța a reținut că acestea sunt contradictorii; Curtea a remarcat că E.C. susținea că nu a fost niciodată în biroul notar public și că declarațiile, eșantionele de semnătură și certificatul fiscal prezentat expertului responsabil cu raportul forense pentru comparație nu au fost semnate de ea, ci de fiica ei. În același timp, martorul a negat că semnătura făcută pe declarația dată în cursul anchetei preliminare îi aparținea. În astfel de circumstanțe, instanța a concluzionat că nu există dovezi privind dosarul, altele decât concluziile raportului, pentru a contrazice apărarea reclamantului, susținând că E.C.

a fost, de fapt, prezent la biroul reclamantului pentru a încheia contractul de vânzare din 28 noiembrie 2003. În urma unei serii de audieri amânate datorită diverselor eșecuri ale procedurii de convocare, la 28 mai 2010, avocatul reclamantului a prezentat ca dovadă mai multor documente, fără a ridica orice altă obiecție sau a solicita mai multe dovezi care să fie adăugat în acest caz. Reclamantul, precum și un alt acuzat, G.I., au fost prezenți la audiere și au fost auziți de Curtea Înaltă de Cassare și Justiție (denumită în continuare HCCJ). În declarația ei, reclamantul a declarat că toate contractele impugnate au fost semnate de părțile contractante, în prezența ei. La 29 iulie 2010, Curtea a permis apelul procurorului și a pronunțat o nouă hotărâre cu privire la fondurile.

Spre deosebire de concluzia instanței inferioare conform căreia raportul formulat de expertul în scris nu a fost confirmat cu nici o altă dovadă care susține afirmația reclamantului că părțile contractului au fost prezente în biroul ei la 28 noiembrie 2003, HCCJ a remarcat că martorul E.C. însuși a declarat că nu a semnat contractul și că nu a avut cunoștință de activitatea companiei S.C. S.R.L. orice. HCCJ a schimbat clasificarea juridică a acuzațiilor formulate împotriva reclamantului, eliminand forma continuă a infracțiunii de falsificare; a condamnat reclamantul de falsificare comis numai în legătură cu contractul semnat la 28 noiembrie 2003, la o condamnare suspendată de șase luni de închisoare ( suspendare condiționată ), impunând un termen de suspendare ( termen de incercare ) de trei ani.

Apel extraordinar La începutul lunii iulie 2010, reclamantul a inițiat o procedură extraordinară ( concursatie în Anulare ) care vroia să anuleze hotărârea finală din 29 iunie 2010. Ea a susținut că nu a fost auzită în mod legal de către instanța de recurs și că procedura de convocare nu a fost executată în mod legal în ceea ce privește co-acuzatorul O.K.H. De asemenea, condamnatorii au solicitat anularea hotărârii din acest motiv. Reclamantul a invocat, de asemenea, faptul că instanța de recurs s-a înșelat în stabilirea unui termen de suspendare mai lung decât cel legal, care a fost de doi ani și șase luni. Prin hotărârea finală din 16 noiembrie 2010, HCCJ a respins apelul reclamantului și al co-acuzanților ca fiind inadmisibil.

Reclamantul nu a fost ascultat de instanță și depunerea ei nu a fost cenzurat în niciun fel. În ceea ce privește eșecurile procedurii de convocare, nu a fost formulată nicio obiecție în fața instanței de recurs de către oricare dintre părțile prezente, în timp ce instanța a luat măsurile adecvate pentru a convoca în mod corespunzător toate părțile. Nu a fost menționată în ceea ce privește termenul suspendării. La 10 septembrie 2010, Ministerul Justiției a emis un ordin de confirmare a încheierii biroului reclamantului ca notar, după condamnarea ei penală. La 17 septembrie 2010, reclamantul a fost informat de Camera Notarialor Publice din București că, la 20 septembrie 2010, doi dintre reprezentanții săi vor fi prezenți la biroul ei pentru a prelua arhiva și sigiliile oficiale.

Reclamantul a susținut că reprezentanții Camerei Notarilor Publice din București au furat de la bord cu numele reclamantului, au șterse informațiile existente în calculatorul său profesional și au preluat sigiliul și arhiva fără acordul ei, deoarece ea a fost plecată în concediu de boală în acel moment – și fără a redacta nici un minut în acest sens. Nu a fost depusă nici o procedură internă de către reclamant în legătură cu aceste evenimente. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală din România, în vigoare în timpul respectiv, citite după cum urmează: art. 385 – Soluție și aspecte complementare „Când instanța de recurs anulează decizia și deține cazul de reexaminare ..., ia de asemenea o hotărâre cu privire la dovezile care urmează să fie prezentate, stabilind o audiere pentru reexaminare.

În cadrul audierii pentru reexaminare, instanța are obligația de a auzi inculpatul care este prezent ... în cazul în care el/ea nu a fost auzit de instanța de primă instanță și de recurs, precum și atunci când aceste instanțe nu au condamnat inculpatul.” În ceea ce privește perioada de suspendare, Codul penal român ca în vigoare la momentul respectiv a declarat că: art. 82 – Termenul suspendării „(1) Perioada în care executarea sentinței este suspendată reprezintă un termen de suspendare și este compusă din propoziția în sine și dintr-o perioadă stabilită de doi ani ...” Legea Notarilor Publici nr. 36 din 12 mai 1995 a precizat în părțile sale relevante după cum urmează: art. 23 „(1) Calitatea sfârșitului notarului public: ... f) în caz de condamnare prin o hotărâre finală pentru că a comis o infracțiune cu intenție sau cu o infracțiune care subminează prestigiul profesiei ...” art. 42 „... La data în care hotărârea condamnării devine finală, și dacă se referă la infracțiunile descrise la art. 23 f), Ministrul Justiției ordonă ca notarul condamnat să fie exclus din profesie…

” COMPLAINTE Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 din Convenție, cu privire la echitatea generală a procedurii, susținând, pe de o parte, că nu a fost ascultată în mod corespunzător de către instanță, având în vedere că HCCJ a anulat achitarea și a modificării clasificării juridice a acuzațiilor împotriva ei și că, pe de altă parte, HCCJ a anulat achitarea fără o evaluare directă a dovezilor relevante pe care le-a invocat. Reclamantul se plânge în continuare că prin fixarea termenului de suspendare la trei ani, instanțele interne au încălcat art. 7 din Convenție în sensul că au impus o penalitate mai grea decât cea prevăzută de lege. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva ei, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 b) și d) din Convenție?

În special, modificarea clasificării juridice a taxelor împotriva reclamantului, urmată de anularea de către instanța de apel a achitarea reclamantului fără o evaluare directă a dovezilor care au condus la achitarea anterioară și fără a se reexamina reclamantul în conformitate cu legislația internă, a afectat echitatea generală a procedurii? Având în vedere termenul de suspendare stabilit pentru reclamant la trei ani, a fost o sancțiune mai grea impusă decât cea aplicabilă la momentul comisiei infracțiunii în acest caz, în încălcarea garanțiilor prevăzute la art. 7 din convenție?

Communicated on 18 September 2015

THIRD SECTION

Application no. 1814/11 Marilena-Carmen POPA against Romania lodged on 15 December 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Marilena-Carmen Popa, is a Romanian national, who was born in 1960 and lives in Bucharest. She is represented before the Court by Ms I.M. Peter, a lawyer practising in Bucharest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Until 10 September 2010 the applicant was a public notary practising in Bucharest. On 28 November 2003 the applicant authenticated a land sale contract, concluded between the seller S.C. V. S.R.L., represented by C.E., and the buyer S.C. O.E. S.R.L., represented by M.S. On 1 July 2005 the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice – the Directorate for Investigating Organized Crime and Terrorism issued an indictment against the applicant and four other individuals (“the co-accused”).

The applicant was charged with the continuing offence of forgery, being accused of having authenticated seven contracts, including the one signed on 28 November 2003, in the absence of the signatory parties. The co-defendants were charged on the count of fraudulent bankruptcy. 1. First-instance proceedings During the proceedings, the Bucharest Court of Appeal heard thirty-nine witnesses, including C.E., and, at the request of the defendant O.K.H., ordered that an audit report be produced. C.E. had declared that she had not been present in the notary office at the time when the sale contract of 28 November 2003 was concluded, the signature on the contract belonging to someone else. She further declared that she had no connection to or knowledge of the company S.C.

V. S.R.L. Based on the evidence on file, including that administered during the pre-trial investigation proceedings, including a forensic report concluded on 28 June 2005 in respect of the veracity of the signatures on the impugned contracts, on 9 July 2008 the Bucharest Court of Appeal acquitted the applicant of all charges. The court also acquitted the other defendants. In respect of the contract of 28 November 2003, the court referred to the forensic report drawn on 28 June 2005, stating that the signature on this contract did not belong to the witness C.E. In assessing the statements of the witness C.E., the court held they were contradictory; the court noted that C.E. alleged that she had never gone to the public notary office and that the declarations, samples of signature and fiscal certificate submitted to the expert in charge with the forensic report for comparison had not been signed by her, but by her daughter.

At the same time, the witness denied that the signature made on the statement given during the pre-trial investigation belonged to her. In such circumstances, the court concluded that there was no evidence on file, other than the report’s conclusions, to contradict the applicant’s defence arguing that C.E. had in fact been present at the applicant’s office to conclude the sale contract of 28 November 2003. 2. Appeal proceedings Following a series of hearings postponed due to various failures in the summoning procedure, on 28 May 2010 the applicant’s lawyer submitted as evidence some more documents, without raising any other objection or requesting for more evidence to be adduced in the case.

The applicant, as well as another defendant, G.I., were present at the hearing and were heard by the High Court of Cassation and Justice (hereinafter the HCCJ). In her statement, the applicant declared that all the impugned contracts had been signed by the contracting parties, in her presence. No witnesses were heard by the court. On 29 July 2010 the court allowed the prosecutor’s appeal and gave a fresh judgment on the merits. Contrary to the lower court’s conclusion according to which the report drawn by the handwriting expert was not corroborated with any other evidence disputing the applicant’s assertion that the parties of the contract had been present in her office on 28 November 2003, the HCCJ noted that the witness C.E.

herself had declared that she had not signed the contract and that had no knowledge of the activity of the company S.C. V. S.R.L. whatsoever. The HCCJ changed the legal classification of the charges brought against the applicant, eliminating the continuing form of the offence of forgery; it convicted the applicant for forgery committed only in relation to the contract signed on 28 November 2003, to a suspended sentence of six months’ imprisonment ( suspendare condiționată ), imposing a term of suspension ( termen de incercare ) of three years. 3. Extraordinary appeal At the beginning of July 2010 the applicant initiated extraordinary proceedings ( contestație în anulare ) seeking to annul the final judgment of 29 June 2010. She argued that she had not been lawfully heard by the appeal court and that the summoning procedure was not carried out lawfully as far as the co-defendant O.K.H.

was concerned. The co-defendants also requested the annulment of the judgment on this ground. The applicant also invoked the fact that the appeal court erred in setting a term of suspension longer than the legal one, which was of two years and six months. By a final judgment of 16 November 2010 the HCCJ dismissed the applicant’s and the co-defendants’ appeal as inadmissible. It held that the applicant had been heard by the court and her deposition was not censured in any way. Concerning the failures of the summoning procedure, no objection had been raised before the appeal court by any of the parties present, while the court had taken appropriate measures to duly summon all parties. No mention was made in respect of the term of suspension.

4. Subsequent procedures On 10 September 2010 the Ministry of Justice issued an order confirming the termination of the applicant’s office as a notary, following her being criminally convicted. On 17 September 2010 the applicant was informed by the Bucharest Chamber of Public Notaries that on 20 September 2010 two of its representatives would be present at her office in order to take over the archive and the official seals. The applicant alleged that the representatives of the Bucharest Chamber of Public Notaries ripped off the board with the applicant’s name, deleted the information existing in her professional computer and took over the seal and the archive without her agreement –as she was away on sick leave at that moment – and without drafting any minutes thereto.

No domestic proceedings were lodged by the applicant in relation to these events. B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Romanian Code of Criminal Procedure as in force at the relevant time read as follows: Article 385 16 – Solution and complementary aspects “When the appeal court quashes the decision and holds the case for retrial ..., it takes a decision also on the evidence to be produced, setting a hearing for the retrial.

At the hearing set for retrial, the court has the obligation to hear the defendant who is present ... when he/she was not heard by the first-instance court and the appeal, as well as when these courts have not convicted the defendant.” In respect of the suspension period, the Romanian Criminal Code as in force at the time stated that: Article 82 – Term of suspension “(1) The period when the execution of the sentence is suspended represents a term of suspension and is composed of the sentence itself and of a fixed period of two years ...” The Public Notaries Law no 36 of 12 May 1995 stated in its relevant parts as follows: Article 23 “(1) The quality of public notary ends: ... f) in case of a conviction by a final judgment for having committed an offence with intent or an offence which undermines the prestige of the profession ...” Article 42 “... On the date when the sentencing judgment becomes final, and if it refers to offences described in article 23 f), the Minister of Justice orders that the convicted notary be excluded from the profession…

” COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 6 of the Convention about the overall fairness of the proceedings, claiming, on the one hand, that she had not been properly heard by the court in view of the quashing by the HCCJ of the acquittal and of the change of legal classification of the charges against her, and that, on the other hand, the HCCJ overturned her acquittal without a direct assessment of the relevant evidence on which it relied. 2. The applicant further complains that by fixing her term of suspension to three years, the domestic courts breached Article 7 of the Convention in that they imposed a heavier penalty than the one prescribed by the law.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against her, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 b) and d) of the Convention? In particular, did the change of legal classification of the charges against the applicant, followed by the overturning by the appellate court of the applicant’s acquittal without a direct assessment of the evidence which had led to her previous acquittal and without rehearing the applicant in accordance with the domestic law, impair the overall fairness of the proceedings? 2. In view of the term of suspension set for the applicant to three years, was a heavier penalty imposed than the one which was applicable at the time of the commission of the offence in the present case, in breach of the guarantees set out by Article 7 of the Convention?