POPA v. ROMANIA

Decizia nr. 3216/05 Traian Ștefăniță POPA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 3 februarie 2015 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 octombrie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Dl Traian Ștefână Popa, este un național român, născut în 1972 și locuiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Topârceanu, avocat care practică în București. Guvernul României (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe.

Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii penale împotriva acestuia și a formulat, de asemenea, plângeri în temeiul articolelor 3, 5 și 14 din Convenție și al Protocolului nr. 12 la Convenție. La 1 iunie 2010, reclamația reclamantului privind capcană, prezentată în temeiul articolului 6 din Convenție, a fost comunicată guvernului, iar ambele părți au prezentat observații cu privire la admisibilitatea și fondul. La 1 iunie 2010, Curtea a constatat că procedura penală în cauză a încălcat cerințele articolului 6 din Convenția cu privire la unul dintre co-apăratori (Bulfinsky c. România) , nr. 28823/04, 1 iunie 2010). Prin urmare, toți acuzații, inclusiv reclamantul, au solicitat revizuirea hotărârii finale dictate în cazul lor de către instanțele interne.

La 24 ianuarie 2011, hotărârea finală a fost anulată de Curtea Înaltă de Casare și Justiție, iar cazul a fost îndreptat către instanțele inferioare pentru reexaminare cu privire la fond. La 14 august 2014, Curtea a solicitat să fie ținută la distanță cu evoluția acestor noi proceduri. La 27 august 2014, Guvernul a informat Curtea că procedura internă s-a încheiat, că reclamantul a fost condamnat de Curtea Județeană din București la 23 octombrie 2012 și că decizia a fost susținută de Curtea de Apel din 7 mai 2013. În plus, au susținut că reclamantul nu a contestat aceste două decizii prin intermediul unui recurs asupra punctelor de drept. La 9 septembrie 2014, scrisoarea guvernului a fost trimisă reclamantului pentru informații.

Nu s-a primit niciun răspuns din partea reclamantului sau a reprezentantului său la scrisoarea Registrului din 14 august 2014. Nici nu au reacționat la informațiile furnizate de Guvern la 27 august 2004. Prin scrisoarea din 16 octombrie 2014, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor cu privire la evoluția recentă a procedurii interne nu a expirat și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea.

Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 30 octombrie 2014. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 26 februarie 2015, Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 3216/05 Traian Ștefăniță POPA against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 February 2015 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 October 2004, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Traian Ștefăniță Popa, is a Romanian national, who was born in 1972 and lives in Bucharest. He was represented before the Court by Mr V. Topârceanu, a lawyer practising in Bucharest. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complained mainly under Article 6 of the Convention about the alleged unfairness of the criminal proceedings against him. He also raised complaints under Articles 3, 5 and 14 of the Convention and 1 of Protocol No. 12 to the Convention. The applicant’s complaint concerning entrapment, raised under Article 6 of the Convention, was communicated to the Government, and both parties submitted observations on the admissibility and merits.

On 1 June 2010 the Court found that the criminal proceedings at stake breached the requirements of Article 6 of the Convention with respect to one of the co ‑ defenders ( Bulfinsky v. Romania , no. 28823/04, 1 June 2010). As a consequence, all defendants, including the applicant, sought revision of the final decision rendered in their case by the domestic courts. On 24 January 2011 the final decision was quashed by the High Court of Cassation and Justice and the case was referred to the lower courts for re-examination on the merits. On 14 August 2014 the Court requested to be kept abreast with the evolution of those new proceedings.

On 27 August 2014 the Government informed the Court that the domestic proceedings had ended, that the applicant had been convicted by the Bucharest County Court on 23 October 2012 and that the decision had been upheld by the Bucharest Court of Appeal on 7 May 2013. Furthermore, they contended that the applicant had failed to challenge those two decisions by means of an appeal on points of law. On 9 September 2014 the Government’s letter was sent to the applicant for information. No reply was received from the applicant or his representative to the Registry’s letter of 14 August 2014. Nor did they react to the information provided by the Government on 27 August 2004. By letter dated 16 October 2014, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of observations on the recent developments in the domestic proceedings had expired and that no extension of time had been requested.

The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 30 October 2014. However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 26 February 2015. Marialena Tsirli Luis López Guerra Deputy Registrar President