CtEDO 07.10.2013 Auto

AMARIEI v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.10.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AMARIEI v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 20763/08 Nicolae AMARIEI împotriva României depusă la 16 aprilie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nicolae Amariei, este un național român, care s-a născut în 1975 și trăiește în Iași. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 noiembrie 2005, divizia responsabilă pentru combaterea crimei organizate și terorismului din partea biroului procurorului atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție („procurorul”) a inițiat urmărirea penală împotriva reclamantului și a altor persoane cu suspiciune de falsificare și fraudă, precum și de crearea unui grup criminal organizat. La 13 noiembrie 2005, la ora 8 dimineața, poliția a sosit la domiciliul reclamantului, l-a informat despre acuzațiile aduse împotriva lui și i-a spus că va fi dus la sediul poliției pentru a fi intervievat de către un procuror. Apoi, ei au început să-și caute casa. În aceeași zi, reclamantul a fost dus la sediul poliției și a fost interogat de procurorul. În seara asta, procurorul i-a informat că nu a fost autorizat să părăsească țara pentru a-l împiedica de a absoarde sau de a manipula cu probe. La 28 august 2006, procurorul a inculpat reclamantul și treizeci de alte persoane. La 29 august 2006, cauza a fost depusă în fața Curții Județeanului București. Reclamantul a solicitat ca interdicția de a părăsi țara să fie revocată. Între august 2006 și februarie 2007, instanța a amânat de opt ori examinarea cazului pentru defecte procedurale. În sfârșit, la 2 martie 2007, Curtea a auzit motivele preliminare din partea părților și, la 12 martie 2007, a hotărât, pe baza argumentelor prezentate de părți, să trimită cazul înapoi procurorului pentru a permite rectificarea erorilor procedurale. Curtea a examinat, de asemenea, măsurile preventive luate împotriva acuzatului. Acesta a considerat că motivele care justificau interdicția încă existau, dar nu le-au specificat. Curtea a menținut măsurile și, prin urmare, a respins cererea reclamantului de a ridica interdicția. Procurorul a apelat și, într-o decizie finală din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții Județene, a trimis cazul înapoi la această instanță și a ordonat examinarea fondurilor cazului. Curtea de Apel a respins, de asemenea, cererea reclamantului de a ridica interdicția impusă de procuror. În fața Curții Județene, reclamantul a solicitat în repetate rânduri ca măsurile preventive luate împotriva acestuia să fie ridicate. Solicitările sale au fost toate respinse de către instanță (hotărârile interlocutive din 15 septembrie 2008, 24 noiembrie 2010, 10 martie 2010, 25 ianuarie 2011 și hotărârea sa din 21 martie 2013), având în vedere că motivele care justificase luarea măsurii inițiale sunt încă aplicabile. Curtea de Apel a respins ca fiind inadmisibilă recursul depus de reclamant împotriva hotărârii interlocutorii din 10 martie 2010. Consideră că legea nu a furnizat posibilitatea de a face apel împotriva unei hotărâri interlocutive prin care instanța a respins cererea de a ridica o măsură preventivă. Curtea județului și-a pronunțat hotărârea la 21 martie 2013. El a condamnat reclamantul de falsificare și fraudă, precum și a constituit un grup criminal organizat. El a condamnat reclamantul la opt ani de închisoare și a menținut obligația de a nu părăsi țara. Reclamantul a apelat. Acțiunea este în prezent în așteptare cu Curtea de Apel din București. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. El se plânge în continuare, în conformitate cu art. 2 §§ § 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenție, despre interdicția de a părăsi țara impusă ca măsură preventivă. El consideră că nu există motive serioase pentru a lua această măsură, deoarece nu a încercat să evite, să modifice dovezile sau să revanșeze. El se plânge de asemenea cu privire la lungimea generală a interdicției. Întrebări PENTRU PARTE Este lungimea procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a libertății reclamantului de a părăsi teritoriul statului contestat, în contravenție cu art. 2 din Protocolul nr. 4?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă