CASANDRA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
CASANDRA v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Comunicat la 18 decembrie 2013 Șefania CASANDRA Cerere nr. 36066/12 Ștefania CASANDRA împotriva României depusă la 16 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Ștefania Casandra, este un național român, născut în 1971. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Popescu, un avocat care practică în București. În prezent își îndeplinește condamnarea la închisoare în închisoarea Târgșorul Nou. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 2007, biroul procurorului atașat Curții de District Târgu Secuiesc a ordonat inițiarea unei anchete penale împotriva reclamantului pe acuzare de fraudă. Ancheta a avut loc în absența reclamantului, care nu a fost găsit la adresa înregistrată în cartea de identitate. Diferitele rapoarte elaborate de ofițerii de poliție responsabile cu executarea ordinelor de a aduce reclamantul înaintea organismului de anchetă au declarat că un individ a fost găsit la ultimul loc de reședință al reclamantului înregistrat la autoritățile (în București) care a declarat că a cumpărat casa reclamantului în 2003 și nu a avut informații despre locul ei. Aceste rapoarte au fost emise la 1 septembrie 2007, 17 și 31 martie 2008 și 31 decembrie 2008. La 12 iulie 2010, procurorul a eliberat o acuzație pentru fraudă. Cazul a fost înregistrat la Curtea de District Târgu Secuiesc. Curtea de Primă Instanță a trimis convocarea la ședințe la ultimul loc de ședere al reclamantului. Procedura în fața instanței de primă instanță a avut loc în absența reclamantului. Curtea a atribuit un avocat să o reprezinte. Acest avocat nu a propus nici o probă în favoarea ei. La ultima audiere din 30 iunie 2011, avocatul desemnat de instanță și-a prezentat observațiile finale. Potrivit hotărârii interlocutorii redactate la acea dată, avocatul a remarcat că, având în vedere că reclamantul a încercat să evadeze procesul, va permite instanței să decidă vinovăția și pedeapsa corespunzătoare. La 14 iulie 2011 Târgu Curtea de district secuiesc a constatat că reclamantul a fost vinovat de fraudă și a condamnat-o la doi ani de închisoare. Reclamantul a fost arestat la 8 august 2011 pe baza unui mandat de execuție a condamnării pedepsei emise la 3 august 2011. Reclamantul a susținut că nu era conștientă că procedura penală a fost în așteptare împotriva ei, deoarece nu a fost notificată cu privire la acuzațiile împotriva ei și nu a fost convocată pentru a fi ascultată de organismul de anchetă și de instanța de primă instanță. În timpul procedurii de recurs, reclamantul a fost reprezentat de un avocat de alegerea ei. Deși prezent la audieri, reclamantul nu a fost chemat să prezinte dovezi în fața instanței de recurs. Ea a primit posibilitatea de a adresa instanței la sfârșitul ultimei audieri și a declarat că ea a fost nevinovată. Prin decizia din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Curtea de Avocat a recunoscut că reclamantul nu a fost notificat oficial cu privire la acuzațiile împotriva ei și nu a fost auzită de organismul de anchetă și de prima instanță Curtea, dar a concluzionat că această situație a fost cauzată de reclamantul, care a încercat în mod deliberat să evadeze procesul. Nu a fost examinat în mod direct în prezența reclamantului. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul ei la un proces echitabil a fost încălcat, deoarece el a fost condamnat de instanța de primă instanță în absența și instanța de recurs și-a respins recursul asupra punctelor de drept fără să o audă și să examineze orice probă în prezența ei. Ea susține că nu a fost conștientă de procedura împotriva ei. În temeiul aceluiași articol al Convenției, reclamanta se plânge că nu a fost reprezentată efectiv de avocatul desemnat de instanță în timpul procedurii desfășurate în absența sa. Întrebări adresate părților Condamnarea reclamantului în absență de către instanța de primă instanță și deliberarea recursului său asupra punctelor de drept de către instanța de ultima instanță fără să o audă și fără o audiere directă a probelor în prezența sa dezvăluie încălcarea articolului 6 din Convenție? Reclamantul a fost apărat prin asistență juridică eficientă în timpul procedurii desfășurate în absența sa, conform articolului (c) din Convenție?