- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 octombrie 2013
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Munteanu împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 39435/08 Vladimir MUNTEANU împotriva României depusă la 17 iulie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Vladimir Munteanu, este un național moldovenesc, născut în 1965 și trăiește în Cahul. El este reprezentat în fața Curții de către dl I. Vitalie, avocat practicant în Chișinău. La 30 august 2006, reclamantul a fost acuzat împreună cu doi cetățeni români de fraudă, creând și aparținând unui grup de infracțiuni organizate, utilizând documente falsificate în fața autorităților vamale și spălării de bani. Decizia procurorului a susținut că reclamantul împreună cu câțiva cetățeni români au importat anvelope de autovehicule în România și documentele vamale falsificate pentru a evita impozitele vamale.
La 3 septembrie 2006, deținerea reclamantului la încarcerare a fost ordonată timp de 30 de zile de Curtea Județeanului București. Cererea procurorului de investigare de prelungire a detenției reclamantului la reținere a fost respinsă de Curtea de județ de la București la 27 septembrie 2006 cu motivul că nu exista nici o suspiciune rezonabilă de faptul că reclamantul a fost vinovat de infracțiunile de care a fost acuzat. La 2 octombrie 2006, Oficiul Procurorilor al Curții Înalte de Casare și Justiție a emis o decizie care interzice reclamantului să părăsească România pentru o perioadă de 30 de zile în scopul continuării anchetei pentru infracțiunile menționate mai sus. Această măsură preventivă a fost prelungită lunar prin ordinul procurorului de investigare.
La 28 septembrie 2007, reclamantul a solicitat anularea măsurii în fața Curții Județenești din București. El a susținut că nu au fost luate noi măsuri de investigare de către procurori în același timp și măsura împotriva lui a fost extinsă automat, fără a lua în considerare situația sa specifică, și anume că el nu este un cetățean român și că soția și doi copii minori locuiau în Moldova și au nevoie de o viză pentru a călători în România. Reclamantul a susținut, de asemenea, că prelungirea măsurii pentru mai mult de un an ar fi contrar dispozițiilor Codului de procedură penală. La 15 ianuarie 2008, Curtea de județ din București a decis asupra plângerii reclamantului și a revocat măsurile preventive luate împotriva acestuia.
Curtea a analizat cea mai recentă decizie luată de procuror la 23 Noiembrie 2007 și a susținut că extinderea interdicției de a părăsi țara pentru mai mult de un an a fost contrară dispozițiilor articolului 145 combinate cu art. 145 din Codul de procedură penală. Curtea a susținut că decizia procurorului este o copie a deciziei anterioare în acest sens și nu a furnizat niciun motiv nou de prelungire a măsurii împotriva reclamantului. În plus, instanța a susținut că procurorul nu a demonstrat că există vreo suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune. Hotărârea a devenit finală la 21 ianuarie 2008, când apelul procurorului a fost respins. În acea zi, reclamantul a fost liber să părăsească România și s-a întors în țara sa de origine, Moldova.
Nu a fost niciodată informat cu privire la statutul anchetei pe care îl petrecea în România. Între timp, la cererea soției reclamantului, la cererea soției, o instanță din Moldova a retras drepturile parentale ale reclamantului față de fiul său. 10. În plus, potrivit reclamantului, la o dată neespecificată pe parcursul perioadei în care a fost interzis să părăsească România, el a cerut fără succes permisiunea de a vizita tatălui său care suferă de cancer și a suferit o operațiune în Moldova.
Legea internă relevantă 11. art. 136 din Codul de procedură penală prevede următoarele: „ (1) În cazurile privind infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a asigura buna conduită a procesului penal sau pentru a împiedica suspectul sau acuzatul să fugă în timpul anchetei penale, a procesului sau în timpul executării pedepsei, poate fi impusă persoanei una dintre următoarele măsuri preventive: (...) (c) interzicerea părăsirii țării; (...) (8) Măsura care urmează să fie luată este alegetă ținând seama de scopul său, de gravitatea infracțiunii, de sănătate, de vârstă, [și de orice] condamnare anterioară sau de alte circumstanțe [de] persoana împotriva căreia trebuie impusă măsura.” 12. din Codul de procedură penală prevede că cerințele prevăzute la art. 145 care se referă la măsura de a nu părăsi orașul se aplică, de asemenea, măsurii de a nu părăsi țara.
13. art. 145 din Codul de procedură penală se citește după cum urmează în partea sa relevantă: „(2) (...) Măsura de a nu părăsi orașul poate fi prelungită în cursul anchetei penale, dacă este necesar și numai prin o decizie motivată. Prelungirea este ordonată de procurorul care efectuează sau supraveghează ancheta, fiecare prelungire nu poate depăși 30 de zile. Durata maximă a măsurii prevăzute la alineatul (1) în cursul anchetei penale este de un an.” În conformitate cu art. 8 din Convenție și cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamantul se plânge că interdicția impusă să nu părăsească România a fost extinsă automat și dincolo de termenul legal și a încălcat dreptul la libertatea de circulație, împiedicând totodată să se întoarcă în țara sa de origine și să se întâlnească cu soția, copiii și tatăl său bolnav.
El susține, de asemenea, că, deoarece nu s-a putut întoarce în Moldova pentru o perioadă atât de lungă de timp, și-a pierdut drepturile părinților asupra fiului său pe care nu l-a văzut de atunci. A existat vreo restricție asupra dreptului reclamantului la libertatea de circulație, garantată de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție? Dacă da, această restricție a fost în conformitate cu legea și necesară în conformitate cu art. 2 § 3 din Protocolul nr. 4?
THIRD SECTION
Application no. 39435/08 Vladimir MUNTEANU against Romania lodged on 17 July 2008
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Vladimir Munteanu, is a Moldovan national, who was born in 1965 and lives in Cahul. He is represented before the Court by Mr I. Vitalie, a lawyer practising in Chisinau. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 30 August 2006 the applicant was charged together with two Romanian citizens of fraud, creating and belonging to an organised crime group, using forged documents before the customs authorities and money laundering. The prosecutor’s decision held that the applicant together with several Romanian citizens imported car tires into Romania and falsified customs documents in order to avoid customs taxes.
On 3 September 2006 the applicant’s detention on remand was ordered for 30 days by the Bucharest County Court. The investigative prosecutor’s request for the prolongation of the applicant’s detention on remand was rejected by the Bucharest County Court on 27 September 2006 with the reasoning that there was no reasonable suspicion that the applicant was guilty of the crimes he was charged with.
On 2 October 2006 the Prosecutors’ Office of the High Court of Cassation and Justice issued a decision forbidding the applicant to leave Romania for a period of 30 days for the purpose of continuing the investigation for the above-mentioned crimes. This preventive measure was prolonged monthly by order of the investigative prosecutor.
On 28 September 2007 the applicant sought the annulment of the measure before the Bucharest County Court. He argued that no new investigative steps had been taken by the prosecutors in the meantime and the measure against him had been extended automatically, without taking into consideration his specific situation namely that he was not a Romanian citizen and that his wife and two minor children resided in Moldova and needed a visa to travel to Romania. The applicant also argued that extending the measure for more than one year would be contrary to the provisions of the Criminal Procedure Code.
On 15 January 2008 the Bucharest County Court ruled on the applicant’s complaint and revoked the preventive measure taken against him. The court analysed the latest decision taken by the prosecutor on 23 November 2007 and held that extending the ban to leave the country for more than one year was contrary to the provisions of Article 145 combined with Article 145 1 of the Criminal Procedure Code. The court held that the prosecutor’s decision was a copy of the previous decision in this respect and did not bring any new reasons to prolong the measure against the applicant. In addition, the court held that the prosecutor did not prove that there was any reasonable suspicion that the applicant had committed a crime. The judgment became final on 21 January 2008 when the prosecutor’s appeal was rejected.
On that date the applicant was free to leave Romania and he returned to his home country, Moldova. He was never informed of the status of the investigation pending in Romania.
In the meantime, on 26 January 2007, at the request of the applicant’s wife, a court in Moldova had withdrawn the applicant’s parental rights over his son.
Moreover, according to the applicant, at an unspecified date during the period he was prohibited to leave Romania, he had unsuccessfully requested permission to visit his father who was suffering of cancer and underwent an operation in Moldova. B. Relevant domestic law
Article 136 of the Criminal Procedure Code provides the following: “(1) In cases concerning offences punishable with imprisonment, in order to ensure the good conduct of the criminal trial or to prevent the suspect or the defendant from fleeing during the criminal investigation, trial or during the execution of the sentence, one of the following preventive measures may be imposed on the person: (...) (c) prohibition on leaving the country; (...) (8) The measure to be taken shall be chosen taking account of its purpose, the severity of the crime, the health, age, [and any] previous convictions or other circumstances [of] the person against whom the measure is to be imposed.”
Article 145 1 of the Criminal Procedure Code provides that the requirements in Article 145 which refer to the measure not to leave town also apply to the measure not to leave the country.
Article 145 of the Criminal Procedure Code reads as follows in its relevant part: “(2) 1 (...) The measure not to leave town may be prolonged in the course of the criminal investigation if necessary and only by a reasoned decision. The extension is ordered by the prosecutor who is conducting or supervising the investigation, each extension cannot exceed 30 days. The maximum duration of the measure provided for in paragraph (1) in the course of the criminal investigation is one year.” COMPLAINT The applicant complains under Article 8 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention that the ban imposed on him not to leave Romania was extended automatically and beyond the legal time-limit and breached his right to freedom of movement while preventing him from returning to his home country and from seeing his wife, his children and his sick father. He also alleges that because he could not return to Moldova for such a long period of time, he lost his parental rights over his son whom he has not seen since.
QUESTION TO THE PARTIES
Has there been a restriction on the applicant’s right to liberty of movement, guaranteed by Article 2 § 1 of Protocol No. 4 to the Convention? If so, was that restriction in accordance with the law and necessary in terms of Article 2 § 3 of Protocol No. 4?