Cererea nr. 4941/07 Mihai Victor CONIAC împotriva României depusă la 18 ianuarie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mihai Victor Coniac, este un național român, născut în 1955 și trăiește în Focșani. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În calitate de administrator al celor patru companii comerciale, reclamantul a încheiat mai multe contracte cu diferite companii comerciale pentru furnizarea de mărfuri. În plăți pentru mărfuri, reclamantul a emis mai multe cecuri. La 3 iulie 2003, unul dintre vânzători a depus o plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de fraudă (înșelăciune) în temeiul articolului 215 din penal La 8 septembrie 2003, procurorul a ordonat inițierea unei anchete penale împotriva acestuia pe acuzații de fraudă. Ancheta a avut loc în absența reclamantului, care a părăsit țara la 25 iunie 2003. Potrivit documentelor depuse de solicitant, soția sa a introdus un proces civil de divorț împotriva lui. Prin o hotărâre finală din 20 octombrie 2003, Curtea de district Focșani a permis cererea ei și a pronunțat divorțul. La 13 noiembrie 2003, procurorul a emis o acuzație pentru fraudă agravată (art. 215 § 1, 3 și 4 din Criminal) Cazul a fost înregistrat la Curtea de județ Vrancea. Din cauza necunoscutului domiciliu al reclamantului în străinătate, procedura înaintea instanței de primă instanță a avut loc în absența reclamantului. În plus, instanța nu i-a atribuit un avocat. La 13 mai 2005, Curtea de județ Vrancea a constatat că reclamantul a fost vinovat de fraudă și l-a condamnat la trei ani de închisoare. Reclamantul și biroul procurorului au apelat împotriva hotărârii. Reclamantul a susținut, printre altele , că drepturile sale de apărare nu au fost respectate deoarece nu a fost notificat cu privire la acuzațiile împotriva lui și nu a fost convocat pentru a fi auzit de organismul de anchetă. Reclamantul a afirmat că nu era conștient că procedura penală a fost în așteptare împotriva lui. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat ales în cadrul procedurii de recurs. Prin decizia din 23 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați a permis parțial recursul depus de procuror și a sporit condamnarea reclamantului la patru ani de închisoare. Tribunalul de recurs a recunoscut că reclamantul nu a fost notificat oficial cu privire la acuzațiile împotriva lui și nu a fost auzit nici de către organismul de anchetă nu de către instanța de primă instanță. În plus, a susținut că această situație a fost cauzată de reclamantul, care a părăsit țara la 25 iunie 2003 caută în mod deliberat să scape de proces. Organismul de anchetă s-a dus în mod repetat la domiciliul său cunoscut în România și i-a informat soția despre plângerea penală depusă împotriva lui. Rapoarte scrise au fost emise la 2 și 4 august, 9, 15 și 16 septembrie și 14 octombrie 2003 în acest sens. Soția sa le-a spus că nu și-a cunoscut adresa în străinătate. Reclamantul a interzis un recurs asupra punctelor de drept împotriva deciziei care invocă din nou faptul că dreptul său de apărare a fost încălcat din cauza absenței sale în timpul procedurii anterioare Tribunalul a susținut că nu a fost conștient de procedurile pentru că a părăsit țara pentru Italia înainte de a fi depusă plângere penală împotriva lui. Reclamantul a fost prezent și asistat de un avocat de alegere în timpul procedurii dinaintea Curții Înalte de Cassare și Justiție. Cu toate acestea, el nu a fost auzit de instanță. La 18 octombrie 2006, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondat. COMPLAINT Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul său la un proces de fapt a fost încălcat, deoarece el a fost condamnat de instanța de primă instanță în absența și instanțele de recurs au refuzat să redeschidă procedurile în prezența sa. El susține că el nu a fost conștient de procedurile împotriva lui pentru că a părăsit țara înainte de începerea procedurii și nu a fost niciodată notificat cu privire la acuzațiile împotriva lui. Condamnarea reclamantului în absență de către instanța de primă instanță și imposibilitatea de a obține o nouă examinare a meritelor cazului său în prezența sa dezvăluie o încălcare a articolului 6 din Convenție?
Application no. 4941/07
Mihai Victor CONIAC
against Romania
lodged on 18 January 2007
The applicant, Mr Mihai Victor Coniac, is a Romanian national, who was born in 1955 and lives in Focșani.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
As administrator of four commercial companies, the applicant concluded several contracts with different commercial companies for the supply of merchandise. In payment for the merchandise the applicant issued several cheques.
On 3 July 2003 one of the sellers lodged a criminal complaint against the applicant, accusing him of fraud (
înșelăciune)
under Article
215 of the Criminal
Code, as he had issued cheques without having the necessary funds in the companies’ account.
On 8 September 2003, the prosecutor ordered the initiation of a criminal investigation against him on charges of fraud. The investigation took place in the absence of the applicant, who had left the country on 25
June
2003.
According to the documents submitted by the applicant, his wife had brought divorce civil proceedings against him. By a final judgment of 20
October
2003 the Focșani District Court allowed her claim and pronounced the divorce.
On 13 November 2003, the prosecutor issued an indictment for aggravated fraud (Article 215 § § 1, 3 and 4 of the Criminal
Code). The case was registered with the Vrancea County
Court.
On the ground that the applicant’s domicile abroad was unknown, the proceedings before the first-instance court took place in the applicant’s absence. Moreover, the court did not assign him a lawyer.
On 13 May 2005 the Vrancea County Court found the applicant guilty of fraud and sentenced him to three years’ imprisonment.
The applicant and the prosecutor’s office appealed against the judgment. The applicant claimed,
inter alia
, that his defence rights had not been observed as he had not been notified about the accusations against him and had not been summoned in order to be heard by the investigation body. The applicant claimed that he had been unaware that criminal proceedings had been pending against him.
The applicant was represented by a lawyer of his choice during the appeal proceedings.
By a decision of 23 December 2005 the Galați Court
of
Appeal partly allowed the appeal lodged by the prosecutor and increased the applicant’s sentence to four years’ imprisonment. It dismissed the applicant’s appeal as unfounded. The appeal court acknowledged that the applicant had not been officially notified about the charges against him and had not been heard neither by the investigation body not by the first-instance court. It further held that this situation was caused by the applicant, who left the country on 25
June
2003 deliberately seeking to escape trial. The investigation body went repeatedly to his known domicile in Romania and informed his wife about the criminal complaint lodged against him. Written reports were issued on 2 and 4 August, 9, 15 and 16 September and 14
October
2003 in this respect. His wife told them that she did not know his address abroad.
The applicant lodged an appeal on points of law against the decision invoking again that his right of defence had been infringed on account of his
absence during the proceedings before the first
‑
instance
court. He claimed that he was not aware of the proceedings because he had left the country for Italy before the criminal complaint was lodged against him. The applicant was present and assisted by a lawyer of his choice during the proceedings before the High Court of Cassation and Justice. However, he was not heard by the court.
On 18 October 2006 the High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law as unfounded.
The applicant complains under Article 6 of the Convention that his
right to a fait trial has been infringed as he had been convicted by the first
‑
instance court
in absentia
and the appeal courts refused to reopen the proceedings in his presence. He claims that he has not been aware about the proceedings against him because he had left the country before the proceedings commenced and he has never been notified about the accusations against him.
Do the applicant’s conviction in absentia by the first-instance court and the impossibility to obtain a fresh examination of the merits of his case in his
presence disclose a breach of Article 6 of the Convention?