Secțiunea a treia Cerere nr 22036/10 Mihai Chiper împotriva României introdusă la 12 aprilie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mihai Chiper, este un resortisant român născut în 1973 și rezident în București. Este reprezentat în fața Curții de către dl Liscan, avocat în Branești. Circumstanțele cazului Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: printr-un rechizitoriu din 18 decembrie 2007, Parchetul din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție l-a trimis pe reclamant în judecată în fața instanței judecătorești de la București ( El a fost acuzat, în calitate de polițist, de faptul că a cerut bani de la persoane deținute pentru a facilita vizitele familiilor lor în închisoare și pentru a le promite că le va cere să fie eliberați. Prin hotărârea din 19 decembrie 2008, instanța de apel l-a acuzat pe reclamant de toate acuzațiile, pe motiv că realitatea faptelor reproșate nu fusese stabilită. și că alții au fost contradictorii. Aceasta concluzionează că declarațiile martorilor nu au fost sigure, fiabile și complete, astfel încât acestea nu au putut fundamenta condamnarea reclamantului. Parchetul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ( În timpul procedurii de recurs, un singur martor a fost interogat. Printr-o hotărâre definitivă din 12 noiembrie 2009, Înalta Curte a admis recursul la Parchet și a clasat hotărârea pronunțată în primă instanță. În cadrul deliberărilor, ca urmare a unei cereri din partea Parchetului, aceasta a recalificat faptele din cauza cauzei în două infracțiuni de corupție și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de trei ani de închisoare fermă. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil, susținând că a fost condamnat de către Înalta Curte în lipsa unei examinări directe a probelor și, în special, a reținerilor, în timp ce acesta fusese achitat de instanța de apel pe baza acelorași elemente. S-a examinat în mod echitabil, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, condamnarea de către instanța de recurs fără examinarea directă a probelor este conformă cu această dispoziție (a se vedea în acest sens Gaitanaru c. România, nr. 26082/05, 26 iunie 2012 și Flueraș c. România , n 17520/04, 9 aprilie 2013)
Requête n
o
22036/10
Mihai CHIPER
contre la Roumanie
introduite le 12 avril 2010
1.
Le requérant, M. Mihai Chiper, est un ressortissant roumain né en 1973 et résidant à Bucarest. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Liscan, avocat à Brănești.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Par un réquisitoire du 18 décembre 2007, le parquet près la Haute Cour de cassation et de justice renvoya le requérant en jugement devant la cour d’appel de Bucarest («
la cour d’appel
»), des chefs de corruption passive et de trafic d’influence. Il lui était reproché, en sa qualité de policier, d’avoir demandé de l’argent à des personnes détenues afin de faciliter des visites de leurs familles en prison et de leur avoir promis d’intervenir auprès des formations de jugement pour demander leur remise en liberté.
4.
La cour d’appel entendit vingt-deux témoins, y compris les quatre
personnes qui avaient dénoncé le requérant.
5.
Par un arrêt du 19 décembre 2008, la cour d’appel acquitta le requérant de tous les chefs d’accusations, au motif que la réalité des faits reprochés n’avait pas été établie. La cour d’appel releva que certaines déclarations des témoins avaient été établies
pro causa
et que d’autres étaient contradictoires. Elle conclut que les dépositions des témoins n’étaient pas certaines, fiables et complètes, de sorte qu’elles ne pouvaient pas fonder la condamnation du requérant.
6.
Le parquet forma un recours contre ce jugement devant la Haute Cour de cassation et de justice («
la Haute Cour
»), en faisant valoir que les preuves du dossier prouvaient la responsabilité pénale du requérant.
7.
Pendant la procédure de recours, un seul témoin fut interrogé.
8.
Par un arrêt définitif du 12 novembre 2009, la Haute Cour fit droit au recours du parquet et cassa l’arrêt rendu en première instance. Lors des délibérations, faisant suite à une demande du parquet, elle requalifia les faits de l’affaire en deux infractions de corruption et condamna le requérant à une
peine de trois ans de prison ferme.
GRIEF
9.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de n’avoir pas bénéficié d’un procès équitable, alléguant qu’il a été condamné par la Haute Cour en l’absence d’examen direct des preuves et plus particulièrement des témoignages alors qu’il avait été acquitté par la cour d’appel sur le fondement des mêmes éléments.
QUESTIONs AUX PARTIES
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 §
1 de la Convention
? En particulier, la condamnation de l’intéressé par la juridiction de recours sans l’examen direct des preuves est-elle conforme à cette disposition (voir, en ce sens,
Găitănaru c. Roumanie
, n
o
26082/05, 26
juin 2012 et
Flueraș c. Roumanie
, n
o
17520/04, 9
avril 2013)
?