CtEDO 06.11.2012 AI

AFFAIRE MIU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.11.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Accès à un tribunal)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

A TREIA SECȚIUNE

CAUZA

MIU c. ROMÂNIA

(Cererea nr. 7088/03)

6 noiembrie 2012

06/02/2013

Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea art. 44 § 2 al Convenției. Ea poate fi retocată din punct de vedere formal.

În cauza Miu c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), sesizată într-o cameră alcătuită din:

Josep Casadevall,

președinte,

Egbert Myjer,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier de secțiune,

După deliberări în camera de consiliu la 9 octombrie 2012,

Pronunță hotărârea ce urmează, adoptată la această dată:

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată echitabil (...) de către un tribunal (...), care va hotărî (...) privind contestații asupra drepturilor și obligațiilor de natură civilă (...)"

„Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Părții contractante nu permite decât o reparație incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă, dacă este cazul, părții prejudiciate o satisfacție echitabilă."

- 65.000 EUR și 10.000 USD pentru onorariile de avocat;

- 735.064 lei vechi români (ROL) pentru diverse taxe plătite Camerei de Comerț;

- 10.000 USD pentru diverse cheltuieli suportate între 1999 și 2006 (taxe judiciare, fotocopii, redactare de documente).

Ea prezintă documente justificative pentru o parte din aceste sume.

a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamantei, în termen de trei luni de la data când hotărârea va fi devenit definitivă conform art. 44 § 2 al Convenției, 3.000 EUR (trei mii de euro) pentru prejudiciu moral și 2.000 EUR (doi mii de euro) pentru cheltuieli și dépens, de convertit în moneda Statului pârât la cursul aplicabil la data regulării;

b) că de la expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilitații de creditare marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 6 noiembrie 2012, în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

La prezenta hotărâre se află atașat, conform art. 45 § 2 al Convenției și art. 74 § 2 din regulament, opiniunea separată a judecătorului López Guerra.

S.Q.

(Traducere)

Nu sunt de acord cu concluzia camerei conform căreia a existat o încălcare a art. 6 § 1 al Convenției. Din faptele cauzei rezultă că curtea de apel a orașului București a respins acțiunea de revendicare a unui imobil formată de reclamanta pe motiv că aceasta nu epuizase căile de recurs administrative disponibile, contrar cerințelor legii în vigoare. Prin urmare, respingerea de către curtea de apel nu a încălcat nici un drept garantat de Convenție, Curtea având constant susținut din hotărârea Golder (Golder c. Regatul Unit, 21 februarie 1975, seria A nr. 18) că dreptul de acces la tribunal nu este absolut și că poate fi reglementat de stat care se bucură în acest privință de o anumită marjă de apreciere, cu condiția ca limitările introduse să nu restrângă accesul deschis unui justifiabil în mod sau în măsură atât încât dreptul lui de acces la tribunal să fie afectat în substanța sa (Zvolský și Zvolská c. Republica Cehă, nr. 46129/99, § 47, CEDO 2002-IX).

Invocând dispozițiile legii nr. 112/1995, reclamanta a cerut autorităților administrative locale restituirea imobilului, iar acestea au admis cererea ei. Cu toate acestea, această decizie a fost contestată în fața tribunalelor și anulată la trei niveluri de jurisdicție (tribunalul de caz prim al orașului București, tribunalul județean al orașului București și curtea de apel a orașului București) pe motiv că legea nr. 112/1995 pe care reclamanta și-a bazat cererea nu era aplicabilă în cauza de față.

Nu văd cum aceste trei decizii judiciare ar putea constitui o încălcare a art. 6 § 1, în sensul că ar fi privat reclamanta de dreptul ei de acces la tribunal. Dimpotrivă, tribunalele au abordat în mod corespunzător cererile reclamantei interpretând legea în vigoare și pronunțând-se în favoarea părții adverse, respingând astfel persoana interesată. În plus, la nici un moment nu a fost sugerat că aceste decizii erau arbitrare sau lipsite de bază juridică.

De altfel, hotărârea Curții nu indică care altă răspuns ar fi putut da jurisdicțiile române reclamantei. De fapt, acestea aveau pentru singura posibilitate de a acționa așa cum au acționat, adică, pe de o parte, de a respinge cererea reclamantei pentru nerespectarea unei condiții de formă, și anume epuizarea căilor de recurs administrative (hotărâre a curții de apel din 22 iunie 1998) și, pe de altă parte, de a contesta aplicabilitatea legii în vigoare la cererea reclamantei (sentințele din 11 iulie 2001, 19 noiembrie 2001 și 20 septembrie 2002).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă