Cererea nr. 22767/08 Dragoș Ioan RUS împotriva României depusă la 6 mai 2008 DECLARAREA FACTELOR Dl Dragoș Ioan Rusu este un național român, născut în 1974 și trăiește în Bacău. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Investigațiile privind suspiciunile de trafic de droguri La 13 ianuarie 2005, divizia de poliție Bacău responsabilă pentru lupta împotriva criminalității organizate și traficului de droguri („poliția”) a fost informată de Divizia Regională Bacău a Postului Român („Postul”) că trei plicuri care conțin mărfuri suspecte au fost identificate de Post. Plicurile trimise de postul înregistrat în străinătate au fost returnate nedeschise, deoarece receptorii nu le-au reușit să le colecteze. Expeditorii nu au putut fi identificați de lucrătorii poștași și adresele lor s-au dovedit fictive. Poliția a confiscat și a examinat plicurile și a constatat că acestea conțin medicamente de prescripție care aparțin una dintre categoriile de droguri interzise în temeiul Legii nr. 143/2000 privind lupta împotriva traficului de droguri și consumul ilegal de droguri („Legea nr. 143”). La 24 ianuarie, 9 februarie și 14 februarie 2005 au fost descoperite alte plicuri similare care conțin droguri destinate a fi trimise în străinătate de Post. La 18 februarie 2005, diviziunea pentru investigarea crimei organizate și terorismului din Biroul Procurorului de la Bacău (“procurorul”) a inițiat anchete penale în această chestiune. Procurorul a solicitat supravegherea audio-video a birourilor poștale din Bacău. Această măsură a fost autorizată de Curtea județului de la Bacău la 23 februarie 2005. Cu ajutorul mecanismelor de supraveghere, reclamantul a fost identificat într-un birou de poștă la 14 martie 2005 în timp ce a depus și alte plicuri suspecte care urmează să fie trimise în străinătate. Plicurile au fost confiscate și examinarea lor a dovedit că acestea conțin droguri și că adresa expeditorului a fost falsă. La 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2005, procurorul a emis ordine de autorizare a confiscarii plicurilor suspecte în temeiul articolului 98 din Codul de Procedură Penală („CPC”). El a invocat urgența măsurii și lipsa de timp pentru obținerea aprobării instanței înainte. Cele trei ordine au fost trimise ulterior Curții Județeniei pentru informații. Procurorul a identificat, de asemenea, două farmacii din locul în care medicamentele au fost obținute fără prescripție medicală. Farmacienii au identificat reclamantul ca fiind persoana la care au vândut medicamentul. Pe baza dovezilor colectate, procurorul a concluzionat că între 2003 și 2005, reclamantul a obținut produse medicale clasificate ca medicamente fără prescripție medicală și a încercat să le comercializeze în străinătate. Din aceste motive, la 12 aprilie 2005, el a pus în aplicare acțiunea penală împotriva reclamantului (punerea în mișcare a acțiunii penale ), a arestat reclamantul și a solicitat aprobarea Curții Județene pentru a-l plasa în detenție preliminară. La 13 aprilie 2005, Curtea județului a respins cererea procurorului din cauza faptului că dovada din dosar nu a confirmat suspiciunile de vinovăție.Decizia a fost susținută de Curtea de Apel Bacău într-o decizie finală dictată la 15 aprilie 2005. La 2 iunie 2005, procurorul a angajat reclamantul pentru proces sub acuzarea de trafic de droguri; cinci plicuri confiscate la 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2005 au fost atribuite reclamantului și utilizate ca probă. La 27 februarie 2007, reclamantul a fost achitat. Curtea județului a anulat principalele probe obținute de probă, având în vedere că plicurile confiscate au fost obținute ilegal, deoarece procurorul nu a solicitat validarea de la instanța de confiscare a ordinului de confiscare. În ceea ce privește dovezile rămase din dosarul pe care l-a observat că interceptările audio și video nu erau relevante pentru acuzațiile formulate împotriva reclamantului și că martorii nu erau fiabile în timp ce își schimbau declarațiile în instanță. La 18 septembrie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea de mai sus. Cu toate acestea, la 28 ianuarie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a permis un recurs asupra punctelor de drept aduse de procuror. Acesta a constatat că instanțele inferioare s-au înșelat atunci când au anulat dovezile obținute din corespondența confiscată. Acesta a considerat că, în conformitate cu dispozițiile CCP, procurorul a avut obligația de a informa instanțelor cu privire la ordinele de confiscare și de a nu solicita validarea lor. Prin urmare, acesta a trimis cazul înapoi la Curtea Județeană și a recomandat ca instanța să verifice dacă ordinele procurorului au fost trimise pentru informațiile sale și să examineze acuzația în lumina tuturor dovezilor din dosar. Decizia a fost finală. Al doilea set de proceduri La 12 februarie 2009, județul Bacău a condamnat reclamantul pentru traficul de droguri, pe baza dovezilor din dosar, și anvelopele confiscate și evaluarea experților a conținutului lor, tranșe de interceptări audio și video, declarații de către farmaciști și medici. Reclamantul a primit o sentință suspendată de trei ani. Curtea a considerat că interceptarea corespondenței reclamantului a fost legală și a respectat cerințele de la art. 8 din Convenție și a legislației interne în această chestiune. De asemenea, acesta a reiterat că, având în vedere că situația este urgentă, procurorul a fost autorizat prin lege să intercepteze corespondența fără autorizare judiciară, cu condiția ca acesta să informeze instanța după aceea, ceea ce a făcut în acest caz. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii și a reiterat acuzațiile sale că interceptarea corespondenței sale era ilegală. Curtea a respins argumentele sale, făcând trimitere la interpretarea legii furnizată de Înaltul Curte de Casare și Justiție în decizia sa din 28 ianuarie 2008. Reclamantul a reiterat argumentele sale într-un recurs privind punctele de drept depuse la Curtea Înaltă de Casare și Justiție care l-a respins într-o decizie finală din 22 iunie 2010. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale CCP privind interceptarea corespondenței se citește după cum urmează: art. 98 „1. În timpul urmăririi penale, la cererea procurorului, instanța ... poate ordona orice oficiu de poștă să rețină și să predea [investitorilor] orice corespondență ... trimisă de persoana care face obiectul anchetei sau adresată acestuia ... Măsura din alineatul (1) va fi ordonată în cazul în care cerințele articolului 1 sunt îndeplinite și în conformitate cu procedura prevăzută în acest articol. În situații de urgență, solide justificate, corespondența ... poate fi respinsă și predată [investitorilor] prin ordine scrisă dat de procuror; procurorul este obligat să informeze imediat instanța cu privire la această evenimentă.” Legislația în vigoare la momentul respectiv și evoluția sa după 1 Ianuarie 2004 privind apariția telefonică, inclusiv dispozițiile articolului § 1 din RPC, este descrisă în Dumitru Popescu c. România (nr. 71525/01, §§ 46, 26 aprilie 2007). Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care principalele dovezi ale condamnării sale, și anume interceptarea corespondenței sale, a fost obținută ilegal, în absența oricărei validare a instanței pentru ordinele procurorului. Din aceleași motive, el a considerat că interceptarea ilegală a corespondenței sale a încălcat, de asemenea, drepturile sale garantate de art. 8 din Convenție. Întrebări aduse părților au existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta corespondența sa, în contradicție cu art. 8 din Convenția? În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzației penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, dovezile obținute prin intercepția corespondenței sale au fost decisive în asigurarea condamnării sale?
Application no. 22767/08
Dragoș Ioan RUSU
against Romania
lodged on 6 May 2008
The applicant, Mr Dragoș Ioan Rusu, is a Romanian national, who was born in 1974 and lives in Bacău.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The investigations into suspicions of drug traffic
On 13 January 2005 the Bacău police division responsible for the fight against organised crime and drug trafficking (“the police”) was informed by the Bacău Regional Division of the Romanian Post (“the Post”) that three envelopes containing suspect merchandise had been identified by the Post. The envelopes sent by registered post abroad had been returned unopened as the receivers had failed to collect them. The senders could not be identified by the postal workers and their addresses proved to be fictive.
The police confiscated and examined the envelopes and found that they contained prescription medicine belonging to one of the categories of prohibited drugs under Law no. 143/2000 on the fight against drug trafficking and illegal drug use (“Law no. 143”).
On 24 January, 9 February and 14 February 2005 other similar envelopes containing drugs meant to be sent abroad were discovered by the Post.
On 18 February 2005 the division for the investigation of organised crime and terrorism from Bacău Prosecutor’s Office (“the prosecutor”) started criminal investigations in the matter.
The prosecutor requested the audio-video surveillance of the post offices in Bacău. This measure was authorised by the Bacău County Court on 23
February 2005.
With the help of the surveillance mechanisms, the applicant was identified in a post office on 14 March 2005 while he deposited several other suspect envelopes to be sent abroad. The envelopes were confiscated and their examination proved that they contained drugs and that the address of the sender was false.
On 9 February, 14 February and 14 March 2005 the prosecutor issued orders authorising the confiscation of the suspect envelopes under Article 98 of the Code of Criminal Procedure (the “CCP”). He invoked the urgency of the measure and the lack of time to obtain the court’s approval beforehand. The three orders were subsequently sent to the County Court for information.
The prosecutor also identified two pharmacies from where the drugs had been procured without prescription. The pharmacists identified the applicant as being the person to whom they sold the medicine.
Based on the evidence gathered, the prosecutor concluded that between 2003 and 2005 the applicant had obtained medical products classified as drugs without prescription and tried to commercialise them abroad. For these reasons, on 12 April 2005 he set in motion the criminal action against the applicant (
punerea în mișcare a acțiunii penale
), arrested the applicant and sought the County Court’s approval for placing him in pre-trial detention.
On 13 April 2005 the County Court dismissed the prosecutor’s request on the ground that the evidence in the file did not confirm the suspicion of guilt. The decision was upheld by the Bacău Court of Appeal in a final decision rendered on 15 April 2005.
2.
The first set of proceedings
On 2 June 2005 the prosecutor committed the applicant for trial under the accusation of dealing in drugs; five of the envelopes confiscated on 9
February, 14 February and 14 March 2005 were attributed to the applicant and used as evidence.
Before the Bacău County Court the applicant contested the lawfulness of the evidence and argued that the prosecutor had not obtained authorisation from the court to confiscate his correspondence.
On 27 February 2007 the applicant was acquitted. The County Court set aside the main evidence produced by the prosecution, considering that the confiscated envelopes had been obtained unlawfully, as the prosecutor had failed to request validation from the court of the confiscation order. As for the remaining evidence in the file it noted that the audio and video interceptions were not relevant for the accusations brought against the applicant and that the witnesses were unreliable as they changed their statements in court.
On 18 September 2007 the Bacău Court of Appeal upheld the above judgment.
However, on 28 January 2008 the High Court of Cassation and Justice allowed an appeal on points of law brought by the prosecutor. It found that the lower courts had erred when they had set aside the evidence obtained from the confiscated correspondence. It considered that according to the provisions of the CCP the prosecutor had an obligation to inform the courts about the confiscation orders and not to seek their validation. It therefore sent the case back to the County Court and recommended that the court verify whether the prosecutor’s orders had been sent for its information and to examine the accusation in the light of all evidence in the file. The decision was final.
3.
The second set of proceedings
On 12 February 2009 the Bacău County Court convicted the applicant for trafficking in drugs, based on the evidence in the file, namely the confiscated envelopes and the expert evaluation of their content, transcripts of audio and video interceptions, statements by pharmacists and doctors. The applicant was given a three years’ suspended sentence.
The court considered that the interception of the applicant’s correspondence had been legal and observed the requirements of Article 8 of the Convention and of the domestic legislation in the matter. It also reiterated that, as the situation was urgent, the prosecutor was allowed by law to intercept the correspondence without court authorisation, provided that he informed the court afterwards, which he had done in the case.
The applicant appealed against that decision. He reiterated his allegations that the interception of his correspondence had been unlawful. The court dismissed his arguments, making reference to the interpretation of law given by the High Court of Cassation and Justice in its decision of 28 January 2008.
The applicant reiterated his arguments in an appeal on points of law lodged with the High Court of Cassation and Justice which dismissed it in a final decision of 22 June 2010.
B.
Relevant domestic law
The relevant provisions of the CCP concerning the interception of correspondence read as follows:
Article 98
“1.
During the criminal prosecution, at the prosecutor’s request, the court ... may order any post office to withhold and hand over [to the investigators] any correspondence ... sent by the person under investigation or addressed to him ...
1
1
.
The measure from paragraph 1 will be ordered if the requirements of Article
91
1
§
1 are met and following the procedure provided in that Article.
1
2
.
In situations of urgency, solidly justified, the correspondence ... may be withheld and handed over [to the investigators] by written order given by the prosecutor; the prosecutor is under an obligation to inform immediately the court of that occurrence.”
The legislation in force at the relevant time and its evolution after 1
January 2004 concerning telephone tapping, including the provisions of Article
91
1
§ 1 of the CPP is described in
Dumitru Popescu v. Romania (no.
2)
(no. 71525/01, §§
39
‑
46, 26 April 2007).
1.
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he did not benefit from a fair trial, in so far as the main evidence for his conviction, namely the interception of his correspondence, was obtained unlawfully, in the absence of any court validation for the prosecutor’s orders.
2.
For the same reasons, he considered that the unlawful interception of his correspondence also breached his rights guaranteed by Article 8 of the Convention.
1.
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his correspondence, contrary to Article 8 of the Convention?
2.
Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?
3.
Was the evidence obtained through the interception of his correspondence decisive in securing his conviction?