CtEDO 12.06.2013 Auto

RUSU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.06.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RUSU v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 22767/08 Dragoș Ioan RUS împotriva României depusă la 6 mai 2008 DECLARAREA FACTELOR Dl Dragoș Ioan Rusu este un național român, născut în 1974 și trăiește în Bacău. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Investigațiile privind suspiciunile de trafic de droguri La 13 ianuarie 2005, divizia de poliție Bacău responsabilă pentru lupta împotriva criminalității organizate și traficului de droguri („poliția”) a fost informată de Divizia Regională Bacău a Postului Român („Postul”) că trei plicuri care conțin mărfuri suspecte au fost identificate de Post. Plicurile trimise de postul înregistrat în străinătate au fost returnate nedeschise, deoarece receptorii nu le-au reușit să le colecteze. Expeditorii nu au putut fi identificați de lucrătorii poștași și adresele lor s-au dovedit fictive. Poliția a confiscat și a examinat plicurile și a constatat că acestea conțin medicamente de prescripție care aparțin una dintre categoriile de droguri interzise în temeiul Legii nr. 143/2000 privind lupta împotriva traficului de droguri și consumul ilegal de droguri („Legea nr. 143”). La 24 ianuarie, 9 februarie și 14 februarie 2005 au fost descoperite alte plicuri similare care conțin droguri destinate a fi trimise în străinătate de Post. La 18 februarie 2005, diviziunea pentru investigarea crimei organizate și terorismului din Biroul Procurorului de la Bacău (“procurorul”) a inițiat anchete penale în această chestiune. Procurorul a solicitat supravegherea audio-video a birourilor poștale din Bacău. Această măsură a fost autorizată de Curtea județului de la Bacău la 23 februarie 2005. Cu ajutorul mecanismelor de supraveghere, reclamantul a fost identificat într-un birou de poștă la 14 martie 2005 în timp ce a depus și alte plicuri suspecte care urmează să fie trimise în străinătate. Plicurile au fost confiscate și examinarea lor a dovedit că acestea conțin droguri și că adresa expeditorului a fost falsă. La 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2005, procurorul a emis ordine de autorizare a confiscarii plicurilor suspecte în temeiul articolului 98 din Codul de Procedură Penală („CPC”). El a invocat urgența măsurii și lipsa de timp pentru obținerea aprobării instanței înainte. Cele trei ordine au fost trimise ulterior Curții Județeniei pentru informații. Procurorul a identificat, de asemenea, două farmacii din locul în care medicamentele au fost obținute fără prescripție medicală. Farmacienii au identificat reclamantul ca fiind persoana la care au vândut medicamentul. Pe baza dovezilor colectate, procurorul a concluzionat că între 2003 și 2005, reclamantul a obținut produse medicale clasificate ca medicamente fără prescripție medicală și a încercat să le comercializeze în străinătate. Din aceste motive, la 12 aprilie 2005, el a pus în aplicare acțiunea penală împotriva reclamantului (punerea în mișcare a acțiunii penale ), a arestat reclamantul și a solicitat aprobarea Curții Județene pentru a-l plasa în detenție preliminară. La 13 aprilie 2005, Curtea județului a respins cererea procurorului din cauza faptului că dovada din dosar nu a confirmat suspiciunile de vinovăție.Decizia a fost susținută de Curtea de Apel Bacău într-o decizie finală dictată la 15 aprilie 2005. La 2 iunie 2005, procurorul a angajat reclamantul pentru proces sub acuzarea de trafic de droguri; cinci plicuri confiscate la 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2005 au fost atribuite reclamantului și utilizate ca probă. La 27 februarie 2007, reclamantul a fost achitat. Curtea județului a anulat principalele probe obținute de probă, având în vedere că plicurile confiscate au fost obținute ilegal, deoarece procurorul nu a solicitat validarea de la instanța de confiscare a ordinului de confiscare. În ceea ce privește dovezile rămase din dosarul pe care l-a observat că interceptările audio și video nu erau relevante pentru acuzațiile formulate împotriva reclamantului și că martorii nu erau fiabile în timp ce își schimbau declarațiile în instanță. La 18 septembrie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea de mai sus. Cu toate acestea, la 28 ianuarie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a permis un recurs asupra punctelor de drept aduse de procuror. Acesta a constatat că instanțele inferioare s-au înșelat atunci când au anulat dovezile obținute din corespondența confiscată. Acesta a considerat că, în conformitate cu dispozițiile CCP, procurorul a avut obligația de a informa instanțelor cu privire la ordinele de confiscare și de a nu solicita validarea lor. Prin urmare, acesta a trimis cazul înapoi la Curtea Județeană și a recomandat ca instanța să verifice dacă ordinele procurorului au fost trimise pentru informațiile sale și să examineze acuzația în lumina tuturor dovezilor din dosar. Decizia a fost finală. Al doilea set de proceduri La 12 februarie 2009, județul Bacău a condamnat reclamantul pentru traficul de droguri, pe baza dovezilor din dosar, și anvelopele confiscate și evaluarea experților a conținutului lor, tranșe de interceptări audio și video, declarații de către farmaciști și medici. Reclamantul a primit o sentință suspendată de trei ani. Curtea a considerat că interceptarea corespondenței reclamantului a fost legală și a respectat cerințele de la art. 8 din Convenție și a legislației interne în această chestiune. De asemenea, acesta a reiterat că, având în vedere că situația este urgentă, procurorul a fost autorizat prin lege să intercepteze corespondența fără autorizare judiciară, cu condiția ca acesta să informeze instanța după aceea, ceea ce a făcut în acest caz. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii și a reiterat acuzațiile sale că interceptarea corespondenței sale era ilegală. Curtea a respins argumentele sale, făcând trimitere la interpretarea legii furnizată de Înaltul Curte de Casare și Justiție în decizia sa din 28 ianuarie 2008. Reclamantul a reiterat argumentele sale într-un recurs privind punctele de drept depuse la Curtea Înaltă de Casare și Justiție care l-a respins într-o decizie finală din 22 iunie 2010. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale CCP privind interceptarea corespondenței se citește după cum urmează: art. 98 „1. În timpul urmăririi penale, la cererea procurorului, instanța ... poate ordona orice oficiu de poștă să rețină și să predea [investitorilor] orice corespondență ... trimisă de persoana care face obiectul anchetei sau adresată acestuia ... Măsura din alineatul (1) va fi ordonată în cazul în care cerințele articolului 1 sunt îndeplinite și în conformitate cu procedura prevăzută în acest articol. În situații de urgență, solide justificate, corespondența ... poate fi respinsă și predată [investitorilor] prin ordine scrisă dat de procuror; procurorul este obligat să informeze imediat instanța cu privire la această evenimentă.” Legislația în vigoare la momentul respectiv și evoluția sa după 1 Ianuarie 2004 privind apariția telefonică, inclusiv dispozițiile articolului § 1 din RPC, este descrisă în Dumitru Popescu c. România (nr. 71525/01, §§ 46, 26 aprilie 2007). Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care principalele dovezi ale condamnării sale, și anume interceptarea corespondenței sale, a fost obținută ilegal, în absența oricărei validare a instanței pentru ordinele procurorului. Din aceleași motive, el a considerat că interceptarea ilegală a corespondenței sale a încălcat, de asemenea, drepturile sale garantate de art. 8 din Convenție. Întrebări aduse părților au existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta corespondența sa, în contradicție cu art. 8 din Convenția? În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzației penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, dovezile obținute prin intercepția corespondenței sale au fost decisive în asigurarea condamnării sale?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă