Decizia nr. 24591/07 Dorinel Mihai MUCEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 5 februarie 2013 ca Camera compusă din: Josep Casadevill, Președintele, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 4 iunie 2007, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Dorinel Mihai Mucea, este un național român care s-a născut în 1947 și trăiește în București. El este reprezentat în fața Curții de către dna Diana-Elena Dragomir, avocat practicant la București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un fost oficial public care a fost implicat în privatizarea de stat a celui mai mare furnizor regional de energie electrică din România. Procedura penală deschisă împotriva reclamantului La 21 noiembrie 2006, se bazează pe declarații de martor și materiale, inclusiv documentele obținute în urma cauzei caselor reclamantului și a co-acusării sale și tranșe de conversații telefonice obținute de Serviciul de Informații din România (Serviciul Român de Informații) ) pe baza Legii privind securitatea națională (Legea nr. 51/1991), procurorul din București a deschis proceduri penale împotriva reclamantului și a celor două acuzații sale pentru infracțiuni, inclusiv trădarea prin scurgerea secretelor și organizarea unui grup criminal, pentru a divulga secretele economice. Prin ordinul din 24 noiembrie 2006 al procurorului București, luând în considerare dovezile disponibile, natura presupusei infracțiuni și circumstanțele personale ale reclamantului, l-a interzis să părăsească orașul timp de treizeci de zile în așteptarea anchetei penale inițiate în legătură cu el. Prin ordinul din 28 noiembrie 2006, procurorul din București a acuzat reclamantul de trădare prin scurgerea secretelor și organizarea unui grup criminal pentru a divulga secretele economice și l-a plasat în custodie de poliție timp de 24 de ore. La 29 noiembrie 2006, bazandu-se pe dovezile disponibile, biroul procurorului București a cerut instanțelor interne să dețină reclamantul și celălalt co-accusat în așteptarea procesului. Prin hotărârea interlocutivă din 29 noiembrie 2006, pronunțată în particular în prezența părților, Curtea de Apel din București a permis cererea procurorului din București de a deține reclamantul și co-acusatul său în așteptarea procesului. Pe baza elementelor de probă disponibile, aceasta a deținut că există o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune gravă și că eliberarea sa ar fi un pericol pentru ordinea publică cu consecințe sociale și morale, ținând seama de modul său operandi și de poziția profesională pe care o ocupa în acel moment. La 2 decembrie 2006, reprezentanții legali aleși ai reclamantului au solicitat instanței să suspende audierea pentru a le permite să își pregătească apărarea pe baza faptului că cazul era complex și că echipa de apărare nu avea acces la dosar. În același timp, au solicitat copii ale hotărârii interlocutorii din 29 noiembrie 2006 și al raportului privind ancheta penală. În plus, ei au susținut că detenția reclamantului în cursul procesului era ilegală, fiind ordonată în absența unor suspiciuni rezonabile și fără interviu pe solicitant după ce a fost acuzat de o infracțiune. În plus, instanța de primă instanță nu a furnizat motive pentru detenția anterioară. 10. Prin o hotărâre interlocutivă finală pronunțată în aceeași zi, Curtea de cassare a permis în parte cererile avocaților reclamantului și a suspendat procedura pentru mai mult de două ore. În același timp, a ordonat furnizarea echipei de apărare cu copii ale documentelor solicitate. În plus, aceasta a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutive din 29 noiembrie 2006 în calitate de nefondată, deținând, printre altele, că detenția sa în așteptarea procesului a fost legală și că, în conformitate cu dovezile disponibile, există o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune. În plus, acesta a remarcat că reclamantul și coacusatul său au fost intervievați de biroul procurorului după ce au fost acuzați de o infracțiune penală și înainte de detenția lor și, prin urmare, cerințele procedurii penale au fost îndeplinite. 11. Prin o hotărâre interlocutivă din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel a prelungit detenția anterioară a reclamantului pe baza unor noi dovezi care au venit la lumina și a circumstanțelor particulare ale cazului său, susținând că, în conformitate cu dovezile disponibile, există o suspiciune rezonabilă că reclamantul ar fi putut comis o infracțiune gravă. În plus, a fost un pericol pentru ordinea publică deoarece a folosit poziția sa de mai mult de câțiva ani pentru a furniza informații confidențiale investitorilor concurenți care doresc să achiziționeze companii și active de stat și pentru că operațiunea a implicat un număr mare de persoane. Eliberarea sa asupra unei angajamente de a nu părăsi țara ar alimenta neîncrederea publică în instituțiile statului având în vedere poziția importantă ocupată și natura infracțiunii, care ar putea afecta securitatea națională. În plus, eliberarea sa ar împiedica ancheta cazului deoarece ancheta penală tocmai a început și ar putea încerca să-l obstrugă. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 18 decembrie 2006, Curtea de cassare a respins că recursul reclamantului nu a fost întemeiat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutorii din 14 decembrie 2006. 13. La 22 ianuarie 2007, reprezentantul juridic al reclamantului a solicitat instanței să recunoască, printre altele, că detenția sa în așteptarea procesului s-a încheiat la miezul nopții, în timp ce instanța de instanță finală nu și-a examinat recursul în privința punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutorii din 17 ianuarie 2007 înainte de sfârșitul acestei zile, conform normelor de procedură penală aplicabile. În plus, reprezentantul juridic a susținut că nu există nici o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracția și a adăugat că motivele inițiale care justifică deținerea sa nu mai sunt valabile. În plus, el a fost privat de dreptul său de apărare deoarece nu a avut acces la transcripțiile complete ale conversațiilor telefonice sale. 14. Prin o hotărâre interlocutivă finală pronunțată în aceeași zi, Curtea de cassare a respins cererea de recunoaștere a reprezentantului juridic al reclamantului că detenția reclamantului în așteptarea procesului s-a încheiat la miezul nopții la 17 ianuarie 2007, având în vedere că a interpretat în mod incorect normele de procedură penală aplicabile. În plus, a susținut că reclamantul nu a fost privat de dreptul său de apărare ca urmare a nu are acces la tranșele complete ale conversațiilor sale telefonice, deoarece deținerea sa înainte de judecată a fost ordonată, de asemenea, pe baza altor dovezi disponibile în dosar. Cu toate acestea, acesta a ordonat eliberarea reclamantului în temeiul unei obligații de a nu părăsi orașul. Acesta a susținut că el nu mai este un pericol pentru ordinea publică deoarece dovezile necesare pentru procesul au fost deja prezentate de autoritățile și el nu mai deținea sediul public. Alte măsuri preventive luate împotriva reclamantului 15. La 18 aprilie 2007, biroul procurorului București a inculpat reclamantul și a trimis cazul său de proces. , cu privire la rapoartele care certifică autenticitatea conversațiilor telefonice monitorizate și a șaisprezece mandate emise între 12 mai 2005 și 25 octombrie 2006 de Curtea de Cassare care autorizează supravegherea conversațiilor telefonice de către Serviciul de Informații din România. 16. Prin hotărârea interlocutivă din 20 aprilie 2007, Curtea de Apel a schimbat măsurile preventive luate împotriva reclamantului și a ordonat să nu părăsească țara. Printre altele, i-a ordonat să notifice instanța de fiecare dată când se mută acasă. Acesta a susținut că această măsură preventivă a fost justificată de necesitatea instanței de a menține un contact permanent cu reclamantul în cursul anchetei judiciare cu privire la cazul său și de necesitatea de a asigura administrarea corectă și rapidă a justiției prin împiedicarea acestuia de a se absoarbe. În plus, în baza instrumentelor juridice disponibile, instanța a susținut că normele de procedură penală aplicabile nu stabilesc un termen pentru măsura preventivă în cauză și că, prin urmare, aceasta ar putea rămâne în vigoare pentru o perioadă nelimitată. În ședința din 19 martie 2008, reclamantul a solicitat instanței să anuleze măsura preventivă de interzicere a părăsirii țării, având în vedere faptul că motivele inițiale care justifică această măsură nu mai sunt justificate și că el a furnizat deja dovezi instanței. 18. Prin o hotărâre interlocutivă pronunțată în aceeași zi Curtea de Apel din București a permis solicitarea reclamantului și a revocat măsura preventivă de interzicere a părăsirii țării din cauză că motivele inițiale care justifică măsura nu mai erau valabile și că extinderea măsurii ar fi excesivă. 19. La o dată neespecificată, reclamantul a informat Curtea, depunând documente justificative relevante, că, în fiecare a doua sau a treia zi între 26 martie și 18 aprilie 2007, el a vizitat scurt secția de poliție din București. nr. 8 pentru a confirma prezența sa în oraș. În plus, el a depus fotografii și o listă de plăci de numere care nu poartă nici o insignie oficială din mașini care se presupune că l-a urmat și monitorizat mișcările sale zilnic după eliberarea sa din închisoare. 21. La 23 noiembrie 2007, reclamantul a declarat în corespondența sa cu Curtea că Curtea de Cassare a ridicat restricția de a nu părăsi țara începând cu august 2007 pentru unul dintre co-accultații sale care era un cetățean american care locuia la Londra. 22. La 11 martie 2008, reclamantul a informat, de asemenea, Curtea că, în timpul detenției, atmosfera din celula sa de detenție a fost inconfortabilă și a constituit o presiune psihologică. În plus, el nu a fost furnizat cu asistență medicală după ce a suferit un atac precoratic și a pierdut conștiința. În plus, deși el nu a fost fumat, el a trebuit să împărtășească celulă de detenție cu alte doi deținuți care fumau constant. 23. Între aprilie și iulie 2008, reclamantul a prezentat șase articole de presă publicate între 27 noiembrie 2006 și 17 iulie 2008 în ziarele naționale, în special Gardianul Evenimentul Zilei Newsinn Wall Street Business Time și Ziarul Financiar , precum și tranșe de două programe de știri de televiziune care se referă la și conțin fragmente din conversațiile dintre solicitant, co-accusate și funcționarii publici care au fost obținuți prin intermediul operațiunii de monitorizare telefonică montate de autoritățile. Potrivit programelor de știre, fragmentele din conversațiile și dovezile obținute prin monitorizarea telefonică efectuată de autorități în ceea ce privește cazul în care reclamantul era parte au fost scurse la presă de către autorități. Legea internă relevantă 24. art. 91 § 4 din Codul de Procedură Penală din România, în vigoare la momentul respectiv, prevede, printre altele, că durata totală a unei perioade de supraveghere autorizată a aceleiași persoane din aceleași motive nu poate depăși patru luni. Invocând, în fond, art. 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns că atmosfera din celula sa de detenție a fost inconfortabilă și l-a pus sub presiune psihologică. În plus, el nu a fost furnizat cu asistență medicală după ce a suferit insuficiență cardiacă și a pierdut conștiința. În plus, deși el nu a fost un non fumator, el a trebuit să își împărtășească celula de detenție anterioară cu alți doi deținuți care fumau în permanență. 26. Considerând în mod expres sau substanțial la art. 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost încarcat ilegal în custodie de poliție și reținut în timpul procesului, deoarece nu există nici o suspiciune rezonabilă pentru detenție, că detenția sa este excesiv de lungă și că pe 14 Decembrie 2006 instanța internă nu a furnizat motive pentru care eliberarea sa ar fi obstrucționat ancheta penală. În plus, autoritățile nu l-au interogat după ce a fost acuzat de o infracțiune penală. În plus, nu s-a îndeplinit nicio dintre condițiile stabilite de normele de procedură penală aplicabile pentru detenția anterioară, iar instanța internă nu s-a bazat pe niciuna dintre aceste condiții în hotărârea sa din 29 noiembrie 2006. În plus, între 18 și 22 ianuarie 2007, detenția anterioară reclamantului a fost ilegală în măsura în care instanța de a doua instanță și-a pronunțat hotărârea privind detenția anterioară în afara termenului legal prevăzut de Codul de Procedură Penală din România. În plus, autoritățile l-au reținut în așteptarea procesului pe baza unor dovezi obținute ilegal, în special tranșele materialelor de supraveghere colectate de serviciul secret român pe o perioadă lungă de timp, înainte de deschiderea anchetei penale în ceea ce privește el și în absența oricărei supraveghere judiciară. În plus, el nu a fost informat în mod prompt cu privire la motivele de detenție, arestarea sa a fost rezultatul presiunii politice, autoritățile judiciare nu au examinat în mod corespunzător legalitatea arestării sale, deoarece au acceptat pur și simplu poziția Procurorului, și nu i s-a permis accesul la toate dovezile care sprijină arestarea sa. 27. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns că procedura a fost nedrept și că a existat o încălcare a dreptului său de a fi presupus nevinovat. În sprijinul plângerii sale, el a susținut că, la 14 decembrie 2006, Curtea de Apel din București l-a declarat vinovat și că, înainte de interviu, autoritățile nu l-au informat cu privire la acuzațiile aduse împotriva lui, împiedicând astfel să se apere. În plus, el nu a fost prezentat cu toate dovezile împotriva lui înainte de prima audiere a instanței sale, unele dintre transcriptionele conversațiilor sale telefonice nu au fost elaborate în totalitate sau au fost utilizate din context și nu a avut acces la dovezile colectate prin intermediul supravegherii pe motivul că aceasta a fost clasificată. În plus, având în vedere numărul mare de documente din dosar, nu i s-a permis suficient timp pentru pregătirea apărării sale, iar autoritățile judiciare nu au reușit, de asemenea, să examineze toate dovezile disponibile înainte de examinarea cazului său. În plus, autoritățile de investigare l-au inculpat pe baza unor dovezi obținute ilegal, în special tranșele materialelor de supraveghere colectate de serviciul secret român pe o perioadă lungă de timp înainte de deschiderea anchetei penale în ceea ce privește el și în absența oricărei supraveghere judiciară. În plus, instanțele interne nu aveau imparțialitate și se presupunea că i-a refuzat contactul cu persoanele care ar fi putut să-l ajute cu apărarea, și a avut acces la avocatul său timp de doar câteva minute pe zi. 28. Considerând în mod expres art. 6 și în fondul articolului 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de o încălcare a dreptului său la viață privată și de dreptul său de a fi presupus nevinovat în faptul că dovezile din dosarul de procedură au fost scurse la presă de către autoritățile judiciare și au condus la acoperirea media a cazului său. 29. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns că supravegherea conversațiilor sale telefonice este ilegală și a încălcat dreptul la respectarea vieții sale private și familiale și a corespondenței, deoarece a durat 520 de zile și a fost organizată pe baza Legii privind securitatea națională (Legea nr. 51/1991), care nu era previzibilă în aplicarea sa. În plus, dreptul său la viața privată a fost încălcat deoarece între 22 ianuarie și 15 noiembrie 2007, după ce a fost eliberat, poliția a ordonat vizitați sediul de poliție de două ori pe săptămână și de fiecare dată când a părăsit București, chiar dacă hotărârea interlocutorie care a ordonat eliberarea sa nu i-a impus astfel de obligații. În plus, el și familia sa au fost păstrați în permanență sub supraveghere vizuală și urmați de ofițeri de poliție. 30. În baza articolului 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost supus unui tratament diferit de unul dintre co-acusat în măsura în care acesta din urmă a fost un cetățean american care locuiește în Londra și Curtea de Cassare a ridicat interdicția privind părăsirea țării cu efect din august 2007. 31. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la libertate de circulație, până la 20 aprilie 2007, obligația de a nu părăsi țara după eliberarea sa a fost impusă pentru o perioadă nelimitată, în încălcarea normelor de procedură penală aplicabile. 32. În baza articolului 17 din Convenție, reclamantul a reiterat o parte din plângerile sale formulate în temeiul articolelor 5, 6, 8 și 14 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 4. Denumirile de drept în temeiul articolului 8 din Convenție 33. Reclamantul se plângea de o încălcare a dreptului său la viață privată și de dreptul său de a fi presupus nevinovat în cazul în care dovezile din dosarul de procedură au fost scurse la presă de către autoritățile judiciare și au condus la acoperirea media a cazului său. În plus, se bazează în mod expres pe art. 8 din Convenție, el a afirmat că supravegherea conversațiilor sale telefonice este ilegală și a încălcat dreptul de a respecta viața sa privată și de familie și corespondența, deoarece a durat 520 de zile și a fost organizată pe baza Legii privind securitatea națională (Legea nr. 51/1991), care nu era previzibilă în aplicarea sa. 34. Curtea consideră că acuzațiile reclamantului ar trebui examinate numai în temeiul art. 8 din Convenție. Prezentul articol se menționează după cum urmează: art. 8 „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața privată și de familie, domiciliul și corespondența sa. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 35. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Curtea a examinat încălcările depuse de reclamant (a se vedea punctele 25-27 și 29-32 de mai sus). Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care acestea intră sub jurisdicția sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea unei părți a plângerilor reclamantului în conformitate cu art. 8, în special acuzațiile sale că dovezile din dosar au fost scurse către presă și au condus la acoperirea media a cazului său, și că conversațiile sale telefonice au fost monitorizate ilegal timp de 520 de zile în temeiul Legii privind securitatea națională (Legea nr. 51/1991), care nu era previzibilă în aplicarea sa; Declarații restul cererii este inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului
Application no. 24591/07
Dorinel Mihai MUCEA
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 5
February 2013 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
Valeriu Grițco,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 4 June 2007,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Dorinel Mihai Mucea, is a Romanian national who was born in 1947 and lives in Bucharest. He is represented before the Court by Ms Diana-Elena Dragomir, a lawyer practising in Bucharest.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
The applicant is a former public official who was involved in the State privatisation of the largest regional electricity provider in Romania.
1.
Criminal proceedings opened against the applicant
4.
On 21 November 2006, relying on witness statements and material including documents obtained following a search of the homes of the applicant and his co-accused and transcripts of telephone conversations obtained by the Romanian Intelligence Service (
Serviciul Român de Informații
) on the basis of the National Security Act (Law no. 51/1991), the Bucharest prosecutor’s office opened criminal proceedings against the applicant and his two co-accused for offences including treason by leaking secrets and organisation of a criminal group in order to divulge economic secrets.
5.
By an order of 24 November 2006 the Bucharest prosecutor’s office, taking into consideration the available evidence, the nature of the alleged offence and the applicant’s personal circumstances, prohibited him from leaving town for thirty days pending the criminal investigation initiated in respect of him.
2.
The applicant’s pre-trial detention
6.
By an order of 28 November 2006 the Bucharest prosecutor’s office charged the applicant with treason by leaking secrets and with organising a criminal group in order to divulge economic secrets, and placed him in police custody for twenty-four hours.
7.
On 29 November 2006, relying on the available evidence, the Bucharest prosecutor’s office motioned the domestic courts to detain the applicant and his other co-accused pending trial.
8.
By an interlocutory judgment of 29 November 2006, delivered in private in the presence of the parties, the Bucharest Court of Appeal allowed the request by the Bucharest prosecutor’s office to detain the applicant and his co-accused pending trial. It held on the basis of the available evidence that there was a reasonable suspicion that the applicant had committed a serious offence and that his release would be a danger to public order with social and moral consequences, taking into account his
modus operandi
and the professional position he was occupying at the time. The applicant appealed on points of law (
recurs
) against the judgment.
9.
On 2 December 2006 the applicant’s chosen legal representatives asked the court to adjourn the hearing in order to allow them to prepare his defence on the ground that the case was complex and the defence team had not had access to the file. At the same time, they requested copies of the interlocutory judgment of 29 November 2006 and the report on the criminal investigation. In addition, they argued that the applicant’s detention pending trial was unlawful, having been ordered in the absence of any reasonable suspicion and without interviewing the applicant after he had been charged with an offence. Moreover, the first-instance court had failed to provide reasons for his pre-trial detention.
10.
By a final interlocutory judgment delivered the same day, the Court of Cassation allowed in part the applicant’s lawyers’ requests and adjourned the proceedings for more than two hours. At the same time it ordered that the defence team be provided with copies of the documents requested. In addition, it dismissed the applicant’s appeal on points of law against the interlocutory judgment of 29 November 2006 as ill-founded, holding
inter alia
that his detention pending trial was lawful and that, according to the available evidence, there was a reasonable suspicion that he had committed an offence. In addition, it noted that the applicant and his co-accused had been interviewed by the prosecutor’s office after they had been charged with a criminal offence and prior to their detention and therefore the requirements of criminal procedure had been fulfilled.
11.
By an interlocutory judgment of 14 December 2006 the Bucharest Court of Appeal extended the applicant’s pre-trial detention on the basis of new evidence that had come to light and the particular circumstances of his case. It held that, according to the available evidence, there was a reasonable suspicion that the applicant could have committed a serious offence. In addition, he was a danger to public order because he had used his position over several years to provide confidential information to competing investors seeking to buy State-owned companies and assets and because the operation had involved a large number of people. His release on an undertaking not to leave the country would fuel public mistrust in the State’s institutions given the important position he occupied and the nature of the offence, which could affect national security. Moreover, his release would impede the investigation of the case because the criminal investigation had just started and he might attempt to obstruct it. The applicant appealed on points of law against the interlocutory judgment.
12.
By a final interlocutory judgment of 18 December 2006 the Court of Cassation dismissed as ill-founded the applicant’s appeal on points of law against the interlocutory judgment of 14 December 2006.
13.
On 22 January 2007 the applicant’s legal representative requested the court to acknowledge, amongst other things, that his detention pending trial had ended at midnight on 17 January 2007 as the court of final instance had failed to examine his appeal on points of law against the interlocutory judgment of 17 January 2007 before the end of that day, as required by the applicable rules of criminal procedure. In addition, the legal representative argued that there was no reasonable suspicion that the applicant had committed the offence and added that the initial reasons justifying his detention were no longer valid. Moreover, he had been deprived of his right of defence because he did not have access to the full transcripts of his telephone conversations.
14.
By a final interlocutory judgment delivered the same day the Court of Cassation dismissed the applicant’s legal representative’s request for an acknowledgment that the applicant’s detention pending trial had ended at midnight on 17 January 2007, on the ground that he had incorrectly interpreted the applicable rules of criminal procedure. In addition, it held that the applicant had not been deprived of his right of defence as result of not having access to the full transcripts of his telephone conversations, because his pre-trial detention had also been ordered on the basis of other evidence available in the file. However, it ordered the applicant’s release under an obligation not to leave town. It held that he was no longer a danger to public order because the evidence required for the trial had already been submitted by the authorities and he was no longer holding public office.
3.
Other preventive measures taken against the applicant
15.
On 18 April 2007 the Bucharest prosecutor’s office indicted the applicant and sent his case for trial. The indictment relied,
inter alia
, on the reports certifying the authenticity of his monitored telephone conversations and the sixteen warrants which had been issued between 12 May 2005 and 25
October 2006 by the Court of Cassation authorising the surveillance of his phone conversations by the Romanian Intelligence Service.
16.
By an interlocutory judgment of 20 April 2007 the Bucharest Court of Appeal changed the preventive measure taken against the applicant and ordered him not to leave the country. Amongst other things it ordered him to notify the court every time he moved home. It held that this preventive measure was justified by the court’s need to maintain permanent contact with the applicant during the judicial investigation of his case and by the need to ensure the proper and expeditious administration of justice by preventing him from absconding. In addition, relying on the available legal instruments, the court held that the applicable rules of criminal procedure did not lay down a time-limit for the preventive measure in question and that it could therefore remain in place for an unlimited period. The applicant did not lodge an appeal on points of law against the interlocutory judgment.
17.
At the hearing of 19 March 2008 the applicant asked the court to revoke the preventive measure of prohibition on leaving the country on the grounds that the initial reasons justifying the measure were no longer justified and he had already given evidence to the court.
18.
By an interlocutory judgment delivered on the same day the Bucharest Court of Appeal allowed the applicant’s request and revoked the preventive measure of prohibition on leaving the country on the grounds that the initial reasons justifying the measure were no longer valid and that the extension of the measure would be excessive.
19.
The proceedings appear to be still pending before the domestic courts.
4.
Additional information provided by the applicant
20.
On an unspecified date the applicant informed the Court, submitting relevant supporting documents, that on every second or third day between 26 March and 18 April 2007 he had briefly visited Bucharest police station
no. 8 to confirm his presence in the city. In addition, he submitted photographs and a list of number plates not bearing any official insignia from cars which had allegedly followed him and monitored his movements on a daily basis after his release from prison.
21.
On 23 November 2007 the applicant stated in his correspondence with the Court that the Court of Cassation had lifted the restriction not to leave the country as of August 2007 for one of his co-accused who was an American citizen living in London.
22.
On 11 March 2008 the applicant also informed the Court that during his detention the atmosphere in his detention cell was uncomfortable and amounted to psychological pressure. In addition, he was not provided with any medical assistance after he had suffered a pre-heart attack and lost consciousness. Moreover, although he was a non-smoker, he had to share his detention cell with two other detainees who were constantly smoking.
23.
Between April and July 2008 the applicant submitted six press articles published between 27 November 2006 and 17 July 2008 in national newspapers, in particular
Gardianul
,
Evenimentul Zilei
,
Newsinn
,
Wall Street Business Time
and
Ziarul Financiar
, as well as transcripts of two television news programmes referring to and containing excerpts from conversations between the applicant, his co-accused and public officials which had been obtained through the telephone monitoring operation mounted by the authorities. According to the news programmes, excerpts from the conversations and evidence obtained through the telephone monitoring carried out by the authorities in respect of the case to which the applicant was a party had been leaked to the press by the authorities.
B.
Relevant domestic law
24.
Article 91
1
4.of the Romanian Code of Criminal Procedure, as in force at the relevant time, provides,
inter alia
,
that the total length of a period of authorised surveillance of the same person for the same reasons cannot exceed four months.
25.
Invoking, in substance, Article 3 of the Convention, the applicant complained that the atmosphere in his detention cell had been uncomfortable and had put him under psychological pressure. In addition, he had not been provided with any medical assistance after he had suffered heart failure and lost consciousness. Moreover, although he was a non
‑
smoker, he had had to share his pre-trial detention cell with two other detainees who were constantly smoking.
26.
Relying expressly or in substance on Article 5 of the Convention, the applicant complained that he had been unlawfully placed in police custody and detained pending trial as there was no reasonable suspicion for his detention, that his detention was excessively lengthy and that on 14
December 2006 the domestic court had failed to provide reasons as to why his release would have obstructed the criminal investigation. Furthermore, the authorities had failed to interview him after he had been charged with a criminal offence. In addition, none of the conditions laid down by the applicable rules of criminal procedure for his pre-trial detention had been met and the domestic court had failed to rely on any of those conditions in its judgment of 29 November 2006. Moreover, between 18 and 22 January 2007 the applicant’s pre-trial detention had been unlawful in so far as the second-instance court had delivered its judgment in respect of his pre-trial detention outside the legal time-limit required by the Romanian Code of Criminal Procedure. Furthermore, the authorities had detained him pending trial on the basis of unlawfully obtained evidence, in particular transcripts of the surveillance material gathered by the Romanian secret service over a long period of time, prior to the opening of the criminal investigation in respect of him and in the absence of any judicial supervision. Moreover, he had not been informed promptly of the reasons for his detention, his arrest had been the result of political pressure, the judicial authorities had failed to properly examine the lawfulness of his arrest as they had simply accepted the position of the Prosecutor’s Office, and he had not been allowed access to all the evidence supporting his arrest.
27.
Invoking Article 6 of the Convention, the applicant complained that the proceedings had been unfair and that there had been a breach of his right to be presumed innocent. In support of his complaint he submitted that on 14 December 2006 the Bucharest Court of Appeal had declared him guilty and that, prior to interviewing him, the authorities had failed to inform him of the charges brought against him, thereby prevented him from defending himself. In addition, he had not been presented with all the evidence against him prior to his first court hearing, some of the transcripts of his telephone conversations had not been drawn up in full or had been used out of context and he had not had access to the evidence collected by means of surveillance on the ground that it was classified. Moreover, given the large number of documents in the file, he had not been allowed sufficient time for the preparation of his defence and the judicial authorities had also failed to examine all the available evidence prior to examining his case. Furthermore, the investigating authorities had indicted him on the basis of unlawfully obtained evidence, in particular transcripts of the surveillance material gathered by the Romanian secret service over a long period of time prior to the opening of the criminal investigation in respect of him and in the absence of any judicial supervision. In addition, the domestic courts had lacked impartiality and had allegedly denied him contact with individuals who could have helped him with his defence, and he had had access to his lawyer for only a few minutes per day.
28.
Relying expressly on Article 6 and in substance on Article 8 of the Convention, the applicant complained of a breach of his right to private life and his right to be presumed innocent in that evidence from the prosecution file had been leaked to the press by the prosecution authorities and had led to media coverage of his case.
29.
Invoking Article 8 of the Convention, the applicant complained that the surveillance of his telephone conversations was unlawful and breached his right to respect for his private and family life and correspondence as it had lasted 520 days and had been organised on the basis of the National Security Act (Law no. 51/1991), which had not been foreseeable in its application. In addition, his right to private life had been breached because between 22 January and 15 November 2007, after being released, he had been ordered by the police to visit the police station twice a week and whenever he left Bucharest, even though the interlocutory judgment ordering his release had not imposed such obligations on him. Moreover, he and his family had been constantly kept under visual surveillance and followed by police officers.
30.
Relying in substance on Article 14 of the Convention, the applicant complained that he had been subjected to different treatment from one of his co-accused in so far as the latter was an American citizen living in London and the Court of Cassation had lifted the prohibition on his leaving the country with effect from August 2007.
31.
Invoking Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention, the applicant complained of a breach of his right to freedom of movement in so far as on 20 April 2007 the obligation not to leave the country following his release had been imposed on him for an unlimited period of time in breach of the applicable rules of criminal procedure.
32.
Relying on Article 17 of the Convention, the applicant reiterated part of his complaints raised under Articles 5, 6, 8 and 14 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 4.
A.
Complaints under Article 8 of the Convention
33.
Relying expressly or in substance on Articles 6 and 8 of the Convention, the applicant complained of a breach of his right to private life and his right to be presumed innocent in that evidence from the prosecution file had been leaked to the press by the prosecution authorities and had led to media coverage of his case. In addition, relying expressly on Article 8 of the Convention, he alleged that the surveillance of his telephone conversations was unlawful and breached his right to respect for his private and family life and correspondence as it had lasted 520 days and had been organised on the basis of the National Security Act (Law no. 51/1991), which had not been foreseeable in its application.
34.
The Court considers that the applicant’s allegations should be examined under Article 8 of the Convention alone. This Article reads as follows:
Article 8
“1.
Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence.
2.
There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
35.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
B.
Remainder of the applicant’s complaints
36.
The Court has examined the remaining complaints submitted by the applicant (see paragraphs 25-27 and 29-32, above). However, having regard to all the material in its possession, and in so far as they fall within its jurisdiction, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of part of the applicant’s complaints under Article 8, in particular his allegations that evidence from the file was leaked to the press and led to media coverage of his case, and that his telephone conversations were unlawfully monitored for 520 days under the National Security Act (Law no. 51/1991), which was not foreseeable in its application;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Deputy Registrar
President