- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 iulie 2024
- Stat pârât
- CYP
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Chrysanthou și alții împotriva Ciprului
Traducere în română Auto
Publicat la 26 august 2024 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 56336/22 Theofanis CHRYSANTHOU și alții împotriva Ciprului depusă la 2 decembrie 2022 comunicată la 11 iulie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la expunerea reclamanților sau rudelor lor decedate la diclorometan (denumită în continuare „DCM”), o substanță clasificată în momentul materialului ca „probabil cancerogen la om”. DCM a fost folosită și emisă de o fabrică de pantofi care funcționează până în 2009 – fără permisul necesar de construcție începând cu 1976 – în zona rezidențială în care reclamanții au trăit sau au lucrat și care se presupune că a condus la crearea unui grup de canceri din zonă. Reclamanții au susținut, de asemenea, că fabrica le-a provocat necaz din cauza emisiilor de mirosuri necorespunzătoare și a zgomotului excesiv.
Toți reclamanții au depus acțiuni civile la Curtea de District din Nicosia, cerând daune pentru încălcarea dreptului lor la viață și a dreptului lor de a respecta viața lor privată și de familie. Acțiunile referitoare la șaisprezece dintre ele s-au alăturat și, la 29 decembrie 2017, instanța de primă instanță a constatat că grupul de canceri din zonă a fost legat epidemiologic de emisiile necontrolate de diclorometan din fabrică de pantofi și că fabrica a cauzat „nuințe private” reclamanților. Daunele au fost acordate reclamanților pe aceste baze. La 21 decembrie 2022, Curtea Supremă a inversat concluzia privind recursul, având în vedere faptul că nu s-a stabilit o legătură cauzală („etiologie medicală”) între fiecare caz individual de cancer și emisiile de MDC.
În ceea ce privește molestia, Curtea Supremă a susținut concluziile de primă instanță, dar nu a acordat niciun prejudiciu reclamanților, deoarece consideră că molestia privată nu este o moluște civilă care poate fi acționată în funcție de dreptul intern. Având în vedere hotărârea Curții Supreme, restul șase reclamanți au retras acțiunile lor încă în așteptare. În baza articolelor 2 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng că statul nu a reușit să le protejeze împotriva expunerii periculoase la diclorometan, susținând în continuare că Curtea Supremă nu a efectuat o evaluare adecvată a plângerilor în conformitate cu aceleași articole cu standardele aplicate care nu erau conforme cu principiile încorporate în Convenția.
Întrebări către părți Toate reclamanții au epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2 și 8 din Convenție în ceea ce privește circumstanțele specifice ale cazului (în comparație cu Chakkas și alții c. Cipru (dec.), nr. 43331/09, § 24, 20 octombrie 2015, și a se vedea Pavlov și alții c. Rusia , nr. 31612/09, § 56, 11 octombrie 2022)? Locus standi pentru a depune cererea în fața Curții? Poate fi solicitat statutul de victimă indirectă de către toate reclamantele și, prin urmare, este cererea compatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției cu privire la toate reclamantele, astfel cum se prevede la art. 34 (a se vedea Micallef v. Malta [GC], nr. 17056/06, §§ 44-51, CEDH 2009 Nassau Verzekering Maatschappij N.V.
v. Țările de Jos (dec.), nr. 57602/09, § 20, 4 octombrie 2011, și Fairfield și alții c. Regatul Unit (dec.), nr. 24790/04, ECHR 2005-VI)? Se referă la observațiile Curții Supreme cu privire la cele de-a treia și a patra reclamante, Kyriaki Constantinidou și, respectiv, Grigoris Grigoriou, care inițiează proceduri interne în numele copiilor lor și care nu susțin locul de reședință al tatălui decedat al celui de-al treilea reclamant, Kypros Constantinides. Reclamanții sunt invitați să furnizeze Curții documente care să precizeze locul de reședință al tatălui celui de-al treilea reclamant, Kypros Constantinides, la momentul material și înainte de moartea sa. Este art. 2 din Convenția aplicabilă în cazul în cauză (a se vedea Öneryıldız v. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 71, CEDH 2004-XII; Brincat și alții v. Malta , nr. 60908/11 și altele 4 , § 101, 24 iulie 2014, și Budayeva și alții c. Rusia , nr. 15339/02 și altele 4 , § 130, CEDO 2008 (extracte)?
Guvernul și-a îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul articolelor 2 și/ sau 8 din Convenție, în ceea ce privește luarea tuturor măsurilor preventive rezonabile și adecvate pentru a proteja dreptul la viață sau dreptul la viața privată și de familie a reclamanților (a se vedea Öneryıldız v. Turcia , citat mai sus § 90 și Budayeva și alții v. Rusia , citat mai sus § 133)? (a) În mod specific, exploatarea fabricii de pantofi într-o zonă rezidențială a avut un impact negativ asupra sănătății persoanelor care trăiesc sau care lucrează în apropierea sa și a avut un impact negativ asupra sănătății lucrătorilor din fabrică folosirea diclorometanului? (b) A fost fabrica care funcționează în conformitate cu cadrul juridic în vigoare la momentul material, în special în ceea ce privește obținerea tuturor permiselor de construcție și operaționale necesare?
(c) Se poate spune că guvernul știa sau ar fi trebuit să cunoască despre pericolele diclorometanului în momentul material? Guvernul este invitat să prezinte toate informațiile relevante cu privire la cadrul legislativ și administrativ privind prevenirea expunerii la diclorometan și să formuleze observații privind dacă în momentul material acesta a fost implementat în mod eficient.
Guvernul este solicitat să prezinte documente și observații privind orice informație difuzată sau avertizare acordată reclamanților în ceea ce privește orice risc pe care îl confruntau, în conformitate cu faptul că erau rezidenți, lucrători din zonă sau lucrători din fabrică (a se vedea Öneryıldız v. Turcia , citat mai sus §§ 90 și 108; Brincat și alții v. Malta , citat mai sus §§ 101 și 113-114 ; Kolyadenko și alții c. Rusia , nr. 17423/05 și alți 5 §§ 159 , 177, 181-182 și 185 , 28 februarie 2012, și Budayeva și alții c. Rusia , citat mai sus §§ 132 și 152-155 . , citat mai sus , § 138) sau în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea Tașkın și alții c. Turcia , nr. 46117/99 , § 119, ECHR 2004-X și Hatton și alții c. Regatul Unit [GC] , nr. 36022/97, § 128, ECHR 2003-VIII)?
În ceea ce privește suferința suferită de solicitanți, se poate spune că acest lucru a constituit un prejudiciu suficient de grav care a generat o obligație pozitivă a statului în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea Fadeyeva c. Rusia , nr. 55723/00, §§ 69 și 88, CEDO 2005-IV, și Guerre și alții c. Italia , 19 februarie 1998, § 57, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-I)? Dacă da, guvernul a luat toate măsurile rezonabile și adecvate pentru a proteja dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale, în limitele de apreciere acordate acestora în temeiul articolului 8 din Convenție? Guvernul a ajuns la un echilibru echitabil între interesele concurente ale reclamanților și ale comunității în ansamblul său (a se vedea Hatton și alții c. Regatul Unit , citat mai sus § 98; Pavlov și alții c. Rusia , citat mai sus §§ 61-63 și López Ostra c. Spania , 9 decembrie 1994, § 51, Serie A nr. 303-C)?
Apendice Cererea nr. 56336/22 Nu.
Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Theofanis CHRYSANTHOU 1958 Cipriote Limassol Konstantina BARKA 1966 Greek Nicosia Kyriaki CONSTANTINIDOU 1964 Cipriote Nicosia Gregoris GREGORIOU 1966 Cipriot Nicosia Ionas KKAILI 1945 Cipriot Nicosia Elena KLEOVOULOU 1975 Cipriot Nicosia Georgios KLEOVOULOU 1952 Cipriot Nicosia Nicosia KLEOVOULOU 1972 Cipriot Nicosia Georgios LAMBROU 1961 Cipriot Nicosia 10. Evridiki METAXA 1946 Cipriot Nicosia 11. Dimos METAXAS 1972 Cipriot Nicosia 12. Kyriakos MICHAIL 1954 Cipriot Nicosia 13. Andriani MIN 1961 Cipriot Nicosia Nicosia 14. Christos MINA 1959 Cipriot Nicosia 15. Chrysoulla NICOLAOU 1958 Cipriot Nicosia 16. Chrysanthos PAFITIS 1962 Cipriot Nicosia 17. Georgia PHILIPPOU 1956 Cipriot Nicosia 18. Xenis SPYROU 1971 Cipriot Nicosia 19. Aleka THEODOTOU 1959 Cipriot Nicosia 20. Eleni TZIALI 1959 Cipriot Nicosia 21. Korina TZIALI 1985 Cipriot Nicosia 22. Carlos TZILIS 1988 Cipriot Nicosia
Published on 26 August 2024
THIRD SECTION
Application no. 56336/22 Theofanis CHRYSANTHOU and Others against Cyprus lodged on 2 December 2022 communicated on 11 July 2024
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the exposure of the applicants or their deceased relatives to dichloromethane (‘DCM’), a substance classified at the material time as “probably carcinogenic to humans.” DCM was used and emitted by a shoe factory operating until 2009 – without the necessary building permit as of 1976 – in the residential area where the applicants lived or worked and which allegedly led to the creation of a cluster of cancers in the area. The applicants also alleged that the factory caused them nuisance due to the emission of foul odours and excessive noise. All applicants filed civil actions with the Nicosia District Court seeking damages for a violation of their right to life and their right to respect for their private and family life.
The actions concerning sixteen of them were joined and on 29 December 2017 the first instance court found that the cluster of cancers in the area was epidemiologically connected to the uncontrolled emission of dichloromethane from the shoe factory and that the factory caused “private nuisance” to the applicants. Damages were granted to those applicants on these bases. On 21 December 2022 the Supreme Court reversed that finding on appeal considering that a causal link (“medical aetiology”) between each individual cancer case and the emission of DCM had not been established. With regards to nuisance, the Supreme Court upheld the first instance finding but did not grant any damages to the applicants as it considered that private nuisance was not a civil tort actionable per se under domestic law.
In the light of the judgment of the Supreme Court, the remaining six applicants withdrew their still pending civil actions. Relying on Articles 2 and 8 of the Convention, the applicants complain that the State failed to protect them from dangerous exposure to dichloromethane. They further allege that the Supreme Court did not carry out an adequate assessment of their complaints under the same Articles as it applied standards which were not in conformity with the principles embodied in the Convention.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Have all the applicants exhausted domestic remedies in respect of their complaints under Articles 2 and 8 of the Convention in relation to the specific circumstances of the case (compare with Chakkas and Others v. Cyprus (dec.), no. 43331/09, § 24, 20 October 2015, and see Pavlov and Others v. Russia , no. 31612/09, § 56, 11 October 2022)?
Did all applicants have locus standi to lodge the application before the Court? Can indirect victim status be claimed by all applicants and therefore is the application compatible ratione personae with the provisions of the Convention with respect to all the applicants, as required by Article 34 (see Micallef v. Malta [GC], no. 17056/06, §§ 44-51, ECHR 2009 ; Nassau Verzekering Maatschappij N.V. v. the Netherlands (dec.), no. 57602/09, § 20, 4 October 2011, and Fairfield and Others v. the United Kingdom (dec.), no. 24790/04, ECHR 2005-VI)? Reference is made to the Supreme Court’s observations with regards to the third and fourth applicants, Kyriaki Constantinidou and Grigoris Grigoriou respectively, initiating domestic proceedings on behalf of their children and allegedly not substantiating the place of residence of the deceased father of the third applicant, Kypros Constantinides. The applicants are requested to provide the Court with documentation specifying the place of residence of the father of the third applicant, Kypros Constantinides, at the material time and prior to his death.
Is Article 2 of the Convention applicable in the present case (see Öneryıldız v. Turkey [GC], no. 48939/99, § 71, ECHR 2004-XII; Brincat and Others v. Malta , nos. 60908/11 and 4 others, § 101, 24 July 2014, and Budayeva and Others v. Russia , nos. 15339/02 and 4 others, § 130, ECHR 2008 (extracts))?
Have the Government discharged their positive obligations under Articles 2 and/ or 8 of the Convention, with regards to taking all reasonable and appropriate preventive measures to protect the right to life or the right to private and family life of the applicants (see Öneryıldız v. Turkey , cited above, § 90, and Budayeva and Others v. Russia , cited above, § 133)? (a) Specifically, did the operation of the shoe factory in a residential area have a negative impact on the health of the people living or working in its proximity and did the use of dichloromethane have a negative impact on the health of workers inside the factory? (b) Was the factory operating in accordance with the legal framework in place at the material time, particularly with regards to obtaining all necessary building and operational permits? (c) Can it be said that the Government knew or ought to have known about the dangers of dichloromethane at the material time? The Government are requested to submit all relevant information concerning the legislative and administrative framework regarding prevention from exposure to dichloromethane and to comment on whether at the material time it was being effectively implemented. The Government are requested to submit documentation and observations regarding any information disseminated or warning given to the applicants in relation to any risk they were facing, according to whether they were residents, workers in the area or workers in the factory (see Öneryıldız v. Turkey , cited above, §§ 90 and 108; Brincat and Others v. Malta , cited above, §§ 101 and 113-114; Kolyadenko and Others v. Russia , nos. 17423/05 and 5 others, §§ 159, 177, 181-182 and 185, 28 February 2012, and Budayeva and Others v. Russia , cited above, §§ 132 and 152-155).
Did the Government discharge their procedural obligations, if any, under Article 2 of the Convention (see Öneryıldız v. Turkey , cited above, § 91, and Budayeva and Others v. Russia , cited above, § 138) or under Article 8 of the Convention (see Tașkın and Others v. Turkey , no. 46117/99, § 119, ECHR 2004-X, and Hatton and Others v. the United Kingdom [GC], no. 36022/97, § 128, ECHR 2003-VIII)?
With regards to the alleged nuisance suffered by the applicants, can it be said that this constituted a sufficiently severe detriment giving rise to a positive obligation of the State under Article 8 of the Convention (see Fadeyeva v. Russia , no. 55723/00, §§ 69 and 88, ECHR 2005-IV, and Guerra and Others v. Italy , 19 February 1998, § 57, Reports of Judgments and Decisions 1998-I)? If so, have the Government taken all reasonable and adequate measures to protect the applicants’ right to respect for their private and family lives, within the margin of appreciation afforded to them under Article 8 of the Convention? Have the Government struck a fair balance between the competing interests of the applicants and the community as a whole (see Hatton and Others v. the United Kingdom , cited above, § 98; Pavlov and Others v. Russia , cited above, §§ 61-63 and López Ostra v. Spain , 9 December 1994, § 51, Series A no. 303-C)? APPENDIX Application no. 56336/22 No. Applicant’s Name Year of birth Nationality Place of residence 1. Theofanis CHRYSANTHOU 1958 Cypriot Limassol 2. Konstantina BARKA 1966 Greek Nicosia 3. Kyriaki CONSTANTINIDOU 1964 Cypriot Nicosia 4. Gregoris GREGORIOU 1966 Cypriot Nicosia 5. Ionas KKAILI 1945 Cypriot Nicosia 6. Elena KLEOVOULOU 1975 Cypriot Nicosia
Georgios KLEOVOULOU 1952 Cypriot Nicosia
Nicos KLEOVOULOU 1972 Cypriot Nicosia
Georgios LAMBROU 1961 Cypriot Nicosia
Evridiki METAXA 1946 Cypriot Nicosia
Dimos METAXAS 1972 Cypriot Nicosia
Kyriakos MICHAIL 1954 Cypriot Nicosia
Andriani MINA 1961 Cypriot Nicosia
Christos MINA 1959 Cypriot Nicosia
Chrysoulla NICOLAOU 1958 Cypriot Nicosia
Chrysanthos PAFITIS 1962 Cypriot Nicosia
Georgia PHILIPPOU 1956 Cypriot Nicosia
Xenis SPYROU 1971 Cypriot Nicosia
Aleka THEODOTOU 1959 Cypriot Nicosia
Eleni TZIALLI 1959 Cypriot Nicosia
Korina TZIALLI 1985 Cypriot Nicosia
Carlos TZIALLIS 1988 Cypriot Nicosia