CHRISTOFOROU v. CYPRUS

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 4579/07 de către Michalakis CHRISTOFOROU și Christakis CHRISTOFOROOU împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 mai 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, secretarul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 19 ianuarie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții, dl Michalakis Christoforou și dl Christakis Christoforou sunt cetățeni ciprioți născuți în 1966 și respectiv în 1954. Primul reclamant locuiește în Staffordshire (Regatul Unit) și al doilea reclamant în Nicosia. Al doilea reclamant a adus cererea în calitate de administrator al proprietății mamei sale, dna Christina Christoforou. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl Ch. Clerides, avocat care practică în Nicosia. Guvernul Cipriot (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 martie 1996, prima reclamantă și mama reclamanților, dna Christina Christoforou, (denumită în continuare „reclamanții”), au depus o acțiune în fața Curții de District din Nicosia (acțiune nr. 2187/96) împotriva Hellenc Bank Ltd, privind, în esență, nerespectarea băncii inculpate cu o hotărâre anterioară a Curții de District din Larnaca (acțiunea nr. 2187/96), în acțiunea civilă 2209/03. La 31 ianuarie 2002, Curtea de District din Nicosia, prin o hotărâre intermediară, a considerat că nu are competența de a judeca cazul, ci că instanța competentă este Curtea de District din Larnaca. Prin urmare, aceasta a rămas de procedură și a ordonat trimiterea acțiunii la instanța competentă în conformitate cu dispozițiile Legii Curților de Justiție din 1960. La 5 martie 2002, reclamanții au depus o cerere în fața Curții de District din Nicosia, cerând permisiunea de a respinge și/sau de a retrage acțiunea fără a aduce atingere prejudiciului și de a depune o nouă acțiune în fața Curții de District din Larnaca. În urma decesului doamnei Christoforou la 17 decembrie 2002, al doilea reclamant a fost numit administrator al proprietății sale la 21 mai 2003. La 25 mai 2004, Curtea de District din Nicosia a constatat, prin o decizie intermediară, că nu are competența de a face față cererii sau a oricăror alte măsuri luate de părți în acțiunea având în vedere decizia din ianuarie 2002. Prin urmare, această decizie a devenit definitivă și a fost obligatorie pentru părți. La 8 aprilie 2004, reclamanții au depus un recurs în fața Curții Supreme (apel civil nr. 12049). Ei au plâns că acțiunea lor a fost prinsă în Curtea de District din Nicosia și că au fost împiedicate să depună o nouă acțiune în fața instanței competente. La 27 iulie 2006, Curtea Supremă a susținut concluziile Curții de District din Nicosia și a respins recursul. În ceea ce privește viitorul acțiunii, Curtea Supremă a constatat că șederea procedurii ordonate de Curtea de District din Nicosia la 31 ianuarie 2002 a avut efectul punerii în aplicare a întregii proceduri, adică șederea operată ca o lichidare a acțiunii. Prin urmare, recurentele/plainții ar putea depune o nouă acțiune în fața instanței competente, adică Curtea de District Larnaca. La o dată neespecificată, reclamanții au introdus o nouă acțiune în fața Curții de District Larnaca. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. În plus, reclamanții s-au plâns în temeiul dispoziției de mai sus că instanța internă le-a refuzat un „mecanism judiciar” pentru transferul procedurii de judecată de la un tribunal de district în altul. În cele din urmă, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție pentru lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile lor din Convenția. La 15 octombrie 2008, reclamațiile reclamanților cu privire la durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens au fost comunicate guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură. La 9 ianuarie 2009 și, respectiv, 7 aprilie 2009, Curtea a primit următoarele declarații de la Guvern: 1. „Eu, dl Petros Clerides, Procuror General al Republicii Cipru, declar că Guvernul Ciprului oferă să plătească 9.500 de euro (nouă mii cinci sute de euro) primului reclamant, dl Michalakis Christoforou, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului în ceea ce privește primul reclamant.” 2. „Eu, dl Petros Clerides, Procuror General al Republicii Cipru, declar că Guvernul Ciprului oferă să plătească 9.500 de euro (nouă mii cinci sute de euro) celui de-al doilea reclamant, dl Christakis Christoforou, în calitatea sa de administrator al proprietății mamei sale decedate, dna Christoforou, care a fost parte la procedurile interne, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, cu condiția ca suma de mai sus să ajungă la proprietatea decedatului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului în ceea ce privește al doilea reclamant.” La 16 decembrie 2008 și, respectiv, 27 martie 2009, Curtea a primit următoarele declarații semnate de reprezentantul reclamanților: 1. „Eu, dl Christos Clerides, observă că Guvernul Ciprului este pregătit să plătească suma de 9.500 euro (nouă mii cinci sute de euro) la primul reclamant dl Michalakis Christoforou, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ciprului în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului în ceea ce privește primul reclamant.” 2. „Eu, dl Christos Clerides, remarc că Guvernul Ciprului este pregătit să plătească suma de 9.500 euro (nouă mii cinci sute de euro), la al doilea reclamant, dl Christakis Christoforou, în calitate de administrator al proprietății mamei sale decedate, dna Christoforou, care a fost parte la procedurile interne, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, cu condiția ca suma de mai sus să ajungă la proprietatea decedatului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ciprului în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului în ceea ce privește al doilea reclamant.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 4579/07

by Michalakis CHRISTOFOROU and Christakis CHRISTOFOROU

against Cyprus

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 May 2009 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 19 January 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicants, Mr Michalakis Christoforou and Mr Christakis Christoforou are Cypriot nationals who were born in 1966 and 1954 respectively. The first applicant lives in Staffordshire (United Kingdom) and the second applicant in Nicosia. The second applicant brought the application in

his

capacity

as administrator of the estate of his mother, Mrs

Christina Christoforou. The applicants were represented before the Court by Mr

Ch. Clerides, a lawyer practising in Nicosia. The Cypriot Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

P.

Clerides, Attorney-General of the Republic of Cyprus.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 8 March 1996 the first applicant and the applicants’ mother, Mrs Christina Christoforou, (hereinafter “the plaintiffs”), filed an action before the District Court of Nicosia (action no. 2187/96) against Hellenic Bank Ltd concerning, in essence, non-compliance by the defendant bank with a previous judgment of the District Court of Larnaca (judgment of 28

March 1994 in civil action 2209/03).

On 31 January 2002 the Nicosia District Court, by an interim decision, held that it did not have jurisdiction to try the case but that the competent court was the Larnaca District Court. It therefore stayed the proceedings and ordered that the action be referred to the competent court in accordance with the provisions of the Courts of Justice Law of 1960.

On 5 March 2002 the plaintiffs filed an application before the Nicosia District Court requesting leave to terminate and/or withdraw the action without prejudice and to file a new action before the Larnaca District Court.

Following Mrs Christoforou’s death on 17 December 2002, the second applicant was appointed administrator of her estate on 21 May 2003.

On 25 May 2004 the Nicosia District Court, by an interim decision, found that it did not have jurisdiction to deal with the application or any other steps taken by the parties in the action in view of the decision of

31

January 2002. It observed that although the plaintiffs had been aware of the impossibility of referral of the action to the competent court as ordered in the decision of

31

January 2002 they had not filed an appeal. That decision therefore had become final and was binding on the parties.

On 8 April 2004 the plaintiffs filed an appeal before the Supreme Court (civil appeal no. 12049). They complained that their action had been trapped in the Nicosia District Court and that they were prevented from filing a new action before the competent court.

On 27 July 2006 the Supreme Court upheld the findings of the Nicosia District Court and dismissed the appeal. As to the future of the action the Supreme Court found that the stay of proceedings ordered by the Nicosia District Court on 31 January 2002 had had the effect of bringing the entire proceedings to an end, i.e. the stay operated as a dismissal of the action. The appellants/plaintiffs could therefore file a new action before the competent court, i.e. the Larnaca District Court.

On an unspecified date the plaintiffs brought a new action before the Larnaca District Court.

COMPLAINTS

1.

The applicants complained under Article 6 of the Convention about the length of proceedings before the domestic courts.

2.

Furthermore, the applicants complained under the above provision that the domestic courts had refused them a “judicial mechanism” for the transfer of the court proceedings from one District Court to another.

3.

Finally, the applicants complained under Article 13 of the Convention about a lack of an effective remedy in respect of their Convention complaints.

THE LAW

On 15 October 2008 the applicants’ complaints concerning the length of proceedings and the lack of an effective remedy in this respect were communicated to the respondent Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court.

On 9 January 2009 and 7 April 2009 respectively the Court received the following declarations from the Government:

Michalakis Christoforou, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case as regards the first applicant.”

Christakis Christoforou, in his capacity as administrator of the estate of his deceased mother, Mrs Christina Christoforou, who was a party to the domestic proceedings, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, providing that the above amount goes to the estate of the deceased.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case as regards the second applicant.”

On 16 December 2008 and 27 March 2009 respectively the Court received the following declarations signed by the applicants’ representative:

1.“I, Mr Christos Clerides, note that the Government of Cyprus are prepared to pay the sum of 9,500 euros (nine thousand five hundred euros), to the first applicant Mr

Michalakis Christoforou, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Cyprus in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case as regards the first applicant.”

2.“I, Mr Christos Clerides, note that the Government of Cyprus are prepared to pay the sum of 9,500 euros (nine thousand five hundred euros), to the second applicant, Mr Christakis Christoforou, in his capacity as administrator of the estate of his deceased mother, Mrs Christina Christoforou, who was a party to the domestic proceedings, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, providing that the above amount goes to the estate of the deceased.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Cyprus in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case as regards the second applicant.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President