KÖNYV-TÁR KFT AND OTHERS v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 21623/13 KÖNYV-TÁR KFT și alții împotriva Ungariei depusă la 26 martie 2013 DECLARAREA FACTurilor Reclamanților, Könyv-Tár Kereskedelmi es Szolgáltató Kft, Suli-Könyv Kereskedelmi es Szolgáltató Kft și Tankönyv-Ker Kereskedelmi Bt, sunt societăți înregistrate în temeiul dreptului maghiar. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către P. Köves, un avocat practicant în Budapesta. În 2011-2012 Parlamentul a adoptat Actele nr. CLXVI din 2011 și CXXV din 2012 („Noile Regulamente”), care abordează, printre altele, chestiunile legate de distribuția cărții de școli. Actele au intrat în vigoare în forma lor actuală la 1 octombrie 2012. Noile regulamente au centralizat și monopolizat piața de distribuție a cărții școlare fără a oferi nici o compensație participanților la piață, inclusiv reclamanților. În consecință, reclamanții și alți distribuitori de cărți școlare au fost excluși de pe piață (care a fost fie domeniul lor exclusiv sau cel major de activitate) în cazul în care au fost operaționați liber înainte de intrarea în vigoare a Noilor Regulamente. Reclamanții nu au primit nici un avertisment înainte de intrarea în vigoare a Noilor Regulamente, care au fost implementate pe o perioadă de tranziție de mai puțin de un an, cu efect presupus pentru anul școlar 2013. Noile Regulamente indică că distribuția și furnizarea de cărți școlare este o responsabilitate publică a statului. Intenția legislatorului este de a îndeplini aceste obligații printr-o singură companie de distribuție de cărți de stat, Könyvtántátó Kiemelten Közhasznú, fără scop lucrativ, Kft (“Könyvtárellátó „), o entitate fără scop lucrativ cu o cunoaștere aparent puțină a pieței și un nivel minim de experiență, dovedit de cota de piață marginală înainte de Noile Regulamente. Anterior la intrarea în vigoare a Noilor Regulamente, piața cărții școlare a fost semi-reglementată, prin care legislatorul a stabilit unele cerințe de aprovizionare și preț, pe baza nevoilor școlilor. În țară au existat aproximativ 35 de distribuitori de cărți școlare dominanți de piață ( șase mari și aproximativ treizeci de medii), care au realizat majoritatea profitului operațional de 1-5%. Majoritatea companiilor de distribuție de cărți școlare angajate între 3-57 de angajați obișnuiți și un număr suplimentar de 10-30 lucrători sezonieri. Reclamanții susțin că Noile Regulamente nu determină o operațiune a pieței mai eficientă din punct de vedere al costurilor, că distribuția cărții școlare era anterior o piață foarte competitivă și că acest lucru a asigurat cele mai mici prețuri ale cărții posibile pentru școli. Deși Curtea Constituțională nu acordă compensații reclamanților ca atare, reclamanții susțin că au prezentat totuși o plângere Curții Constituționale, solicitând anularea Noului Regulament. Cu toate acestea, acestea indică că, chiar dacă Curtea Constituțională ar anula Noile Regulamente, ar trebui să reinvestească o sumă semnificativă de bani pentru a-și restabili afacerea și nu ar putea recupera daunele pe care le-au suferit deja. În consecință, ei susțin că nu există un remediu intern eficace, având în vedere că statul are imunitate față de cetățeni în caz de daune de drept civil cauzate de o parte a legislației. O decizie a Curții Constituționale este în prezent în așteptare. CLXVI din 2011 („Primul Amendament”) la 20 noiembrie 2011, de modificare, prin secțiunea 14, Legea nr. XXXVII din 2001 privind piața cărții școlare. Primul Amendament a fost publicat în Jurnalul Oficial la 9 decembrie 2011. Parlamentul a adoptat la 12 iulie 2012 („Secondul Amendament”) Legea nr. CXXV din 2012 („Segundul Amendament”), care a fost publicată în Gazettea Oficială la 24 iulie 2012. Termenul relevant al celui de-al doilea amendament, în secțiunea sa 4, este aproape identic cu textul de la secțiunea 14 alineatul (1) din primul amendament. Ambele amendamente au intrat în vigoare la 1 octombrie 2012. Secțiunea 339 din Codul Civil stabilește răspunderea generală. Cu toate acestea, jurisprudența internă a stabilit că nu există nicio relație cu legea civilă între legislatorul și o parte rănită și că legislatorul nu poate comite un act de ilegalitate prin introducerea noilor legislații. Prin urmare, organele legislative nu pot fi în judecată pentru daune în ceea ce privește adoptarea de legi. art. 25 din Legea fundamentală a Ungariei stabilește Curtea Constituțională ca organ suprem pentru protecția statutului fundamental al Ungariei, cu competența de a examina constituționalitatea legilor și de a revizui deciziile instanțelor pentru conformitatea cu Legea Fundamentală. Din 2012, plângerile constituționale pot fi depuse Curții Constituționale în cazul în care un drept al reclamantului garantat de Legea Fundamentală este încălcat de o decizie finală și obligatorie sau de aplicarea unei legi neconstituționale în cadrul procedurii judiciare; nu există nici o procedură disponibilă pentru o soluție juridică menită să repare încălcarea drepturilor. Singurul remediu pe care Curtea Constituțională poate prevedea este o decizie care declară că măsurile aplicate sunt încălcarea Legii Fundamentale. Reclamanții susțin că noul regulament, prin eliminarea efectivă a acțiunilor lor de piață, a încălcat drepturile lor de proprietate în mod discriminatoriu; și acest lucru fără nicio posibilitate de a obține remediere sau compensare. Se bazează pe articolele 6, 13 și 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, având în vedere că procedurile Curții Constituționale sunt încă în așteptare? Măsurile încurcate în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1, citite singur sau coroborat cu art. 14 din Convenție? În special, măsurile prezente care exclud participanții la piață din piața distribuției manuale constituie o privare de posesiuni în sine ? Cu alte cuvinte, o cotă de piață este o posesie protejată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă o cotă de piață este considerată o posesie protejată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, există circumstanțe excepționale în care lipsa de compensare pentru eliminarea unei cote de piață ar putea fi justificată?

SECOND SECTION

Application no. 21623/13

KÖNYV-TÁR KFT and Others

against Hungary

lodged on 26 March 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Könyv-Tár Kereskedelmi és Szolgáltató Kft, Suli-Könyv Kereskedelmi és Szolgáltató Kft and Tankönyv-Ker Kereskedelmi Bt, are companies registered under Hungarian law. They are represented before the Court by Mr P. Köves, a lawyer practising in Budapest.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants are schoolbook distributor companies. In 2011-2012 Parliament adopted Acts no. CLXVI of 2011 and CXXV of 2012 (the “New Regulations”), which deal among other matters with schoolbook distribution. The Acts came into force in their present form on 1

October

2012.

The New Regulations centralised and monopolised the schoolbook distribution market without providing any compensation to the market participants, including the applicants. As a consequence, the applicants and other schoolbook distributors have been excluded from the market (which was either their exclusive or major field of activity) where they had been freely operating prior to the entry into force of the New Regulations. The applicants were given no notice or warning prior to the entry into force of the New Regulations, which were implemented over a transition period of less than a year, with purported effect for the 2013 school year.

The New Regulations state that the distribution and supply of schoolbooks is a public-interest responsibility of the State. The lawmaker’s intention is to discharge these duties through a single, State-owned book distribution company, Könyvtárellátó Kiemelten Közhasznú Nonprofit Kft (“

Könyvtárellátó

”), a non-profit entity with apparently little knowledge of the market and a minimum level of experience, evidenced by its marginal market share before the New Regulations.

Previous to the New Regulations’ entry into force, the schoolbook market was semi-regulated, whereby the legislator established some requirements of supply and price, based on the needs of schools. There were about thirty-five market-dominant schoolbook distributors (six large and about thirty medium-sized) operating in the country, most of which realised 1-5% operating profit. The majority of schoolbook distribution companies employed between 3-57 regular employees and an additional 10-30 seasonal workers. The applicants maintain that the New Regulations do not result in a more cost-efficient market operation, that the schoolbook distribution was previously a highly competitive market, and that this ensured the lowest possible book prices for schools.

Although the Constitutional Court does not award compensation to petitioners as such, the applicants submit that they have nevertheless submitted a complaint to the Constitutional Court, requesting the annulment of the New Regulations. They state however that even if the Constitutional Court overturns the New Regulations, they would need to re-invest a significant amount of money in order to re-establish their business and would be unable to recover the damage they have already suffered. Accordingly, they maintain that there is no effective domestic remedy available, given that the State has immunity vis-à-vis citizens in the event of civil-law damages caused by a piece of legislation.

A decision by the Constitutional Court is currently pending.

B.

Relevant domestic law

Parliament adopted Act no. CLXVI of 2011 (the “First Amendment”) on 20 November 2011, amending, by its section 14, Act no. XXXVII of 2001 on the Schoolbook Market. The First Amendment was published in the Official Gazette on 9 December 2011. Parliament adopted Act no. CXXV of 2012 (the “Second Amendment”) on 12 July 2012, which was published in the Official Gazette on 24 July 2012. The relevant wording of the Second Amendment, in its section 4, is quasi-identical to the wording of section 14(1) of the First Amendment. Both amendments came into force on 1

October 2012.

Section 339 of the Civil Code establishes general tort liability. However, domestic jurisprudence has established that there is no civil-law relationship between the legislator and an injured party and that the legislator cannot possibly commit an act of unlawfulness by introducing new legislation. Therefore, legislative organs cannot be sued for damages in relation to the passing of laws.

Article 25 of the Basic Law of Hungary establishes the Constitutional Court as the supreme organ for the protection of the fundamental statute of Hungary, with competence to examine the constitutionality of laws and to review court decisions for conformity with the Fundamental Law. Since 2012, constitutional complaints may be submitted to the Constitutional Court if a right of the petitioner guaranteed by the Fundamental Law is allegedly violated by a final and binding court decision or by the application of an unconstitutional law in judicial proceedings; there is no procedure available for a legal remedy designed to repair the violation of rights. The only remedy the Constitutional Court can provide is a decision which declares that the measures applied are in breach of the Fundamental Law. No pecuniary compensation is available in these proceedings.

COMPLAINTS

The applicants submit that the New Regulations, by effectively eliminating their market shares, violated their property rights in a discriminatory fashion; and this without any possibility to obtain remedy or compensation. They rely on Articles 6, 13 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, given that the Constitutional Court proceedings are still pending?

2.

Is the impugned measure in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1, read alone or in conjunction with Article 14 of the Convention? In particular, do the present measures which exclude market participants from the textbook distribution market constitute a deprivation of possessions

per se

? In other words, is a market share a protected possession under Article 1 of Protocol No. 1?

3.

If a market share is considered a protected possession under Article 1 of Protocol No. 1, are there exceptional circumstances under which the lack of compensation for the elimination of a market share could be justified?