HODOROG v. HUNGARY

Comunicat la 16 decembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 46626/13 László Istvánné HODOROG împotriva Ungariei depusă la 16 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna László Istvánné Hodorog, este un național maghiar, născut în 1961 și locuiește în Balatonszabadi. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl G. Magyar, avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 septembrie 2012, Parlamentul a adoptat Legea nr. CXXXIV din 2012 privind Represia Fumatului Tineretului și Retailul Tutunului.

Actul a fost publicat la 24 septembrie 2012. Potrivit Actului, cu amănuntul de tutun trebuia să devină un monopol de stat (exersat printr-o companie de stat, ND Nemzeti Dohanykereskedelmi Zrt fără scop lucrativ ), iar comercianții cu tutun ar deveni autorizați printr-o ofertă de concesiune, anunțată la 15 decembrie 2012. Termenul de aplicare a fost 22 februarie 2013. Entitățile sau persoanele angajate anterior cu amănuntul cu tutun nu au avut niciun privilegiu în licitație. Actul a fost ulterior modificat în mai multe ocazii, iar versiunea finală a fost adoptată la 6 iunie 2013, cu intrarea în vigoare la 1 iulie 2013. Decretul guvernamental nr. 181/2013 (VI.7), care conține normele detaliate pentru operațiunile viitoarelor beneficiari de concesiuni, a fost publicat la 8 Iunie 2013, adică, după încheierea procesului de licitație, ale căror rezultate au devenit publice la 22 aprilie 2013. Decizia privind ofertele a fost luată de ND Zrt însuși.

Reclamantul, un retailist de tutun activ în această activitate din 2008, a solicitat o concesiune și a plătit taxa de cerere relevantă. La 10 iulie 2013, reclamantul a fost informat, într-o scrisoare trimisă de ND Zrt, că nu a obținut o concesiune cu amănuntul de tutun. Decizia a afirmat că cererea ei nu a îndeplinit în totalitate cerințele, fără a dezvolta deficiențe. Nu este disponibilă compensație pentru ex-tobaculiștii care, prin nu a fost acordată o concesiune, au pierdut o parte din viața de viață. (În 2012 cu amănuntul de tutun a reprezentat 76,66% din cifra de afaceri a magazinului pe care îl efectuează reclamantul.) Refuzul nu a fost supus niciunui remediu legal. Reclamantul susține că a urmărit o plângere constituțională și că, deși rezultatul nu a fost cunoscut la introducerea prezentei cereri, această cale juridică nu a putut, în niciun caz, să ofere un remediu material.

Reclamantul susține, de asemenea, că alții în situații comparabile – și în cazul celor care nu au fost niciodată angajate cu amănuntul de tutun înainte, în situații necomparabile – au fost acordate concesiuni care nu pot fi explicate de alte circumstanțe decât aderarea politică. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că eliminarea efectivă a licenței sale de vânzare cu amănuntul de tutun constituie o privare nejustificată a bunurilor și susține, de asemenea, că, în conformitate cu art. 13 din Convenția, nu au existat căi de recurs interne disponibile în ceea ce privește pierderea cu amănuntul ei. Ea se plânge în continuare că a fost supusă discriminării politice, în încălcarea articolului 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului?

În cazul în care această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDO 1999-V)?

Communicated on 16 December 2014

SECOND SECTION

Application no. 46626/13 László Istvánné HODOROG against Hungary lodged on 16 July 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms László Istvánné Hodorog, is a Hungarian national, who was born in 1961 and lives in Balatonszabadi. She is represented before the Court by Mr G. Magyar, a lawyer practising in Budapest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 11 September 2012 Parliament enacted Act no. CXXXIV of 2012 on the Repression of Smoking of the Youth and on Tobacco Retail. The Act was published on 24 September 2012. According to the Act, tobacco retail was to become a State monopoly (exercised through a State-owned company, ND Nemzeti Dohánykereskedelmi Nonprofit Zrt ), and tobacco retailers would become authorised through a concession tender, advertised on 15 December 2012. The time-limit for applying was 22 February 2013. Entities or persons previously engaged in tobacco retail had no privileges in the tender.

The Act was subsequently amended on several occasions, and the final version was enacted on 6 June 2013, with entry into force on 1 July 2013. Government Decree no. 181/2013. (VI.7.), which contained the detailed rules for the operations of the future concession-holders, was published on 8 June 2013, that is, after the completion of the tendering process, the results of which had become public on 22 April 2013. The decision about the tenders was taken by ND Zrt itself. The applicant, a tobacco retailer active in this business since 2008, applied for a concession and paid the relevant application fee. On 10 July 2013 the applicant was informed, in a letter sent by ND Zrt, that she had not obtained a tobacco retail concession.

The decision said that her application did not fully meet the requirements, without developing the shortcomings. No compensation is available for ex-tobacco-retailers who, by not being awarded a concession, lost part of their livelihood. (In 2012 tobacco retail represented 76.66% of the turnover of the shop the applicant runs.) The refusal was not subject to any legal remedy. The applicant submits that she pursued a constitutional complaint, and that although the outcome was not known on introducing the present application, this legal avenue could not in any case provide material redress. The applicant further submits that others in comparable situations – and in the case of those who had never been engaged tobacco retail beforehand, in non-comparable situations – were granted concessions, which difference in treatment cannot be explained by any circumstance other than political adherence.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that the effective removal of her tobacco retail licence amounted to an unjustified deprivation of possessions. She also argues that, contrary to Article 13 of the Convention, there had been no available domestic remedies in respect of the loss of her retail. She further complains that she had been subject of political discrimination, in breach of Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, did that interference impose an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy , [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)?