- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 octombrie 2013
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Matache-Gonu împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Iosif Liviu Matache-Gonu, este un național român, născut în 1964 și trăiește în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.-H. Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 mai 2003, reclamantul a luat în România o mașină pe care a cumpărat-o în Germania și pentru care a plătit 9.650 euro (EUR). O declarație vamală inițială a fost completată la acea dată la granița română. Apoi, la locul său de reședință, reclamantul a început procesul de înregistrare a mașinii. La 20 mai 2003, biroul vamal de înmatriculare l-a informat că mașina ar putea fi înmatriculată numai dacă a trecut un test tehnic de navigabilitate.
La 22 mai 2003, biroul vamal București a emis o declarație vamală primară care a confirmat că până când nu ar fi fost clarificată dacă mașina ar putea fi înmatriculată în România sau nu, ar avea statutul de mărfuri în tranzit. Ambele declarații vamale au fost completate în numele reclamantului de către societățile specializate în furnizarea serviciilor vamale. Denumirile societăților au fost înregistrate ca persoana care declară mărfurile, în timp ce denumirea reclamantului a fost înregistrată în secțiunea „recipient al mărfurilor”. La 23 mai 2003, în timp ce automobilul era încă în tranzit vamal, reclamantul l-a vândut D.D. El a susținut că mașina nu a putut fi înmatriculată în România deoarece nu a fost ecologică și nu a îndeplinit anumite criterii tehnice impuse de lege.
În aceeași zi D.D. a încercat să ia mașina în Republica Moldova, dar a fost împiedicat de a face acest lucru de către gardienii de frontieră români, având în vedere că mașina era încă “în tranzit” și nu a fost autorizată pentru export. La 26 mai 2003, în prezența reclamantului, un ofițer vamal a elaborat un raport privind infracțiunea de vânzare a mărfurilor în timpul tranzitului vamal. Reclamantul a fost amendat de 25 000 000 de lei (ROL) și mașina a fost confiscată în conformitate cu art. 386 lit. (f) din Instrucțiunile de aplicare a Codului Vamal Român (IARCC). Reclamantul a semnat raportul infracțiunii fără observații scrise. 10. La 18 iunie 2003, Curtea de district Râmnicu-Vâlcea a permis o acțiune depusă de reclamant și a anulat contractul de vânzare a autovehiculelor încheiat între el și D.D.
din cauza faptului că D.D. nu a plătit prețul complet convenit. Curtea a menținut, de asemenea, că avansul ROL 10 000 000 a fost returnat la D.D. 11. Reclamantul a contestat raportul asupra infracțiunii în fața instanțelor, cerând anularea amenzii și returnarea mașinii. El a susținut că numai D.D. ar fi trebuit să fie amendat, deoarece el a fost proprietarul mașinii atunci când raportul a fost elaborat. La 14 iulie 2003, Curtea de District Târgu Bujor a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că a comis infracțiunile de vânzare a unei mașini în tranzit vamal, în contravenție cu art. 386 litera (f) din IARCC. Curtea a susținut că atât amenzile, cât și confiscarea autovehiculului au fost prescrise prin lege pentru prevenirea fraudei fiscale.
12. Reclamantul a recurs împotriva deciziei, susținând că, întrucât contractul de vânzare a fost anulat de o hotărâre finală, infracția nu mai exista. 13. La 12 ianuarie 2004, Curtea județului Galați a analizat acuzațiile reclamantului și a concluzionat că anularea contractului de vânzare ulterioară descoperirii infracțiunii de către autoritățile vamale nu a înțeles că infracția nu mai exista sau nu a fost comisă. La 19 februarie 2004, Agenția Vamală Națională a informat reclamantul că, după hotărârea finală a instanței din 12 ianuarie 2004, el nu avea motive legale suplimentare pentru a solicita returnarea mașinii sale. Partea relevantă a Codului vamal în vigoare în momentul în care este necesar să se citească după cum urmează: „Procedura de înregistrare și penalizare a unui act care este o infracțiune în temeiul regulamentului vamal este stabilită prin Instrucțiunile de aplicare a Codului vamal român aprobate prin Decizia Guvernamentală”.” „1.
Autoritățile vamale înregistrează și penalizează infracțiunile vamale comise în cadrul supravegherii operațiunilor vamale … După verificarea existenței unei infracțiuni în temeiul reglementărilor vamale, autoritățile vamale aplică amenzi și confiscarea mărfurilor, după caz.” 16. Partea relevantă a Instructiunilor de aplicare a Codului Vamal Român, aprobată prin Decizia Guvernamentală nr. 1114 din 2001, se citește după cum urmează: „Aceștia sunt infracțiuni vamale și sunt pedepsite cu amenzi între 25 000 000 000 lei și 75 000 000 lei: ... (f) alienarea în orice circumstanță a mărfurilor în timpul tranzitului vamal. Mărfurile îndepărtate vor fi confiscate”.
1. The applicant, Mr Iosif Liviu Matache-Gonu, is a Romanian national, who was born in 1964 and lives in Bucharest.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.-H. Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 16 May 2003 the applicant took to Romania a car he had bought in Germany and for which he had paid 9,650 euros (EUR). An initial customs declaration was filled in on that date at the Romanian border.
Subsequently, at his place of residence the applicant started the process of registering the car. On 20 May 2003 the registration office informed him that the car could be registered only if it passed a technical roadworthiness test.
On 22 May 2003 the Bucharest Customs Office issued a primary customs declaration attesting that until it had been further clarified whether the car could be registered in Romania or not, it would have the status of goods in transit.
Both customs declarations were filled in on behalf of the applicant by companies specialised in providing customs services. The companies’ names were recorded as the person declaring the goods, while the applicant’s name was recorded under the section “recipient of the goods”.
On 23 May 2003, while the car was still in customs transit, the applicant sold it to D.D. He alleged that the car could not be registered in Romania as it was not environmentally friendly and did not fulfil certain technical criteria required by law. On the same day D.D. tried to take the car to the Republic of Moldova, but was prevented from doing so by Romanian border guards on the grounds that the car was still “in transit” and had not been cleared for export.
On 26 May 2003, in the presence of the applicant, a customs officer drew up a report for the offence of selling goods while in customs transit. The applicant was fined 25,000,000 lei (ROL) and the car was confiscated in accordance with Article 386 (f) of the Instructions for the Application of the Romanian Customs Code (IARCC). The applicant signed the offence report without written comments.
On 18 June 2003 the Râmnicu-Vâlcea District Court allowed an action lodged by the applicant and annulled the car sale contract concluded between him and D.D. on the grounds that D.D. had not paid the full price agreed. The court also mentioned that the advance of ROL 10,000,000 had been returned to D.D.
The applicant contested the offence report before the courts, seeking annulment of the fine and the return of the car. He claimed that only D.D. should have been fined, since he had been the owner of the car when the report had been drawn up. On 14 July 2003 the Târgu Bujor District Court rejected the applicant’s action on the grounds that he had committed the offence of selling a car in customs transit, in contravention of Article 386 (f) of the IARCC. The court held that both the fine and the confiscation of the car were prescribed by law in order to prevent fiscal fraud.
The applicant appealed against the decision, claiming that, since the sale contract had been annulled by a final judgment, the offence no longer existed.
On 12 January 2004 the Galați County Court analysed the applicant’s allegations and concluded that the annulment of the sale contract subsequent to the discovery of the offence by the customs authorities did not infer that the offence no longer existed or had not been committed. The court further examined whether the offence report fulfilled the formal requirements and finally decided to uphold the first-instance court’s decision.
On 19 February 2004 the National Customs Agency informed the applicant that following the final court judgment of 12 January 2004, he had no further legal grounds for requesting the return of his car.
The relevant parts of the Customs Code in force at the material time read as follows: “The procedure for recording and penalising an act which is an offence under the customs regulations is established by the Instructions for the Application of the Romanian Customs Code approved by Governmental Decision.” “1. Customs authorities shall record and penalise customs offences which are committed within the area of surveillance of customs operations … 3. After verifying the existence of an offence under the customs regulations, the customs authorities shall apply fines and confiscate goods, where applicable.”
The relevant part of the Instructions for the Application of the Romanian Customs Code, approved by Governmental Decision No. 1114 of 2001, reads as follows: “The following acts are customs offences and are punishable by fines of between 25,000,000 lei and 75,000,000 lei: ... (f) the alienation under any circumstances of goods during customs transit. The alienated goods will be confiscated”.