Secțiunea a treia Cerere nr. 21528/09 Marius DRAGOMIR împotriva României introdusă la 14 aprilie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Marius Dragomir, este un resortisant român născut în 1955 și rezident în Adjud. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o rechiziționare din 30 iunie 2006, reclamantul și alți doi bărbați au fost reduși la judecată de către șeful de viol agravat. Ei au fost acuzați că au violat N.B. în noaptea de 4-5 iunie 2006 între orele 3:00 și 7:00 dimineața în apartamentul unuia dintre ei. Rechiziția s-a bazat pe un prim certificat medico-legal stabilit la 6 iunie 2006, care atestă că N.B. a suferit o deflorare cu mai mult de o lahimen rupt și că a prezentat vânătăi la brațe, precum și un al doilea certificat medico-legal, întocmit la 21 iunie 2006, care să ateste că N.B. prezenta vânătăi interne care ar putea rezulta dintr-un raport sexual în ultimele două-trei săptămâni. De asemenea, a fost fondată pe declarația unei vecine a apartamentului unde ar fi avut loc violul, care ar fi auzit un strigăt de femeie și plâns. În declarațiile lor, reclamantul și ceilalți doi bărbați nu au negat că au avut relații sexuale cu N.B., ci au subliniat că acestea erau făcute și că N.B. primise bani în acest scop. Prin hotărârea din 29 octombrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Adjud l-a relaxat pe reclamant și pe ceilalți doi bărbați. În acest scop, instanța nota că o nouă expertiză judiciară realizată la 19 ianuarie 2007 de laboratorul criminalistic din Vrancea a concluzionat că N.B. nu prezenta leziuni genitale în afară de deflorare și că leziunile anale aveau o origine patologică. În plus, instanța a constatat că vecina apartamentului unde ar fi avut loc violul își schimbase declarația în fața sa, precizând că nu a indicat în timpul urmăririi penale ora la care a venit acasă și s-a culcat. Declarația sa fusese făcută de un polițist, și oricum nu auzise nici un țipăt și se culcase cu mult înainte de ora 2:00 dimineața, pentru că era obosită. Având în vedere cele de mai sus, instanța este de părere că niciun element nu l-ar fi putut determina să tragă concluzia că N.B. a fost constrânsă fizic sau psihic să aibă relații sexuale cu cei trei bărbați. Potrivit instanței, vânătăile de pe brațele lui N.B. puteau fi explicate prin natura relațiilor sexuale în grup. Prin hotărârea din 11 aprilie 2008, tribunalul județ din Vrancea a anulat judecata Tribunalului de Primă Instanță și i-a condamnat pe cei trei bărbați pentru viol. Reclamantul a primit o pedeapsă de cinci ani și șase luni de închisoare. În acest scop, tribunalul departamental a considerat în principal că vânătăile de pe brațele N.B. au fost dovada unui raport sexual neconsimțit. În plus, el a ales, fără detalii suplimentare, să ia în considerare declarația vecinei de apartament făcută în timpul urmăririi penale și din afara celei făcute în fața Tribunalului de Primă Instanță. Nu s-a primit nicio dovadă în etapa de recurs. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri și a denunțat, între altele, faptul că tribunalul județal lal a condamnat în lipsă de administrare directă a probelor, în timp ce acesta fusese achitat de instanța de primă instanță pe baza acelorași elemente. Prin hotărârea din 14 octombrie 2008, Tribunalul de apel din Pitești a respins recursul reclamantului, fără a examina motivul pentru care acesta nu a fost administrat direct. În plus, nu s-au primit dovezi direct în această etapă a procedurii. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în speță, susținând că a fost condamnat de tribunalul departamental din Vrancea și de tribunalul de apel din Pitești în lipsa unei administrări directe a probelor, în timp ce acesta fusese achitat de instanță în primă instanță pe baza acelorași elemente. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE S-a examinat în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, pe baza temeiniciei acuzațiilor în materie penală îndreptate împotriva reclamantului ? În special, condamnarea de către instanțele judecătorești a recursului și a recursului fără administrarea directă a probelor este conformă cu această dispoziție, astfel cum a fost interpretată de Curte în jurisprudența sa (Găitanaru c. România, nr 26082/05, 26 iunie 2012)
Requête n
o
21528/09
Marius DRAGOMIR
contre la Roumanie
introduite le 14 avril 2009
Le requérant, M. Marius Dragomir, est un ressortissant roumain né en 1955 et résidant à Adjud.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Par un réquisitoire du 30 juin 2006, le requérant et deux autres hommes furent renvoyés en jugement du chef de viol aggravé. Ils étaient accusés d’avoir violé N.B. dans la nuit du 4 au 5 juin 2006 entre 3h et 7h du matin dans l’appartement de l’un d’entre eux. Le réquisitoire était fondé sur un premier certificat médico-légal établi le 6 juin 2006, attestant que N.B. avait subi une défloration avec «
rupture de l’hymen
» et qu’elle présentait des ecchymoses aux bras ainsi que sur un deuxième certificat médico-légal, rédigé le 21 juin 2006, attestant que N.B. présentait des ecchymoses anales internes pouvant résulter d’un rapport sexuel dans les dernières deux-trois semaines. Il était en outre fondé sur la déclaration d’une voisine de l’appartement où le viol aurait eu lieu, qui aurait entendu un cri de femme et des pleurs. Dans leurs déclarations, le requérant et les deux autres hommes ne nièrent pas avoir eu des rapports sexuels avec N.B., mais soulignèrent que ceux-ci étaient consentis et que N.B. avait reçu de l’argent à cet effet.
Par un jugement du 29 octobre 2007, le tribunal de première instance d’Adjud relaxa le requérant et les deux autres hommes. Pour ce faire, le tribunal nota qu’une nouvelle expertise médico-légale réalisée le 19
janvier
2007, par le laboratoire médico-légal de Vrancea, avait conclu que N.B. ne présentait pas de lésions génitales à part la défloration et que les lésions anales avaient une origine pathologique. En outre, le tribunal constata que la voisine de l’appartement où aurait eu lieu le viol avait changé sa déclaration devant lui en précisant qu’elle n’avait pas indiqué au cours des poursuites l’heure à laquelle elle était rentrée à la maison et s’était couchée. Sa déclaration avait été remplie par un policier, et de toute manière, elle n’avait entendu aucun cri et s’était couchée bien avant 2h du matin car elle était fatiguée. Eu égard à ce qui précède, le tribunal estima qu’aucun élément ne pouvait l’amener à conclure que N.B. avait été contrainte physiquement ou psychiquement à avoir des rapports sexuels avec les trois hommes. Selon le tribunal, les ecchymoses relevées sur les bras de N.B. pouvaient être expliquées par la nature des rapports sexuels en groupe.
Par un arrêt du 11 avril 2008, le tribunal départemental de Vrancea annula le jugement du tribunal de première instance et condamna les trois hommes pour viol. Le requérant se vit infliger une peine de cinq ans et six mois d’emprisonnement. Pour ce faire, le tribunal départemental estima au principal que les ecchymoses relevées sur les bras de N.B. étaient la preuve d’un rapport sexuel non consenti. En outre, il choisit, sans plus de précisions, de prendre en considération la déclaration de la voisine de l’appartement faite pendant les poursuites pénales et d’écarter celle faite devant le tribunal de première instance. Aucune preuve ne fut administrée au stade de l’appel.
Le requérant forma un recours contre cet arrêt et dénonça, entre-autres, le fait que le tribunal départemental l’avait condamné en l’absence d’administration directe des preuves, alors qu’il avait été acquitté par le tribunal de première instance sur le fondement des mêmes éléments.
Par un arrêt du 14 octobre 2008, la cour d’appel de Pitești rejeta le recours du requérant, sans pour autant examiner son moyen relatif au défaut d’administration directe des preuves. Par ailleurs, aucune preuve ne fut administrée directement à ce stade de la procédure.
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable en l’espèce, alléguant qu’il a été condamné par le tribunal départemental de Vrancea et par la cour d’appel de Pitești en l’absence d’administration directe des preuves alors qu’il avait été acquitté par le tribunal se prononçant en première instance sur le fondement des mêmes éléments.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, la condamnation de l’intéressé par les juridictions d’appel et de recours sans l’administration directe des preuves est-elle conforme à cette disposition, telle qu’interprétée par la Cour dans sa jurisprudence (
Găitănaru c. Roumanie
, n
o
26082/05, 26 juin 2012)
?