AFFAIRE L.Z. c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

03.02.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Volet procédural)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE L.Z. c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL L.Z. c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 22383/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 februarie 2009 DEFINIF 03/05/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza L.Z. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După deliberarea sa în camera consiliului la 13 ianuarie 2009, Renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată procedural A la data de origine a cauzei se află o cerere (n 22383/03) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul L.Z. ( 2003 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Președintele Camerei a autorizat nedivulgarea identității reclamantului [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentat de dl Nicoleta Popescu și de Diana. Olivia Hatneanu, avocate la București. Guvernul român ( Secțiunea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că va fi examinată, în același timp, admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA SPECIE printr-o hotărâre din 17 octombrie În 2002, tribunalul departamental din Prahova l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șapte ani de închisoare pentru furtul cu violență al unei căruțe și al unui cal. La 10 aprilie 2002, el a fost încarcerat la închisoarea din Ploisești. La apelul și recursul reclamantului, instanța de apel din Ployești și Curtea Supremă de Justiție, prin două hotărâri din 2 decembrie 2002 și 25 martie 2003, au confirmat hotărârea pronunțată în Prima instanță. În timpul încarcerării, reclamantul a inițiat greva foamei și a ingerat intenționat o cantitate mare de medicamente. El a fost diagnosticat cu tulburări de personalitate, clasificate în categoria deținuților periculoși și internați în celulă cu deținuți care au executat pedepse lungi, dintre care unele pentru crimă. În 2004, reclamantul a adus la cunoștință autoritățile închisorii care fuseseră violate de doi deținuți. În aceeași zi, reclamantul și cinci deținuți, dintre care ambii au făcut declarații scrise cu privire la faptele în cauză. Reclamantul a afirmat că violul a avut loc în februarie. Colegii au negat faptele. La 6 martie 2004, reclamantul și-a reiterat plângerea și a solicitat să fie examinat de un medic legist. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că, din cauza lipsei unor mijloace suficiente, nu putea să plătească cheltuielile de examinare medicală. La 8 martie 2004, directorul închisorii a transmis plângerea la Parchet în apropierea tribunalului de primă instanță din Ployești. Într-o scrisoare din 10 martie La cererea medicului închisorii, la 12 martie 2004, reclamantul a fost examinat pentru tratament de către un chirurg la spitalul juvenil. Ultima declarație de existență a unei fisuri anale a menționat că reclamantul pretindea că a fost violat în ianuarie 2004. Medicul a recomandat transferul la spitalul închisorii, ceea ce reclamantul a refuzat. 11. Într-o scrisoare din 5 aprilie 2004 adresată șefului poliției locale, el a descris faptele și a solicitat să fie primit de acesta din urmă. 12. Pe 20 aprilie 2004, un polițist s-a dus la închisoare și l-a interogat pe Reclamantul și cei doi deținuți au negat faptele, în timp ce reclamantul a afirmat că a fost violat în ianuarie. El a adăugat că nu a strigat după ajutor din teamă de represalii și că nu a depus imediat plângere pentru că aștepta întoarcerea concediilor sale de la un supraveghetor în care avea încredere. 13. La 27 aprilie 2004, reclamantul a fost prezentat din nou la spitalul județ cu diagnosticul mai vechi fisură a'. El a primit un tratament specific. 14. Pe 1 În iunie 2004, Parchetul a emis un ordin de nejudiciare pe motiv că infracțiunile nu au fost confirmate de înscrisurile din dosar. În urma contestației reclamantului, la 5 iulie 2004, procurorul-șef al Parchetului a confirmat că plângerea și examinarea medicală ar fi trebuit să aibă loc imediat după presupusa agresiune. II. DREPTUL INTERN PERTINENT15 Posibilitatea de a contesta în fața instanțelor o ordonanță de nejudiciare a fost prevăzută în art. 278-1 din Codul de procedură penală ca urmare a modificării acestui cod prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Reclamantul se bucură de lipsa unei anchete efective cu privire la acuzația de viol de care a fost victima în închisoarea Pluiești. Guvernul excită de la neobosirea căilor de atac interne. Acesta arată că reclamantul ar fi putut obține satisfacția prin utilizarea căii prevăzute la art. 278-1 din Codul de procedură penală, în lacunun o acțiune în fața instanțelor interne împotriva ordonanței de nejudiciare din 1 În iunie 2004, guvernul consideră că acțiunea prevăzută de articolul Õ a fost suficientă, accesibilă și efectivă în sensul art. 35 din Convenție. 18. Potrivit guvernului, această acțiune asigură posibilitatea de a fi examinată de un tribunal în litigiu pe baza înscrisurilor din dosar și de a fi analizată orice nou mijloc de probă. exemple de jurisprudență care, în opinia sa, demonstrează că această cale de atac este eficientă atât în teorie, cât și în practică. În cele din urmă, în ceea ce privește accesibilitatea acestei căi de atac, guvernul consideră că reclamantul a fost în mod necesar informat de faptul că autoritățile închisorii au adus la cunoștința deținuților toate modificările legislative și că reclamantul însuși le-a utilizat în 2005 în cadrul unei alte proceduri penale 19. Recurentul contestă teza guvernului. El susține că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește acțiunea desfășurată în 2005, Tribunalul subliniază că a fost în mare parte în spatele faptelor care fac obiectul prezentei cereri și că, prin urmare, nu poate dovedi că a avut cunoștință de această cale de atac în 2004. 20. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, art. 1 din Convenție impune celor care nu au dreptul la recursuri în mod normal disponibile și suficiente în ordinea juridică internă pentru a le permite să obțină despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar. Totuși, aceasta subliniază că trebuie să aplice această regulă ținând seama în mod corespunzător de context, cu o anumită flexibilitate și fără formalism excesiv. În special, aceasta înseamnă că Curtea trebuie să analizeze în mod realist nu numai acțiunile prevăzute teoretic în sistemul juridic al părții contractante în cauză, ci și situația personală a reclamanților (Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, § 77, CEDO 1999-V). În speță, Curtea constată că noua cale de atac introdusă prin art. 278-1 din Codul de procedură penală a devenit disponibilă la 1 ianuarie 2004, adică cu șase luni înainte de ultima ordonanță de nejudiciare. 22. În ceea ce privește guvernul, Curtea consideră că procedura introdusă prin articolul menționat anterior ar fi permis reclamantului să conteste în fața unei instanțe judecătorești (a se vedea mutatis mutandis, Stoica România, nr 42722/02, § 107). Cu toate acestea, în martie 2008 a fost necesar ca autoritățile competente să informeze reclamantul cu privire la existența acestei noi acțiuni. Cu toate acestea, reclamantul arată că acest lucru nu a fost cazul, ceea ce nu pare să contrazică documentele depuse la dosar de către părți ( mutatis mutandis, Dumitru Popescu c. România (n, n 49234/99, § 53, 26 aprilie 2007). Presupunând chiar că reclamantul a fost informat cu privire la posibilitatea de a contesta această ordonanță, Curtea nu este convinsă, având în vedere circumstanțele cauzei, că o acțiune întemeiată pe dispozițiile indicate de guvern ar fi permis într-adevăr reclamantului să obțină redresarea presupusei încălcări a Convenției. 24. Într-adevăr, în cazul în care este adevărat că a fost legal în instanța competentă să interogheze martorii și da remușcări noi, nu este mai puțin adevărat că curgerea timpului era de natură să afecteze posibilitatea de a colecta elemente de natură medico-legală pentru a determina originea și cauza fisurii anale menționate în certificatul din 12 martie 2004 ( mutatis mutandis, Dumitru Popescu (n, citată anterior, § 56). O examinare medico-legală efectuată cât mai curând posibil după depunerea plângerii a fost fără îndoială elementul esențial care ar fi permis să se judece dacă reclamantul ar fi fost victima unui viol. Or, o astfel de examinare medico-legal nu a avut loc niciodată în ciuda cererilor reclamantului (retro, Stoica, citată anterior, §§ 12 și 13). 25. Având în vedere termenul care s-a scurs între depunerea plângerii și respingerea definitivă a acesteia prin Ordonanța din 5 iulie 2004, nu este rezonabil să se considere că aprecierea de către instanța în cauză ar putea rămâne dependentă de ancheta efectuată inițial de organele de urmărire penală și, în special, de lipsa unei examinări medico-legale efectuate în timp util ( mutatis mutandis, Dumitru Popescu (n, citată anterior, § 56). Pe de altă parte, presupunând chiar că instanțele interne au constatat eșecurile anchetei, ceea ce ar putea părea a fi o recunoaștere a presupusei încălcări, Curtea observă că dreptul intern nu prevede nicio formă de despăgubire. 26. În lumina circumstanțelor speciale din speță și fără Cu toate acestea, în măsura în care pune sub semnul întrebării principiul eficienței acțiunii introduse prin art. 278-1 din Codul de procedură penală, Curtea consideră că, în cazul reclamantului, această acțiune nu poate trece drept adecvată pentru a-i oferi o despăgubire pentru încălcările pretinse. Prin urmare, excepția preliminară a guvernului nu poate fi reținută. Pe fond 27. În plus, reclamantul și-a schimbat opinia cu privire la data presupusei agresiuni și a adăugat că, în absența altor dovezi, certificatul din 12 martie, certificatul din 12 martie, 2004 nu poate dovedi existența agresiunii sexuale, fisura anală putând avea mai multe cauze. În cele din urmă, guvernul consideră că o examinare medico-legale nu ar fi fost de folos imediat după presupusa agresiune, sau reclamantul a depus cu întârziere plângerea. 29. Curtea reamintește că violul despre care reclamantul pretinde că a fost victimă intră fără îndoială în sfera de aplicare a articolului 3 din Convenție. Curtea reamintește apoi că inițierea promptă a unei anchete oficiale de către autorități atunci când un deținut declară în mod susținut că a fost supus unor rele tratamente din partea altora Deținut este esențială pentru prevenirea oricărei apariții a toleranței la actele ilegale sau a coluziunii în penetrarea acestora ( mutatis mutandis Pantea c. România 33343/96, § 199, CEDH 2003 VI (extracturi)). 30. Curtea constată că, în prezenta cauză, o anchetă a fost deschisă imediat ca urmare a plângerii depuse de reclamant la 5 martie 2004. Curtea reamintește că, în prezența unor afirmații care pot fi apărate conform cărora un solicitant ar fi suferit abuzuri în închisoare, trebuie efectuat un examen medical cât mai curând posibil pentru a evita dispariția urmelor de abuz (Poltoratski c. Ucraina 38812/97, § 126, CEDH 2003 V). 32. În speță, Curtea arată că, în pofida cererilor repetate din partea Reclamantul pentru a fi examinat de un medic legist, autoritățile din statul membru în cauză se opun motivului că nu dispune de mijloace financiare pentru a acoperi cheltuielile de examinare medicală. 33. Curtea este afectată, pe de o parte, de obligația impusă deținuților de a suporta costul examinării medicale ca o condiție prealabilă pentru această examinare și, pe de altă parte, de întârzierea cu care au reacționat autoritățile judiciare, pe de altă parte, pe reclamantul care a fost adus în fața unui medic numai la o săptămână după depunerea plângerii. 34. În plus, Curtea constată că vizitele medicale din 12 martie și 27 aprilie 2004 nu pare să fi avut loc în cadrul anchetei deschise în urma plângerii de viol. Într-adevăr, din documente reiese că în cazul în care cele două consultări s-au limitat la prescrierea unui tratament pentru fisura anală, autoritățile interne au solicitat medicilor să nu clarifice cauzele și originea rănii constatate la 12 martie 2004 și au fost informate cu privire la acestea. Desigur, întârzierea depunerii plângerii și contradicțiile cu privire la data agresiunii sunt atribuite reclamantului și au îngreunat sarcina investigatorilor. Cu toate acestea, autoritățile interne nu pot fi scutite de obligația de a utiliza toate mijloacele care le-au fost puse la dispoziție pentru a stabili dacă a fost comisă sau nu împotriva reclamantului. 36. Având în vedere natura acestei încălcări, Curtea consideră că o examinare medicală aprofundată, efectuată cât mai curând posibil, ar fi putut fi decisivă pentru a acredita sau infirma versiunea faptelor susținute de solicitant (a se vedea, mutatis mutandis, Bat mai și altele c. Turcia, n 33097/96 și 57834/00, § 143, CEDH 2004) IV (extracturi)). Or, fără a-l interoga niciodată pe reclamant, Parchetul a făcut un refuz în sine exclusiv pe baza declarațiilor părților colectate în închisoare de către agenți ai instituției și de către un polițist. 37. Având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și ținând seama de caracterul pârât și de gravitatea afirmațiilor reclamantului, Curtea concluzionează că ancheta efectuată de autoritățile interne a fost insuficientă și că, prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenția privind partea procedurală. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 38. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de la sfârșitul procedurii penale și de condamnarea sa pentru furt cu violență. 39. Curtea amintește că nu îi revine obligația de a cunoaște erori de fapt sau de drept săvârșite de o instanță internă (Garcia Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDH 1999-1). 40. În speță, Curtea constată că, la sfârșitul unei proceduri în conformitate cu art. 6 din Convenție, tribunalele interne l-au condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șapte ani de închisoare pentru furtul cu violență. Aceasta nu identifică în dosar niciun indiciu care ar putea pune în discuție această procedură. 41. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 42. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR (EUR) din cauza traumelor psihice pe care le-ar fi comis Parchetul și autoritățile penitenciare refuzând să investigheze acuzația de viol și ținându-l în celulă cu agresorii săi. 44. Guvernul consideră că această sumă este excesivă și susține că o constatare a încălcării ar putea constitui, prin sine, o despăgubire satisfăcătoare a prejudiciului moral suferit de reclamant. 45. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert din cauza lipsei unei anchete efective asupra acuzațiilor de viol pe care le-a comis a fost victima. Având în vedere circumstanțele cauzei și acționând în mod corect conform dispozițiilor art. 41, ea decide să-i acorde 5 000 EUR în acest scop. Cheltuieli și cheltuieli 46. Reclamantul solicită 2 750 de euro. EUR (EUR), în baza unei taxe de avocat în fața Curții. El se bazează pe convenția de onorariu încheiat cu cei doi avocați ai săi și în temeiul căreia această sumă nu a fost . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul nu se referă la rambursarea cheltuielilor suportate, pe baza prezentării documentelor justificative. Cu toate acestea, acesta consideră că suma solicitată este excesivă și susține că cheltuielile au fost dovedite pe deplin. 48. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul reclamantului. Interese moratorii 49. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURTEA, LA L în ceea ce privește încălcarea articolului 3 din Convenție sub aspectul său procedural A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR (mii cinci cenți) EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie convertite în moneda de la Õ stat pârât la rata aplicabilă la data decontării, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 februarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer Președintele