AFFAIRE MURESAN c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

26.05.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MURESAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MUREȘAN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 8015/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 mai 2009 DEFINIF 14/09/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mureșan c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer; Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 mai 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 8015/05) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Adrian Victor Mureșan ( 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În special, reclamantul a invocat o lipsă de conștientizare a principiului securității rapoartelor juridice din cauza anulării unei decizii definitive care i-a fost în favoarea unei acțiuni în anulare introduse de procurorul general. La 20 iunie 2007, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L 2002, reclamantul a introdus o acțiune în revendicare bazată pe dispozițiile codului civil, solicitând restituirea unui teren de pe teritoriul Cluj care aparținea părinților săi și care fusese naționalizat în mod abuziv în timpul vechiului regim comunist. La sfârșitul unei proceduri care cuprinde trei grade de jurisdicție, instanța judecătorească din Cluj a acordat reclamantului câștig de cauză printr-o hotărâre din iunie 2003. La o dată ulterioară datei la care hotărârea menționată anterior a devenit definitivă, procurorul general introducea o acțiune în anulare, subminând necunoașterea, de către instanțele naționale care judecaseră inițial acțiunea în fața reclamantului, a dispozițiilor legii speciale în materie de restituire a bunurilor naționalizate nr. 10/2001 (denumită în continuare Legea nr. 10/2001). Printr-o hotărâre definitivă din 4 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit recursul procurorului general și a considerat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, singura cale legală de care reclamantul ar fi putut să se prevaleze pentru a-și exercita dreptul de proprietate pe teren era cea a unei acțiuni bazate pe dispozițiile acestei legi speciale. Cu toate acestea, Comisia a statuat că instanțele care inițial își pronunțaseră cererea pronunțaseră o decizie eronată. Noua procedură bazată pe legea nr. 10/2001 10. La o dată nespecificată după hotărârea definitivă din noiembrie 2004, noua procedură bazată pe legea nr. 10/2001 10. reclamanta notatifia Primăria din Cluj-Napoca, care solicită restituirea în natură a terenului în litigiu pe baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001. 11. Prin hotărârea din 27 iunie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Cluj a ordonat restituirea în natură a bunului imobil în patrimoniul reclamantului. În conformitate cu legea, tribunalul l-a obligat pe reclamant să păstreze aceeași repartizare a terenului în litigiu pe o perioadă de cinci ani începând cu ziua în care hotărârea menționată anterior a fost definitivă. 12. La apelul și recursul primarului din Cluj-Napoca, această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Tribunalului de apel din Cluj din 16 noiembrie 2007 și printr-o hotărâre definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 4 iunie 2008. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 13. Dispozițiile legale relevante sunt descrise în Hotărârile Masinexport Import Industrial Group SA c. România (n 22687/03, 22, 1 decembrie 13). 2005), Strain și altele România 57001/00, § 26, 21 iulie 2005), Paduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice, garantat prin art. 6 1 din Convenție, care dispune de orice persoană care are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 15. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 3 din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 16. Recunoscând că dreptul la un proces echitabil implică, de asemenea, respectarea principiului securității rapoartelor juridice și că Curtea a sancționat deja reexaminarea de către Curtea Supremă de Justiție a unei hotărâri definitive ca urmare a unei acțiuni în anulare Brumãrescu România, [GC], nr 28342/95, CEDO 1999-VII], Guvernul subliniază faptul că această cale de atac a fost eliminată în 2003 din CPC. 17. Reclamantul subliniază că Õ din cauza revizuirii de către Înalta Curte Supremă de Casație și Justiție a unei hotărâri definitive în urma unei acțiuni în anulare, aceasta este găsită într-o situație similară celei care, în cauza Bruscuescu menționată anterior, a dus la constatarea unei încălcări a articolului 6 menționat anterior. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din această specie, în care a ajuns la concluzia că a încălcat art. 1 din Convenție din cauza rejudecării, în urma unei acțiuni în anulare formulate de procurorul general, a soluției date definitiv unui litigiu (a se vedea, printre altele, Brumãrescu, citată anterior, §§ 61, Masinexportimport Industrial Group , citată anterior , § 32, și Piața Bazar Dorobanti SRL c. România , n 37513/03, 23, 4 octombrie 2007). 19. După examinarea prezentei cauze, Curtea consideră că ânsul nu a furnizat niciun argument convingător care să conducă la o concluzie diferită. Desigur, calea indicată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Hotărârea sa din 4 noiembrie 2004 care a făcut obiectul unei acțiuni în anulare a procurorului general, și anume o acțiune bazată pe legea specială n 10/2001 a permis, în cele din urmă, reclamantului să obțină o decizie de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra binelui în litigiu (punctele 11 și 12 de mai sus). Nu mai puțin decât la data la care instanțele naționale au pronunțat inițial acțiunea în revendicare a reclamantului, Legea nr. 10/2001 era în vigoare și nimic nu se referă la instanțele care au fost sesizate cu privire la aceasta, așa cum a făcut Curtea de Casație și Justiție mai târziu, să urmeze calea unei proceduri bazate pe această lege specială, mai degrabă decât cea aleasă de reclamant. ; Faptul că a existat, cu siguranță, la momentul respectiv, un climat general de incertitudine și incertitudine juridică în domeniul cererilor de restituire a imobilelor naționalizate, nesiguranță care era reflectată de divergențele de jurisprudență în ceea ce privește soarta acțiunilor întemeiate, cum ar fi în speță, pe dispozițiile Codului civil ( mutatis mutandis Paduraru România, nr. 63252/00, § 92 112, CEDO 2005 XII (extracturi) nu poate fi imputată reclamantului. 20. Pe de altă parte, Curtea arată că acest lucru este la numai cinci ani după anularea primei hotărâri definitive favorabile reclamantului și la ë n a unui nou proces pe care acesta îl obine, din nou, pe calea indicată de hotărârea Înaltei Cu r i Supreme de Casaie și Justiie din 4 noiembrie 2004. Cu toate că decizia rezultată din această nouă procedură poate fi considerată drept o măsură favorabilă reclamantului, aceasta nu recunoaște că, în acest caz, ar fi existat o necunoaștere a principiului securității raporturilor juridice care rezultă din anularea deciziei definitive a instanței de apel a Cluj din 17 iunie. În 2003, nici nu oferă o posibilă reparație a prejudiciului suferit la sfârșitul deciziei definitive menționate anterior. 21. Având în vedere cele menționate anterior și elementele dosarului, Curtea concluzionează că anularea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la 4 noiembrie 2004, a deciziei definitive a instanței de apel din Cluj din 17 iunie 2003 a încălcat principiul securității rapoartelor juridice, aducând atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil. 22. În consecință, a avut loc o încălcare a articolului 6 1 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 23. Recurentul denunță o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, pe motiv că primirea acțiunii în anulare a dreptului său de proprietate asupra imobilului Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 24. Guvernul care se declară că a existat o ingerință disproporționată în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile. În observațiile sale complementare, ulterior adoptării, la iunie 2008, a unei noi decizii definitive în favoarea reclamantului, guvernul susține că nu mai are calitatea de victimă a punerii în aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 sus-menționat. Reclamantul contestă această teză, susținând că a primit nici o reparație la termen de la anularea primei decizii definitive care i-a fost favorabilă și că, în orice caz, el ar trebui să intre efectiv în posesia propriei sale proprietăți în termen de cinci ani de la hotărârea definitivă din 4 iunie 2008. Curtea a constatat deja că evenimentele care au avut loc, în speță, după data la care reclamantul și-a introdus cererea, oricât de lăudabile ar fi fost acestea, în măsura în care, printr-o decizie finală recentă, instanțele naționale au ordonat restituirea bunului, nu au eliminat în întregime consecințele anulării primei decizii interne definitive care îi era favorabilă, decizie pronunțată cu aproximativ cinci ani înainte ca statul membru respectiv să obțină, din nou, câștigul de cauză (punctul 20 litera (c) deasupra).În orice caz, având în vedere legătura dintre acest aspect și cel întemeiat pe art. 1 din Convenția menționată anterior, pe circumstanțele din speță, precum și pe constatările referitoare la încălcarea dreptului reclamantului la securitatea rapoartelor juridice (punctele 20 Mai sus), Curtea consideră că este necesar să se declare că prezentul termen este admisibil, dar că nu este necesar să se examineze separat dacă a existat, în speță, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Stancu c. România, 30390/02, § 48, 29 aprilie 2008). Noile fapte la care face referire guvernul la alineatul (1) se referă Cu toate acestea, 20 de mai sus vor fi luate în considerare în mod corespunzător pe terenul articolului din Convenție, pentru a determina amploarea satisfacției echitabile care trebuie acordată, dacă este cazul, reclamantului. III. PRIVIND LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 27. Reclamantul solicită restituirea în natură a bunului imobil în cauză sau acordarea unei sume echivalente cu prețul de piață al acestuia, pe care îl consideră a fi de 391 352 EUR (EUR). 2008 ținând cont de sistemul legislativ românesc, pe care l-a numit "instantabil," și de deficiențele în organizarea sistemului național de executare a hotărârilor judecătorești și solicită, în plus, ca urmare a prejudiciului moral, 50 000 EUR pentru a compensa suferința psihică care rezultă în special din decizia Înaltei Curți Supreme de Casație și Justiție de a primi acțiunea în anulare formulată de procurorul general. El a afirmat că, în urma anulării primei decizii definitive favorabile, el a trebuit să repete, la vârsta foarte înaintată, eforturile sale de recuperare a binelui moștenit de la părinții săi, ceea ce a avut consecințe grave asupra stării sale de sănătate. Acesta indică faptul că el suferă de boala Parkinson din octombrie 2003 și arată că începutul acestei boli coincide cu perioada în care el a suferit numeroase nedreptăți din partea autorităților române. 28. Guvernul prezintă un raport de competență care evaluează imobilul: 237 850 EUR. Comitetul consideră că suma solicitată pentru prejudiciile morale este excesivă și că nu există o legătură de cauzalitate stabilită între boala de care suferă reclamantul și rezultatul procedurilor pe care le-a inițiat în dreptul intern 29. Curtea arată că, după data la care reclamantul și-a introdus cererea, la o decizie internă definitivă prin care s-a dispus restituirea bunului în litigiu a obținut câștig de cauză la nivel național. Simplele îndoieli ale reclamantului cu privire la eficacitatea executării acestei decizii de către autoritățile naționale nu afectează realitatea acestei constatări faptice, care reiese în mod clar din hotărârile judecătorești adoptate de instanțele naționale în cadrul procedurii bazate pe Legea nr. 10/2001 (punctele 11 și 12 mai). Pe de altă parte, în cazul în care îndoielile reclamantului sunt întemeiate, acesta va avea dreptul de a introduce, la momentul potrivit, o nouă cerere pentru a pretinde executarea ultimei decizii definitive care îi este favorabilă. Prin urmare, cererea reclamantului trebuie respinsă pentru prejudicii materiale. 30. În ceea ce privește cererea de prejudiciu moral, Curtea nu poate ignora nici numeroasele demersuri pe care reclamantul a trebuit să le întreprindă, la o vârstă înaintată, pentru a-și recupera proprietatea asupra bunurilor sale după ce a anulat prima decizie definitivă care îi era favorabilă, nici sentimentele de suferință pe care le-a întâmpinat din cauza necunoașterii principiului securității rapoartelor juridice și, prin urmare, a dreptului său la un proces echitabil. Statuând în mod echitabil, după cum prevede art. 41, îi alocă 3 000 EUR în acest scop. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul solicită 182 220 000 de lei românești vechi (ROL), adică aproximativ 4 241 EUR și 10 877 de lei românești noi (RON), adică aproximativ 2 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. În 2008, reclamantul adaugă o cerere de rambursare a cheltuielilor de traducere și de trimitere a documentelor la Curte. El prezintă note de plată ale avocaților săi, precum și diverse donații care vin în sprijinul cererilor sale, adică aproximativ 4 194 EUR. 32. Guvernul nu se referă la rambursarea cheltuielilor în măsura în care acestea au fost într-adevăr necesare și ale căror sume sunt rezonabile. În această privință, acesta consideră că cheltuielile solicitate în temeiul dehhhhhhhhhhh hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh În plus, acesta ia notă de faptul că reclamantul nu a furnizat copii ale contractelor de asistență judiciară încheiate cu avocații care l-au reprezentat în cadrul procedurilor judiciare interne, pentru a dovedi că notele de plată furnizate corespundeau procedurilor care fac obiectul prezentei cauze. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 300 EUR din toate cheltuielile și acordul cu partea reclamantă. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, Declara cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 1 din Protocolul 1 la Convenție Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii. 300 EUR (două mii trei sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 26 mai 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte