AFFAIRE MARINESCU c. ROUMANIE
AFFAIRE MARINESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
ROMÂNIA (solicitarea nr. 17955/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 ianuarie 2009 DEFINITIVF 13/04/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Marinescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 9 decembrie 2008, se îndepărtează la hotărâre că, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 17955/05) îndreptată împotriva României de către o resortisantă germană, M Mariana Liliana Marinescu ( În conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care a sesizat Curtea la 13 mai 2005 (în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în conformitate cu Convenția privind drepturile omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 11 octombrie 2007, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului și, așa cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, în același timp, să se examineze admisibilitatea și fondul cauzei. Guvernul german, căruia i-a fost comunicată o copie a cererii în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură, nu a dorit să își prezinte punctul de vedere cu privire la cauză. În 1988, în temeiul Decretului nr. 223/1974 privind naționalizarea anumitor proprietăți imobiliare. La 18 noiembrie 1996, apartamentul a fost vândut de către stat în B.L. și B.F., în temeiul Legii nr. 112/1995. La 5 august 2002, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Timisoara cu privire la o acțiune în revendicare imobiliară și în anulare a contractului de vânzare îndreptat împotriva municipiului Timisoara, B.L. și B.F., susținând că naționalizarea era ilegală. În noiembrie 2004, tribunalul din Timișoara a acceptat acțiunea în revendicare și a respins acțiunea în anulare a contractului de vânzare. Instanța a constatat că la momentul încheierii acesteia a fost confiscat apartamentul de mai multe persoane și legalitatea contractului de vânzare, părțile fiind de bună credință. La 14 august 2001, recurenta a depus o notificare la primăria din Timișoara pentru a fi văzută vândută de către statul membru. Până în prezent, această cerere nu a fost satisfăcută. II. LEGĂTURA ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 10. Dispozițiile legale (inclusiv cele din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile luate în mod abuziv de statul dintre martie 1945 și 22 decembrie 1989 și a modificărilor ulterioare ale acesteia) și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Brumãrescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDH 1999-VII, pp. 250 mai256, § 31-33), Strãin și altele România 57001/00, CEDO 2005-VII, § 19 26), Peduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) . și Tudor c. România 29035/05, § 15 Din observațiile guvernului român furnizate Curții la 8 iulie 2008 în alte două cauze pendinte rolului Curții în ceea ce privește bunurile imobile scoase din patrimoniul foștilor proprietari prin decrete de naționalizare, reiese că măsurile care vizează accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor prin intermediul fondului de investiții În special, guvernul face trimitere la o scrisoare din partea autorităților care conduc fondul menționat anterior, subliniind că fondul funcționează acum sub forma unei societăți de investiții de tip închis și va fi înregistrată la Comisia Națională a valorilor mobiliare ca organism de plasament colectiv, după evaluarea activelor aflate în patrimoniul fondului. Guvernul afirmă că persoanele care dețin acțiunile fondului au acum două opțiuni, și anume menținerea plasamentului în acțiuni la fond și obținerea unui venit sub forme de dividende sau de a solicita conversia lor în numerar, sume pe care este acum posibil să le percepeți. Guvernul precizează că, la 1 februarie 2008, 2440 de cereri care exprimă astfel de opțiuni au fost înregistrate, dintre care 855 au fost rezolvate, suma totală a indemnizațiilor plătite de acest fond de asigurări: de 72 000 000 de noi lei românești (RON) (aproximativ 20 400 În plus, începând cu 1 noiembrie 2007, fondul a început distribuirea dividendelor. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 DIN CONVENȚIA nr. 12 Recurenta susține că imposibilitatea de a-și recupera proprietatea asupra apartamentului vândut de stat a adus atingere dreptului său de a-și respecta bunurile, astfel cum este recunoscut prin art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 13. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să se declare admisibil. Pe fond 14. Guvernul își reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele, Cirstoiu c. România, 22281/05, § 22, 4 martie 2008). 15. Recurenta contestă caracterul real și efectiv al sistemului de compensare instituit prin Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, subliniind că fondul Proprietata nu funcționează efectiv. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea cauzele menționate anterior, în special Străin menționat anterior, §§ 39, 43 și 59 ; și Porteanu România , n 4596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006). 17. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ românesc care reglementează acțiuni în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea de către statul de proprietate către terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este precedată de confirmarea definitivă în justiție a dreptului de proprietate de altă parte, se analizează într-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, este contrară articolului 1 din Protocolul nr 1 (Vodă Bob România, nr 7976/02, § 23, 7 februarie 2008). 18. Curtea amintește că, la momentul respectiv, el nu avea în dreptul intern o cale de atac eficientă care să le ofere reclamanților o despăgubire pentru această privare (§ 23, 26 În plus, Comisia observă că, până în prezent, nu s-a demonstrat că sistemul de compensare instituit în iulie 2005 prin Legea nr. 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să atingă, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați 19. Această concluzie nu aduce atingere oricărei evoluții pozitive pe viitor a mecanismelor de finanțare prevăzute de această lege specială în vederea dezvoltării persoanelor care, cum ar fi reclamanții, au fost recunoscute ca proprietari printr-o decizie judecătorească definitivă. În această privință, Curtea ia notă cu satisfacție de evoluția recentă. care pare să se afle în practică și care merge în direcția bună în această privință (punctul 11 de mai sus). 20. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, punerea în eșec a dreptului de proprietate al recurentei asupra bunului său, combinată cu absența totală a despăgubirii de mai mult de patru ani ani, l-a obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul 21. Prin urmare, în speță a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 22. Recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, din cauza respingerii acțiunii sale în anulare a contractului de vânzare încheiat între     și B.F. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 23. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 24. Curtea consideră, având în vedere concluziile sale care figurează la alineatele 16-21 de mai sus, nu este necesar să se pronunțe asupra fondului acestei chestiuni (a se vedea, mutatis mutandis și printre altele, Laino c. Italia [GC], nr 33158/96, § 25, CEDH 1999-I, Zanghio c. Italia , Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A n 194-C, p. 47, § 23 și Biserica Catolică din Caneea Grecia , Hotărârea din 16 decembrie 1997, Rec., 1997-VIII, § 50). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, recurenta solicită 120 000 EUR (EUR) reprezentând valoarea de piață actuală a apartamentului Ö Õ și solicită, de asemenea, 50 000 EUR din cauza prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit; recurenta furnizează o expertiză tehnică, care datează din 11 iunie 2008, de stabilire a valorii apartamentului său la 115 682 EUR 27. Guvernul consideră că valoarea de piață a apartamentului este de 85 729 EUR și furnizează avizul unui expert, stabilit în aprilie 2008, la septembrie 2008, după ce a luat cunoștință de expertiza furnizată de reclamantă, guvernul a trimis un nou aviz din partea statului cu privire la faptul că valoarea proprietății este de 97 156 EUR. 28. În ceea ce privește presupusul prejudiciu moral, guvernul susține că Öil n Õy nu are nicio legătură de cauzalitate între suma solicitată în acest sens și presupusa încălcare a Convenției. El consideră că această sumă este, în orice caz, excesivă în raport cu jurisprudența Curții în această privință 29. Curtea reamintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare atrage după sine obligația juridică, în temeiul Convenției, de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia. În cazul în care dreptul intern nu permite să se șteargă căi de atac în mod corespunzător consecințele acestei încălcări, art. 41 din Convenție conferă Curții competența de a acorda o despăgubire părții afectate de actul sau de omisiunea cu privire la care s-a constatat o încălcare a Convenției. 30. Printre elementele luate în considerare de Curte atunci când se pronunță în acest sens se numără prejudiciul material, adică pierderile suferite efectiv în consecință directă a presupusei încălcări și daune morale, cum ar fi repararea stării de anxietate, neplăceri și incertitudini care rezultă din această încălcare, precum și alte daune nemateriale (a se vedea, printre altele, Ernestina Zullo Italia, nr 64897/01, § 25, 10 noiembrie 2004). 31. În cazul de față, în ceea ce privește determinarea valorii prejudiciului material, Curtea constată la distanță care separă competența reclamantei de cea a statului în ceea ce privește valoarea apartamentului. Având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală și elementele furnizate de părți, Curtea apreciază valoarea de piață actuală a bunului la 105 În ceea ce privește cererea recurentei de daune morale, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la neplăceri și incertitudini și că suma de 2 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. De asemenea, reclamanta solicită 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, fără a furniza documente justificative în sprijinul acestora. 34. Guvernul susține că reclamanta nu a furnizat nicio justificare pentru a demonstra cheltuielile și cheltuielile suportate. 35. Curtea amintește că, în ceea ce privește art. 41 din Convenție, numai cheltuielile de care este stabilit că au fost efectiv suportate, că sunt în conformitate cu o necesitate și că sunt de o valoare rezonabilă (a se vedea, printre altele, Nikolova Bulgaria [GC], nr 3119′′′, § 79, CEDH 1999-II). 36. Având în vedere faptul că reclamanta nu a justificat cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate, Curtea decide să nu îi aloce nicio sumă în acest scop. Interese moratorii 37. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Declare, cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție A se vedea, de asemenea, că nu este necesar să se ia în considerare în mod separat ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 000 EUR (cotă de cinci mii EUR) pentru a fi convertită în moneda de la ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 13 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte