TUDOROAIE c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
TUDOROAIE c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a treia Cerere nr 37665/12 Andrei TUDOROAIE împotriva României introdusă la 29 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Andrei Tudoroaie, este un resortisant român născut în 1984 și rezident în Ploisesti. El este reprezentat în fața Curții de către V. Tudoroaie, tatăl său. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 octombrie 2006, la 27 octombrie 2006, a intervenit o altercație între, pe de o parte, reclamant și un prieten, care au încercat să se împace cu ajutorul unei a treia persoane, o anvelopă din portbagajul unei mașini și, pe de altă parte, I.C.M., proprietarul mașinii și A.D.N., persoana care o însoțea. Polițiștii care au ajuns la locul faptei au constatat că reclamantul și prietenul său au suferit răni și i-au dus la spital pentru a fi tratați. Reclamantul, precum și I.C.M. și A.D.N. au fost apoi duse la biroul de poliție unde au fost identificați. Un proces-verbal a fost întocmit de polițiști. Reclamantul și prietenul său au declarat că nu au intentat să depună o plângere penală împotriva ICM și A.D.N. Certificatul medical eliberat reclamantului la 1 noiembrie 2006 a confirmat că acesta prezintă o fractură a nasului, o echimoze în ochiul stâng, excorii pe fesa stângă, umflătura mâinii stângi și patru dinți rupți. Certificatul menționa că aceste leziuni puteau fi produse din 26 octombrie 2006, că au fost produse de lovituri cu obiecte dure și că au necesitat 16-18 zile de îngrijire medicală. Plângerile penale depuse de reclamant Plângerea depusă împotriva I.C.M. la 23 decembrie 2006, reclamantul a trimis poliției, prin poștă, o plângere penală împotriva I.C.M. a șefului bătăilor și rănirilor [art. 180 § 2 din Codul penal ( La 3 ianuarie 2007, reclamantul sesizează biroul poliției cu privire la o nouă rejudecare în legătură cu identificarea autorului de acte de punere în liberă circulație, la 22 ianuarie 2007, biroul poliției a inițiat proceduri penale împotriva I.C.M., identificată ca fiind persoana care l-a atacat pe reclamant. Poliția l-a ascultat pe reclamant, care a declarat că fusese atacat de I.C.M. și de o altă persoană care îl însoțea pe acesta din urmă. Unul dintre prietenii săi a fost, de asemenea, atacat de I.C.M. și pe care l-a văzut rănit și întins pe podea, fără să-l fi identificat pe autorul agresiunii. I.C.M. și A.D.N., care au fost, de asemenea, ascultate de poliție, au declarat că au vizitat reclamantul și cei doi prieteni ai săi după ce au ridicat o anvelopă din mașina lor. Reclamantul s-ar fi împiedicat și ar fi căzut pe podea. 10. printr-o decizie din 23 martie 2009, Parchetul a oprit urmărirea penală împotriva I.C.M. Pentru a face acest lucru, a remarcat că plângerea din 23 decembrie 2006 a fost vărsată în dosarul de la adresa n a avut nici o confirmare de primire de către orice autoritate judiciară, astfel încât aceasta nu a putut fi luată în considerare. Cu toate acestea, cererea de identificare depusă la 3 ianuarie 2007 a fost tardivă, deoarece cererea din 3 ianuarie 2007 depusă la mai mult de două luni după data la care reclamantul a luat cunoștință de identitatea agresorului său, și anume 27 octombrie 2006. În opinia Parchetului, cererea din 3 ianuarie 2007 nu constituie decât un mijloc de a eluda dispozițiile procedurale care reglementează termenele pentru depunerea unei plângeri. În plus, Parchetul a constatat că, printr-o decizie din 20 august 2007, prin care se impunea reclamantului o amendă administrativă pentru faptele care îi erau reproșate, acesta dispunea deja un refuz în privința lui .I.C.M. al șefului loviturilor și rănirilor, pe motiv că nu a fost depusă nicio plângere împotriva sa. 11. La 22 ianuarie 2010, procurorul-șef al Parchetului a confirmat decizia din 23 martie 2009 12. Reclamantul a contestat cele două hotărâri ale Parchetului în fața instanțelor și s-a constituit, de asemenea, parte civilă 13. printr-o hotărâre din 31 martie 2010, Tribunalul de Primă Instanță din 6 martie 2010. Secțiunea București a confirmat deciziile Parchetului prin faptul că plângerea penală a reclamantului a fost întârziată. 14. Prin hotărârea din 14 iunie 2010, tribunalul departamental din București, la recursul reclamantului, a anulat hotărârea din 31 martie 2010 și a trimis dosarul Tribunalului de Primă Instanță pentru a examina fondul cauzei. În acest scop, tribunalul nota că procurorul însuși confirmase într-o notă internă primirea prin poștă a plângerii reclamantului din 23 decembrie 2006, formulat în termenul de două luni prevăzut de legea penală, și că cererea de identificare din 8 ianuarie 2007 a fost depusă de reclamant la sugestia Parchetului, dat fiind faptul că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Secțiunea București a auzit pe reclamant și pe cei doi prieteni ai săi, I.C.M. și A.D.N., precum și persoana care a alertat poliția și care a lucrat aproape de locurile de laaltercation. 16. La 6 mai 2011, un raport de expertiză medico-legale a fost întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, care a concluzionat că leziunile reclamantului nu puteau rezulta dintr-o cădere, ci din bătăi cu obiecte dure și că au necesitat 22-24 de zile de îngrijire medicală. 17. La 28 februarie 2011, reclamantul a solicitat ca procedura să fie extinsă împotriva A.D.N. Procurorul care a refuzat să declanșeze acțiunea penală împotriva acestuia din urmă la 16 septembrie 2011, Tribunalul a trimis cererea reclamantului la Parchet. 18. printr-o hotărâre din 3 octombrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din 6 septembrie 2011 Secțiunea București a încheiat procedura pe motiv că termenul de prescripție specială pentru încălcarea dreptului comunitar pentru care I.C.M. a fost continuat a fost prelungit. În plus, a respins acțiunea civilă ca fiind lipsită de temei. În special, Tribunalul concluzionează, pe baza mărturiei, că I.C.M. a bătut doar în ceafă pe reclamant. În aceste condiții, el a recalificat faptele în lățimi interzise prin art. 180 1 din CP și a constatat că dobândirea prescripției speciale. În ceea ce privește partea civilă, instanța concluzionează că acțiunea I.C.M. provocase reclamantului o suferință minimă, acuzată, acționând într-o stare de necesitate, având în vedere că a intenționat să rețină persoanele care i-au furat o anvelopă. 19. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri. 20. Printr-o hotărâre definitivă din 28 noiembrie 2011, tribunalul departamental din București a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. Plângerea depusă împotriva A.D.N. 21. Plângerea penală a reclamantului împotriva A.D.N. și trimisă de Tribunalul de Primă Instanță din secțiunea 6 din București la 16 septembrie 2011 (punctul 17 de mai sus) a fost înregistrată pe rolul Parchetului. A fost deschisă o anchetă preliminară a șefului atacurilor (art. 180 alineatul (2) din CP 22. Prin decizia din 26 iulie 2012, după audierea reclamantului, unul dintre prietenii săi, ICM și A.D.N., Parchetul a dat un refuz. Parchetul a notat că singura dovadă în privința .A.D.N. a fost declarația reclamantului și că, în conformitate cu dispozițiile penale, aceasta nu a fost, în sine, suficientă pentru a-l trimite la judecată. 23. Această decizie a fost confirmată de procurorul-șef al Parchetului la 14 decembrie 2012. 24. Reclamantul a contestat cele două hotărâri ale Parchetului în fața Tribunalului. 25. printr-o hotărâre definitivă din 3 aprilie 2013, Tribunalul de Primă Instanță din districtul 6 București a primit acțiunea reclamantului, a anulat cele două hotărâri și a retrimis cauza la Parchet pentru o suplimentară de anchetă. În acest scop, instanța a constatat că audierile efectuate de Parchet au fost pur formale și că acesta nu a examinat cu atenție toate documentele din dosar, ceea ce denota o anchetă inefectivă. Tribunalul a stabilit o listă a măsurilor care trebuie luate de Parchet, printre care: : Re-audierea celor cinci persoane implicate în altercație și clarificarea mai multor puncte precise cu această ocazie, precum și confruntarea acestor persoane. Invocând articolele 3, 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei anchete rapide și eficiente privind agresiunea de care a fost victima. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, investigațiile efectuate de autoritățile interne cu privire la agresiunea reclamantului au îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție Guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarelor interne privind cele două plângeri penale ale reclamantului cu privire la agresiunea sa.