CtEDO 25.10.2013 Auto

IBRIȘ c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
25.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IBRIȘ c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 15193/12 Alexandru Luis IBRIȘ împotriva României introdusă la 7 martie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Alexandru Luis Ibriș, este un resortisant român născut în 1984 și rezident în Constanța. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 mai 2006, din cauza unei altercații pe drumurile publice care a implicat mai multe terțe părți, reclamantul a suferit un traumatism cranio-cerebral și o hemoragie cerebrală care i-au pus viața în pericol și au necesitat 30-35 de zile de îngrijire medicală. El a declarat, de asemenea, că a dezvoltat o tulburare obsesiv compulsivă, din cauza traumei. În aceeași zi, reclamantul a depus plângere la poliția din Constanța cu privire la agresiune a cărei victimă a fost. Pe baza mărturiei martorului G.P.R., poliția i-a identificat pe agresori în persoane de la Ș.G. și Ș.C.M. În același timp, la 22 mai și 1 În iunie 2006, Ș.G. și o altă persoană au sesizat poliția cu o plângere împotriva reclamantului pe care o acuzau de bătăi și răniri în timpul incidentului din 20 mai 2006. La o dată nespecificată, Parchetul de la tribunalul departamental din Constanța a preluat cazul și a deschis o anchetă a șefului tentativei de crimă a reclamantului. Acesta din urmă a fost ascultat, precum și ȘG, ȘCM și 14 martori. La 27 iunie 2006, Parchetul din apropierea tribunalului departamental, pronunțat în favoarea Ș.G. și Ș.C.M., pe motiv că nu au avut intenția de a-l ucide pe reclamant și a trimis dosarul poliției pentru a continua investigația privind caracterul grav al integrității corporale a reclamantului. După două cicluri procedurale, această decizie a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 21 octombrie 2008 a Tribunalului din Constanța. În ceea ce privește dosarul referitor la integritatea corporală gravă, a fost înregistrată de poliția din Constanța. La 17 septembrie 2007, Ș.G. și Ș.C.M. au fost acuzați de încălcare gravă a integrității corporale a reclamantului, iar la 24 octombrie 2007, acesta din urmă a fost acuzat de atac și vătămare corporală. La 9 februarie 2010, poliția a trimis dosarul la Parchetul de Primă Instanță din Constanța, propunându-i să-l trimită pe Ș.G. și pe Ș.C.M. înapoi la tribunalul de primă instanță din Constanța în judecată al șefului de stat responsabil cu integritatea corporală, precum și pe reclamantul șefului loviturilor și rănilor. Dosarul a fost înregistrat de către Parchet în apropierea tribunalului de primă instanță din Constanța. În ceea ce privește, mai exact, martorii, procurorul a solicitat poliției, la 12 mai, 21 iulie și 9 august 2010, să localizeze și să citeze mai mulți dintre cei paisprezece martori care au fost deja auziți. La 12 mai și 21 iulie, poliția a informat Parchetul că doi martori nu au putut fi localizați. În august 2010, poliția a informat Parchetul că ceilalți martori au fost citați în vederea unor noi audieri. Cu toate acestea, la 12 august 2010, Parchetul a constatat că doi martori au fost stabiliți în Italia timp de un an și nu au putut fi audiați. La 16 august 2010, Parchetul a primit patru martori. La 4 septembrie 2010, Parchetul a solicitat poliției să localizeze și să citeze martorul G.P.R. În aceeași zi, poliția a informat Parchetul că, potrivit părinților GP.R., acesta din urmă era stabilit în Italia și nu se mai întorsese în România din 2008. La 14 septembrie 2010, Parchetul a închis procedura împotriva Ș.G. și Ș.C.M. precum și ale reclamantului, pe motiv că nu au comis faptele reproșate. Parchetul a constatat că, în virtutea faptului că au auzit mai mulți martori, inclusiv G.P.R, care a fost prezent în timpul agresiunii, au existat îndoieli cu privire la vinovăția Ș.G. și Ș.C.M. La contestația reclamantului, această decizie a fost confirmată, la 8 noiembrie În 2011, de către procurorul-șef al Parchetului, reclamantul a formulat o contestație în fața Tribunalului de Primă Instanță din Constanța, care se plângea, printre altele, de întârzierea anchetei. Printr-o hotărâre definitivă din 23 septembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță a respins contestația, pe motiv că, din cauza mai multor martori, a existat o îndoială cu privire la vinovăția Ș.G. și Ș.C.M. În special, în ceea ce privește cauza înceată a anchetei, Tribunalul de Primă Instană consideră că instanele na . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (...) este necesar să se sublinieze absența în dreptul intern a unei căi de atac eficiente prin care persoana interesată, nemulțumită de întârzierea procedurilor, s-ar putea plânge în fața unei instanțe de încălcarea dreptului său la o procedură într-un termen rezonabil, garantat prin art. 6 din Convenție (...) Legislația națională nu este adecvată niciunuia dintre principiile [derogându-se de la jurisprudența Curții în ceea ce privește termenul rezonabil] ; prin urmare, nu există în prezent nicio dispoziție legală care să permită persoanei al cărei drept la o procedură într-un termen rezonabil a fost încălcat să obțină accelerarea procedurii, dacă aceaceasta este încă în curs, și/sau repararea prejudiciului cauzat astfel. O astfel de intervenție legislativă este absolut necesară, cu atât mai mult cu cât este inutil să se recalifice fâșia trasă din lente [procedura], bazată pe art. 278 din Codul de procedură penală și să se judece pe fond, în temeiul articolului 13 din Convenție; această metodă a fost considerată de Curte o cale de atac ineficientă (Rupa c. România 1) (dec.), 58478/00, 14 decembrie 2004). Ca urmare a revizuirii Codului de procedură penală în 2010, această hotărâre nu era susceptibilă de recurs în recurs. Reclamantul susține că, pe parcursul întregii anchete, a făcut numeroase cereri pentru a o face să avanseze. Acesta prezintă în fața Curții o copie a unei scrisori referitoare la dosarul său adresat de procurorul general al României la 21 decembrie 2010, la Parchetul din apropierea tribunalului din Constanța. În această scrisoare, procurorul general a luat notă de lungimea anchetei, în special de lipsa unor acte de procedură între iunie 2006 și februarie 2010 și de consecințele acestei inactivitate, inclusiv de mai mulți martori. Procurorul general a solicitat o mai bună supraveghere a dosarelor pentru a evita repetarea unor astfel de situații. Dreptul intern relevant Dispozițiile Codului penal care reglementează infracțiunile de integritate corporală, precum și cele ale Codului de procedură penală care reglementează contestarea hotărârilor procurorului sunt descrise în cauza Macovei și altele c. România 5048/02, § 33 și 35, 21 iunie 2007). din Codul de procedură penală permite oricărei persoane interesate să conteste în fața Tribunalului de Primă Instanță o hotărâre de nejudiciare pronunțată de Parchet. 202/2010 privind accelerarea procedurilor judiciare, intrată în vigoare la 29 octombrie 2010, a eliminat posibilitatea de a formula un recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță în temeiul articolului 278 din Codul de procedură penală. Invocând art. 6 din Convenție și, în esență, art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de eficiență a anchetei desfășurate în urma agresiunii de care a fost victima. El se plânge de durata anchetei și, în special, de perioade lungi de inactivitate. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție În special, reclamantul dispunea de o cale de atac pentru a contesta durata procedurii și pentru a obține accelerarea acesteia?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă