MORGOCI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 13421/06 Constantin MORGOCI împotriva Republicii Moldova introdusă la 23 martie 2006 EXPOSAT DE FAPTE FĂCUT de solicitant, domnul Constantin Morgoci, a fost un cetățean moldovean, născut în 1976 și decedat în 2010. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Condiții de deținere și acuzații de maltratare La 21 ianuarie 2005, Tribunalul din Zelenograd (Orașul Moscovei), Federația Rusă, l-a condamnat pe reclamant la 14 ani de privare de libertate. La 15 iulie 2005, autoritățile ruse l-au extrădat pe reclamant în Republica Moldova din cauza unei anchete de crimă diligentă împotriva acestuia de către autoritățile moldovenești.

Potrivit declarațiilor reclamantului, el era sănătos în momentul extrădării. La sosire, autoritățile moldovenești l-au plasat în izolatorul de detenție provizorie (IDP) al secției generale de poliție din orașul Chișinău. Potrivit declarațiilor reclamantului, condițiile materiale de detenție în IDP erau precare. În special, celula era umedă, întunecată și fără pat, saltele, masă, scaune și chiuvetă. Mic dejunul și cinele nu erau servite. Excursiile zilnice erau de scurtă durată. În timpul detenției în IDP, reclamantul ar fi fost adus în mod regulat în birourile polițiștilor unde ar fi fost abuzat pentru a trece la mărturisire. La 19 octombrie 2005, reclamantul a fost plasat în penitenciarul nr. 13 din Chișinău.

Potrivit unui extras din fișa medicală a reclamantului din 2 iulie 2007, un medic l-a examinat pe reclamant în momentul transferului său în penitenciar. Medicul nota că reclamantul a fost practic în mod fizic În timpul detenției sale în penitenciar, reclamantul ar fi fost transferat în mod regulat în IDP unde ar fi fost din nou maltratat. Reclamantul ar fi cerut în zadar să nu mai fie transferat la sediul poliției. Februarie 2006, reclamantul s mail a fost resuscitat prin înjunghierea stomacului. Potrivit unui certificat medical din 6 martie 2006, reclamantul prezenta urme de automutilare și suferea, de asemenea, de consecințele unui traumatism cranian și ale sindromului de hipertensiune intracraniană.

Tot conform acestei declarații, medicii au diagnosticat 2 În martie 2006, la solicitant, tuberculoză pulmonară și, începând cu această dată, acesta a început tratamentul antituberculos. La date diferite, reclamantul s-a plâns diverselor autorități de durerea din partea stângă a corpului care ar fi apărut din cauza relelor tratamente pretinse. Potrivit unui certificat medical din 29 martie 2006, reclamantul suferea de tuberculoză pulmonară și pareză (deficit motor) a nervului sciatic stâng. Plângere penală împotriva polițiștilor La o dată nespecificată, reclamantul sesizează Parchetul pentru a denunța presupusele abuzuri suferite la secție. La 24 martie 2006, procurorul districtual însărcinat cu cauza a adoptat o ordonanță de clasificare fără întârziere.

Procurorul nota că reclamantul fusese examinat de un medic legist care nu observase nici o leziune corporală. Reclamantul a contestat ordonanța. Printr-un refuz din 17 iulie 2006, judecătorul judecător al tribunalului din Râșcani (Chișinău) a confirmat clasificarea fără întârziere. Tribunalul penal împotriva reclamantului prin hotărârea din 1 martie 2007, Tribunalul din Botanica (Chișinău) l-a judecat pe reclamant. Tribunalul a subliniat lipsa de probe aflate sub acuzare. La 22 mai 2007, tribunalul din Chișinău a confirmat hotărârea în cauză. La 11 noiembrie 2007, autoritățile moldovenești l-au extrădat pe reclamant în Federația Rusă. Acțiunea civilă împotriva statului moldoven La o dată nespecificată, reclamantul și alți patru deținuți au inițiat o acțiune civilă împotriva Ministerului Finanțelor, a Parchetului General și a Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamantul a solicitat despăgubiri, printre altele, pentru condițiile necorespunzătoare din cadrul secției de poliție din Chișinău, pentru relele tratamente, pentru lipsa unei anchete efective privind acuzațiile de maltratare și pentru faptul că a contractat tuberculoza în detenție. Prin hotărârea din 4 septembrie 2009, Tribunalul din Rașcani (Chișinău) a acceptat acțiunea. El a menționat că afirmațiile reclamantului erau susținute de dovezi directe și indirecte. Tribunalul a considerat că articolele 3, 6 și 13 din convenție au fost încălcate în privința reclamantului din cauza condițiilor de detenție necorespunzătoare din cadrul secției de poliție, a relelor tratamente aplicate acesteia, a contaminării cu tuberculoză și a lipsei unei anchete efective cu privire la acuzațiile de maltratare.

Instanța a ordonat instanței să plătească reclamantului suma de 2 000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 125 EUR) ca compensație morală. Prin hotărârea din 3 martie 2010, Curtea de apel din Chișinău a primit recursul la Parchet. Ea a considerat că nu are competența materială de a cunoaște litigiul, declinându-și instanța în favoarea instanței judecătorești. Prin decizia din 23 februarie 2011, Curtea Supremă de Justiție a acceptat recursul, a clasat hotărârea Tribunalului din Rașcani din 4 septembrie 2009 și a pronunțat cauza. La 7 iunie 2011, tribunalul din Chișinău a confirmat hotărârea Tribunalului din Rașcani din 4 septembrie 2009. Prin decizia definitivă din 16 mai 2012, Curtea Supremă de Justiție infirmă, în ceea ce îl privește pe solicitant, hotărârile instanțelor inferioare în partea referitoare la valoarea despăgubirii.

Înalta instanță a acordat 15 000 MDL (aproximativ 930 EUR) ca prejudiciu moral. La 13 august 2010, reclamantul a fost găsit mort în închisoarea rusească unde își ispășise pedeapsa. Potrivit unui certificat de deces din 18 august 2010, reclamantul a fost condamnat la moarte prin spânzurare. Prin scrisoarea din 2 noiembrie 2010, domnul Tamara Morgoci, cumnata reclamantului, și-a exprimat dorința de a continua în fața Curții. Prin scrisoarea din 17 iunie 2013, domnul Victor Morgoci, fratele reclamantului, și-a exprimat dorința de a fi recunoscut ca fiind Invocând articolele 3 și 8 din Convenție, el s-a plâns, de asemenea, de condițiile rele ale detenției sale în detenția provizorie a secției generale de poliție din Chișinău și de faptul că a contractat tuberculoza în detenție.

În cele din urmă, reclamantul se plângea, pe teren de la art. 13 din Convenție, de lipsa unei căi de atac efective care să își poată apăra drepturile garantate prin art. 3 din Convenție.

Întrebările adresate părților Tamara Morgoci și/sau domnul Victor Morgoci au calitatea de a se substitui reclamantului în cadrul prezentei cereri Ca urmare a adoptării de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei din 16 mai 2012, reclamantul putea să se declare în continuare victima unei încălcări a articolelor 3 și 13, în sensul articolului 34 Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante la sediul secției generale de poliție din Chișinău Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție Condițiile de detenție ale reclamantului la sediul secției generale de poliție din Chișinău au constituit, cu încălcarea art. 3 din Convenție, tratamente inumane sau degradante Reclamantul avea la dispoziție, așa cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții cu privire la relele tratamente?

TROISIÈME SECTION

Requête n o 13421/06 Constantin MORGOCI contre la République de Moldova introduite le 23 mars 2006

EXPOSÉ DES FAITS

Feu le requérant, M. Constantin Morgoci, était un ressortissant moldave, né en 1976 et décédé en 2010. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A. Conditions de détention et allégations de mauvais traitements Le 21 janvier 2005, le tribunal de Zelenograd (ville de Moscou), Fédération de Russie, condamna le requérant à quatorze ans de privation de liberté. Le 15 juillet 2005, les autorités russes extradèrent le requérant vers la République de Moldova en raison d’une enquête pour meurtre diligentée par les autorités moldaves à son encontre. Selon les dires du requérant, il était en bonne santé au moment de l’extradition. A son arrivée, les autorités moldaves le placèrent dans l’isolateur de détention provisoire (IDP) du commissariat général de police de la ville de Chișinău.

Selon les dires du requérant, les conditions matérielles de détention dans l’IDP étaient précaires. Notamment, la cellule était humide, sombre et dépourvue de lit, matelas, table, chaises et lavabo. Les petits-déjeuners et les dîners n’étaient pas servis. Les balades quotidiennes étaient de courte durée. Pendant la détention dans l’IDP, le requérant aurait été régulièrement amené dans les bureaux des policiers où il aurait été maltraité pour passer aux aveux. Le 19 octobre 2005, le requérant fut placé dans le pénitentiaire n o 13 de Chișinău. Selon un extrait de la fiche médicale du requérant du 2 juillet 2007, un médecin examina le requérant au moment de son transfert dans le pénitentiaire.

Le médecin nota que le requérant était « pratiquement sain ». Durant sa détention dans le pénitentiaire, le requérant aurait été régulièrement transféré dans l’IDP où il aurait été de nouveau maltraité. Le requérant aurait demandé en vain à ne plus être transféré dans les locaux de la police. Le 7 février 2006, le requérant s’automutila en s’ouvrant le ventre. Les autorités l’hospitalisèrent. Selon une attestation médicale du 6 mars 2006, le requérant présentait des traces d’automutilation et souffrait en outre des conséquences d’un traumatisme crânien et du syndrome d’hypertension intracrânienne. Toujours selon cette attestation, les médecins avaient diagnostiqué le 2 mars 2006 une tuberculose pulmonaire chez le requérant et, à partir de cette date, ce dernier avait commencé son traitement antituberculeux.

A des dates différentes, le requérant se plaignit à diverses autorités des douleurs dans la partie gauche du corps qui seraient survenues à cause des mauvais traitements allégués. Selon une attestation médicale du 29 mars 2006, le requérant souffrait de tuberculose pulmonaire et de parésie (déficit moteur) du nerf sciatique gauche. B. Plainte pénale contre les policiers A une date non précisée, le requérant saisit le parquet pour dénoncer les prétendus mauvais traitements subis au commissariat. Le 24 mars 2006, le procureur en charge de l’affaire adopta une ordonnance de classement sans suite. Le procureur nota que le requérant avait été examiné par un médecin légiste qui n’avait constaté aucune lésion corporelle.

Le requérant contesta l’ordonnance. Par un non-lieu du 17 juillet 2006, le juge d’instruction du tribunal de Râșcani (Chișinău) confirma le classement sans suite. C. Procès pénal à l’encontre du requérant Par jugement du 1 er mars 2007, le tribunal de Botanica (Chișinău) acquitta le requérant. Le tribunal mit en exergue le manque de preuves à charge. Le 22 mai 2007, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement en cause. Le 11 novembre 2007, les autorités moldaves extradèrent le requérant vers la Fédération de Russie. D. Action civile contre l’Etat moldave A une date non précisée, le requérant et quatre autres détenus engagèrent une action civile contre le ministère des Finances, le parquet général et le ministère des Affaires intérieures.

Le requérant demanda réparation, entre autres, pour les mauvaises conditions dans l’IDP du commissariat général de police de Chișinău, pour les mauvais traitements y infligés, pour l’absence d’une enquête effective concernant les allégations de mauvais traitements et pour le fait d’avoir contracté la tuberculose en détention. Par jugement du 4 septembre 2009, le tribunal de Râșcani (Chișinău) accueillit l’action. Il nota que les allégations du requérant étaient étayées par des preuves directes et indirectes. Le tribunal estima qu’à l’égard du requérant les articles 3, 6 et 13 de la Convention avaient été violés en raison des mauvaises conditions de détention dans le commissariat de police, des mauvais traitements y infligés, de la contamination par la tuberculose et de l’absence d’une enquête effective concernant les allégations de mauvais traitements.

Le tribunal ordonna à l’Etat de payer au requérant la somme de 2 000 lei moldaves (MDL) (environ 125 euros (EUR)) au titre de dédommagement moral. Les demandeurs et le parquet interjetèrent appel. Par arrêt du 3 mars 2010, la cour d’appel de Chișinău accueillit l’appel du parquet. Elle estima ne pas avoir la compétence matérielle pour connaitre du litige, déclinant sa juridiction au profit du juge d’instruction. La cour d’appel clôtura la procédure. Les demandeurs se pourvurent en cassation. Par décision du 23 février 2011, la Cour suprême de justice accueillit le pourvoi, cassa l’arrêt de l’instance d’appel et renvoya l’affaire. Le 7 juin 2011, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement du tribunal de Râșcani du 4 septembre 2009. Les demandeurs et le parquet se pourvurent en cassation.

Par décision définitive du 16 mai 2012, la Cour suprême de justice infirma, en ce qui concerne le requérant, les décisions des instances inférieures dans la partie relative au montant du dédommagement. La Haute juridiction alloua à l’intéressé 15 000 MDL (environ 930 EUR) au titre de préjudice moral. E. Décès du requérant Le 13 août 2010, le requérant fut retrouvé mort dans la prison russe où il purgeait sa peine. Selon une attestation de décès du 18 août 2010, le requérant s’était donné la mort par pendaison. Par lettre du 2 novembre 2010, M me Tamara Morgoci, la belle-sœur du requérant, exprima son souhait de continuer l’instance devant la Cour. Par lettre du 17 juin 2013, M. Victor Morgoci, le frère du requérant, exprima son souhait d’être reconnu comme le « représentant » du requérant.

GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait des mauvais traitements infligés par les policiers et de l’absence d’une enquête effective y relative. Invoquant les articles 3 et 8 de la Convention, il se plaignait également des mauvaises conditions de sa détention dans l’Isolateur de détention provisoire du commissariat général de police de Chișinău et du fait d’avoir contracté la tuberculose en détention. Enfin, le requérant se plaignait, sur le terrain de l’article 13 de la Convention, de l’absence d’un recours effectif susceptible de défendre ses droits garantis par l’article 3 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. M me Tamara Morgoci et/ou M. Victor Morgoci ont-ils qualité pour se substituer au requérant dans le cadre de la présente requête ?