CODREANU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 22927/09 Maric CODREANU împotriva Republicii Moldova introdusă la 28 aprilie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Maric Codreanu, este un resortisant moldovean născut în 1984 și rezident în Chișinău. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Țurcan, avocat la Chișinău. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 13 septembrie 2007, autoritățile ruse l-au arestat pe reclamant la Barnaoul (regiunea Altai, Federația Rusă). La 9 decembrie 2008, reclamantul a fost extrădat în Republica Moldova. În urma extrădării, reclamantul a fost plasat într-o închisoare de detenție provizorie, la adresa 14, strada Bucuria din Chișinău (Republica Moldova).

La o dată nespecificată, reclamantul a fost transferat în IDP de la sediul general de poliție din Chișinău. Reclamantul susține că, în IDP, structurile subordonate Ministerului Afacerilor Interne, nu avea dreptul la plimbări zilnice; celula era lipsită de lumină naturală; nu exista niciun medicament; nu mai avea lenjerie de pat; nu era permis să aibă asupra sa un stilou și hârtie; literatura religioasă era interzisă ; nu a fost permis să aibă în celula de hârtie igienică ; celula a fost nesănătoasă ; au existat multe păduchi și alte insecte ; persoanele cu boli infecțioase nu au fost izolate de ceilalți deținuți etc. Reprezentanții reclamantului au cerut de mai multe ori procurorului să transfere de urgență la 13 subordonat Ministerului Justiției.

În ultima lor scrisoare din data de 31 decembrie 2008, reprezentanții reclamantului au afirmat că, în conformitate cu hotărârea Tribunalului din Rașcani din 30 decembrie 2008 privind detenția provizorie a reclamantului, acesta trebuia să fie reținut în închisoarea în cauză. Potrivit reclamantului, condițiile de detenție în instituția în cauză nu 13, deși nu era în conformitate cu standardele sanitare, la 16 ianuarie 2009, reclamantul a fost transferat în instituția Õ 13. Potrivit declarațiilor sale, reclamantul nu a primit o alimentație adecvată sănătății sale, nici în IDP, nici în instituția Õ nr. 13. În timpul audierilor în fața instanțelor, reclamantul nu ar fi primit nici alimente, nici băuturi, deoarece acest lucru nu era prevăzut de legislația națională.

La 19 octombrie 2009, Tribunalul din Râșcani l-a judecat pe reclamant vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. Această hotărâre a fost confirmată de Tribunalul din Chișinău la 12 august 2010. La 23 august 2011, Curtea Supremă de Justiție a recalificat parțial faptele, confirmând în același timp pedeapsa aplicată de prima instanță. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție în Izolatorii de detenție provizorie în Republica Moldova și în instituția Õ nr 13 din Chișinău. De asemenea, se plânge de calitatea proastă a hranei în aceste locuri de detenție și de absența meselor în timpul audierilor în fața tribunalelor moldovene. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni interne efective care să-și apere drepturile garantate prin art. 3 din Convenție.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Condițiile de detenție ale reclamantului din Republica Moldova au constituit, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, tratamente inumane sau degradante A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă în dreptul moldovenesc prin care și-ar fi putut formula obiecțiile de necunoaștere a art. 3

TROISIÈME SECTION

Requête n o 22927/09 Maric CODREANU contre la République de Moldova introduite le 28 avril 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Maric Codreanu, est un ressortissant moldave né en 1984 et résidant à Chișinău. Il est représenté devant la Cour par M e V. Țurcan, avocat à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A une date non connue, les autorités moldaves engagèrent des poursuites pénales à l’encontre du requérant du chef de quadruple meurtre, coups et blessures et vol. Le 13 septembre 2007, les autorités russes arrêtèrent le requérant à Barnaoul (région d’Altaï, Fédération de Russie). Le 9 décembre 2008, le requérant fut extradé vers la République de Moldova. Après l’extradition, le requérant fut placé dans l’Isolateur de détention provisoire (« IDP ») sis à l’adresse 14, rue Bucuria à Chișinău (République de Moldova).

A une date non précisée, le requérant fut transféré dans l’IDP du commissariat général de police de Chișinău. Le requérant affirme que dans les IDP, structures subordonnées au ministère des Affaires intérieures, il n’avait pas droit aux promenades quotidiennes ; la cellule était dépourvue de lumière naturelle ; il n’y avait pas de médicaments ; il n’y avait pas de linge de lit ; il n’était pas permis d’avoir sur soi un stylo et du papier ; la littérature religieuse était interdite ; il n’était pas permis d’avoir dans la cellule du papier hygiénique ; la cellule était insalubre ; il y avait beaucoup de poux et d’autres insectes ; les personnes atteintes de maladies infectieuses n’étaient pas isolées des autres détenus, etc. Les représentants du requérant demandèrent à plusieurs reprises au procureur de transférer d’urgence l’intéressé dans l’établissement pénitentiaire n o 13, subordonné au ministère de la Justice.

Dans leur dernière lettre en date du 31 décembre 2008, les représentants du requérant affirmèrent que, selon le jugement du tribunal de Râșcani du 30 décembre 2008 relatif à la détention provisoire du requérant, celui-ci devait être détenu dans la prison en cause. Selon le requérant, les conditions de détention dans l’établissement pénitentiaire n o 13, bien que n’étant pas conformes aux normes sanitaires, étaient meilleures que dans les IDP. Le 16 janvier 2009, le requérant fut transféré dans l’établissement pénitentiaire n o 13. Selon ses dires, le requérant ne reçut pas une alimentation adaptée à sa santé ni dans les IDP ni dans l’établissement pénitentiaire n o 13. Il affirme avoir un ulcère digestif.

Pendant les audiences devant les tribunaux, le requérant n’aurait reçu ni repas ni boissons, étant donné que cela n’était pas prévu par la législation nationale. Le 19 octobre 2009, le tribunal de Râșcani jugea le requérant coupable et le condamna à une peine de prison à vie. Ce jugement fut confirmé par la cour d’appel de Chișinău le 12 août 2010. Le 23 août 2011, la Cour suprême de justice requalifia en partie les faits, tout en confirmant la peine infligée par la première instance. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des conditions de sa détention dans les Isolateurs de détention provisoire en République de Moldova et dans l’établissement pénitentiaire n o 13 de Chișinău.

Il se plaint également de la mauvaise qualité de la nourriture dans ces lieux de détention et de l’absence de repas pendant les audiences devant les tribunaux moldaves. 2. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours interne effectif susceptible de défendre ses droits garantis par l’article 3 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les conditions de détention du requérant en République de Moldova ont-elles constitué, en violation de l’article 3 de la Convention, des traitements inhumains ou dégradants ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif en droit moldave au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de l’article 3 ?