REZANOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA
REZANOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 33694/12 Andrei REZANOV împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 16 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrei Rezanov, este un național moldovenesc, născut în 1986 și este în prezent reținut în Bender. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Postica, dl P. Postica, dna N. Hriplivîi și dl Zubcob, avocați practicanți în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul locuiește la Bender, un oraș de facto controlat de autoritățile autorității „Republica Moldova de Transnistrie” („MRT”). La 11 aprilie 2009, reclamantul a fost arestat de către ofițeri MRT și acuzat de posesie ilegală de droguri și de vânzare a unor astfel de droguri către o a treia persoană, precum și de posesie ilegală de o armă și muniție. El a fost adus în centrul de detenție preventivă din Bender și a fost reținut acolo în timpul 42 de zile. Reclamantul descrie următoarele condiții: celula a fost într-un subsol, fără acces la lumina naturală, toaleta consta dintr-o găleată în colț și a fost o sursă de mirosuri constante; situația este agravată de lipsa ventilației și de acces la aer curat, precum și de fumat constant de către deținuți. Nu a fost efectuată nici o dezinfectare în timpul întregului sejur. Nu au fost disponibile obiecte de igienă și el nu a avut lenjerie de pat. El a putut lua un duș cu apă rece numai. După transferul său la instalația de detenție preventivă Tiraspol ( Сδδ δ δ ) pe 22 mai 2009 condițiile nu s-au îmbunătățit. El a fost transferat la închisoare nr. 1 în Hlinaia ( פש 1) la 12 mai 2010. Condițiile erau următoarele: închisoarea are peste șaizeci de ani și nu s-a făcut nicio reparație gravă acolo. A fost foarte rece în celulă în timpul iernii și nu a fost încălzire. Nu a existat apă curentă în celulă; au trebuit să folosească sticle de plastic cu apă. Deținuții au trebuit să spăle și să usce hainele în celulă. Alimentele erau inevitabile în toate locurile de detenție în care a fost reținut; el a supraviețuit datorită alimentelor aduse rudelor sale. La 12 mai 2010, reclamantul a fost condamnat de către „Tribuna orașului Bender” și condamnat la 15 ani de închisoare. Această hotărâre a fost susținută de „Tribuna Supremă MRT” la 6 iulie 2010. La 30 mai 2011, soția reclamantului s-a plâns la Procuratura Generală Rusă, cerând să înceapă o anchetă penală împotriva persoanelor care i-au privat ilegal reclamantul de libertate. Pleaca a fost transmisă Biroului Procurorului General Moldovean, care, la rândul său, l-a transmis Biroului Procurorului Bender. La 27 iunie 2011, aceasta a început o anchetă penală, dar la 16 septembrie 2011 a suspendat-o deoarece nu au putut fi identificate persoanele responsabile pentru privarea de libertate a reclamantului. Această decizie a fost anulată de judecătorul investigator al Curții de District Bender la 8 decembrie 2011, care a constatat că nu toate martorii au fost auziți și informații privind identitatea persoanelor implicate în privarea de libertate a reclamantului nu au fost verificate în mod corespunzător. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că este reținut în condiții de detenție inumane. 10. El plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că este privat de libertate în încălcarea dispozițiilor legislației moldovei și de persoanele care nu sunt autorizate în temeiul legii moldovei pentru a efectua astfel de arestări sau pentru a condamna o persoană. 11. El se plânge în continuare în temeiul articolului 7 din Convenție că a fost condamnat în temeiul unei „legi” care nu face parte din legislația moldovenească. În plus, „legea MRT” a purtat o penalitate mai grea decât maximul prevăzut pentru aceeași infracțiune în temeiul prevederii similare a Codului Penal moldovenesc. 12. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 13 din Convenție că nu dispunea de remedii eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție. Reclamantul intră sub jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenție, astfel cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cazurile Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție? În special, reclamantul este reținut în condiții inumane și/sau degradante? Faptele cazului dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, este detenția reclamantului de către autoritățile MRT „legitim”, în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? A avut reclamant la dispoziție remediile efective în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 5 § 1 din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenția?