- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 ianuarie 2013
- Stat pârât
- MDA
Rezanov împotriva Republicii Moldova și a Rusiei
Traducere în română Auto
Cererea nr. 33694/12 Andrei REZANOV împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 16 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrei Rezanov, este un național moldovenesc, născut în 1986 și este în prezent reținut în Bender. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Postica, dl P. Postica, dna N. Hriplivîi și dl Zubcob, avocați practicanți în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul locuiește la Bender, un oraș de facto controlat de autoritățile autorității „Republica Moldova de Transnistrie” („MRT”). La 11 aprilie 2009, reclamantul a fost arestat de către ofițeri MRT și acuzat de posesie ilegală de droguri și de vânzare a unor astfel de droguri către o a treia persoană, precum și de posesie ilegală de o armă și muniție.
El a fost adus în centrul de detenție preventivă din Bender și a fost reținut acolo în timpul 42 de zile. Reclamantul descrie următoarele condiții: celula a fost într-un subsol, fără acces la lumina naturală, toaleta consta dintr-o găleată în colț și a fost o sursă de mirosuri constante; situația este agravată de lipsa ventilației și de acces la aer curat, precum și de fumat constant de către deținuți. Nu a fost efectuată nici o dezinfectare în timpul întregului sejur. Nu au fost disponibile obiecte de igienă și el nu a avut lenjerie de pat. El a putut lua un duș cu apă rece numai. După transferul său la instalația de detenție preventivă Tiraspol ( Сδδ δ δ ) pe 22 mai 2009 condițiile nu s-au îmbunătățit.
El a fost transferat la închisoare nr. 1 în Hlinaia ( פש 1) la 12 mai 2010. Condițiile erau următoarele: închisoarea are peste șaizeci de ani și nu s-a făcut nicio reparație gravă acolo. A fost foarte rece în celulă în timpul iernii și nu a fost încălzire. Nu a existat apă curentă în celulă; au trebuit să folosească sticle de plastic cu apă. Deținuții au trebuit să spăle și să usce hainele în celulă. Alimentele erau inevitabile în toate locurile de detenție în care a fost reținut; el a supraviețuit datorită alimentelor aduse rudelor sale. La 12 mai 2010, reclamantul a fost condamnat de către „Tribuna orașului Bender” și condamnat la 15 ani de închisoare. Această hotărâre a fost susținută de „Tribuna Supremă MRT” la 6 iulie 2010. La 30 mai 2011, soția reclamantului s-a plâns la Procuratura Generală Rusă, cerând să înceapă o anchetă penală împotriva persoanelor care i-au privat ilegal reclamantul de libertate.
Pleaca a fost transmisă Biroului Procurorului General Moldovean, care, la rândul său, l-a transmis Biroului Procurorului Bender. La 27 iunie 2011, aceasta a început o anchetă penală, dar la 16 septembrie 2011 a suspendat-o deoarece nu au putut fi identificate persoanele responsabile pentru privarea de libertate a reclamantului. Această decizie a fost anulată de judecătorul investigator al Curții de District Bender la 8 decembrie 2011, care a constatat că nu toate martorii au fost auziți și informații privind identitatea persoanelor implicate în privarea de libertate a reclamantului nu au fost verificate în mod corespunzător. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că este reținut în condiții de detenție inumane.
10. El plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că este privat de libertate în încălcarea dispozițiilor legislației moldovei și de persoanele care nu sunt autorizate în temeiul legii moldovei pentru a efectua astfel de arestări sau pentru a condamna o persoană. 11. El se plânge în continuare în temeiul articolului 7 din Convenție că a fost condamnat în temeiul unei „legi” care nu face parte din legislația moldovenească. În plus, „legea MRT” a purtat o penalitate mai grea decât maximul prevăzut pentru aceeași infracțiune în temeiul prevederii similare a Codului Penal moldovenesc. 12. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 13 din Convenție că nu dispunea de remedii eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție.
Reclamantul intră sub jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenție, astfel cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cazurile Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție? În special, reclamantul este reținut în condiții inumane și/sau degradante? Faptele cazului dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, este detenția reclamantului de către autoritățile MRT „legitim”, în sensul articolului 5 § 1 din Convenție?
A avut reclamant la dispoziție remediile efective în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 5 § 1 din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenția?
THIRD SECTION
Application no. 33694/12 Andrei REZANOV against the Republic of Moldova and Russia lodged on 16 May 2012
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Andrei Rezanov, is a Moldovan national, who was born in 1986 and is currently detained in Bender. He is represented before the Court by Mr A. Postica, Mr P. Postica, Ms N. Hriplivîi and Mr A. Zubco, lawyers practising in Chișinău.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant lives in Bender, a town de facto controlled by the authorities of the self-proclaimed “Moldovan Republic of Transdniestria” (“the MRT”).
On 11 April 2009 the applicant was arrested by MRT officers and charged with illegal possession of narcotic drugs and selling such drugs to a third person, as well as illegal possession of a weapon and ammunition.
He was brought to the preventive detention facility in Bender and held there during 42 days. The applicant describes in the following manner the conditions in that facility: the cell was in a basement, with no access to natural light, the toilet consisted of a bucket in the corner and was a source of constant smells; the situation is aggravated by the lack of ventilation and of access to fresh air, as well as by constant smoking by the detainees. No disinfection was carried out during his entire stay. No hygiene items were available and he had no bed linen. He could take a shower with cold water only.
After his transfer to the Tiraspol preventive detention facility (
СИЗО УИН 3
) on 22 May 2009 the conditions did not improve. He was transferred to prison no. 1 in Hlinaia ( УИН 1 ) on 12 May 2010. The conditions there were as follows: the prison is over sixty years old and no serious repair has ever been done there. It was very cold in the cell during the winter and there was no heating. There was no running water in the cell; they had to use plastic bottles with water. The detainees had to wash and dry clothes in the cell. Food was inedible in all the places of detention in which he was held; he survived due to food brought to him by his relatives.
On 12 May 2010 the applicant was convicted by the “Bender city court” and sentenced to fifteen years’ imprisonment. That judgment was upheld by the “MRT Supreme Court” on 6 July 2010. The applicant was not informed of the hearing.
On 30 May 2011 the applicant’s wife complained to the Russian Prosecutor General’s Office asking to start a criminal investigation against the persons who had unlawfully deprived the applicant of his liberty. That complaint was forwarded to the Moldovan Prosecutor General’s Office, which in turn forwarded it to the Bender Prosecutor’s Office. On 27 June 2011 the latter started a criminal investigation, but on 16 September 2011 suspended it because the persons responsible for the applicant’s deprivation of liberty could not be identified. That decision was annulled by the investigating judge of the Bender District Court on 8 December 2011, who found that not all witnesses had been heard and information concerning the identity of those involved in the applicant’s deprivation of liberty had not been thoroughly verified. COMPLAINTS
The applicant complains under Article 3 of the Convention that he is being detained in inhuman conditions of detention.
He also complains under Article 5 § 1 of the Convention that he is deprived of liberty in breach of the provisions of Moldovan law and by persons not authorised under Moldovan law to carry out such arrests or to convict a person.
He further complains under Article 7 of the Convention that he was convicted pursuant to a “law” which was not part of Moldovan law. Moreover, the “MRT law” carried a heavier penalty than the maximum provided for the same offence under the similar provision of the Moldovan Criminal Code.
The applicant finally complains under Article 13 of the Convention that he did not have at his disposal effective remedies in respect of his complaints under Articles 3 and 5 of the Convention.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Does the applicant come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court, inter alia, in the cases of Ilașcu and Others v. Moldova and Russia [GC], (No. 48787/99, ECHR 2004-VII) and Catan and Others v. Moldova and Russia [GC] (nos. 43370/04, 8252/05 and 18454/06, §§ 102-123, 19 October 2012) on account of the circumstances of the present case? 2. Has there been a violation of Article 3 of the Convention? In particular, is the applicant detained in inhuman and/or degrading conditions? 3. Do the facts of the case disclose a violation of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, is the applicant’s detention by the MRT authorities “lawful”, within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention?
4. Did the applicant have at his disposal effective remedies in respect of his complaints under Articles 3 and 5 § 1 of the Convention, as required under Article 13 of the Convention?