NEAGU v. ROMANIA
NEAGU v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 59042/10 Constantin NEAGU împotriva României depusă la 28 septembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Constantin Neagu, este un cetățen român care s-a născut în 1971 și trăiește în București. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002 reclamantul a fost condamnat pentru jaf și condamnat la 18 ani de închisoare. El a îndeplinit condamnarea sa în închisoarea Giurgiu până la 6 august 2012, când a fost transferat la închisoarea Poarta Alba. El a fost eliberat 25 ianuarie 2013. La 18 februarie 2009, reclamantul a fost operat într-un spital civil pentru ernia lumbarului disc. La 19 februarie 2009, el a fost eliberat din spital cu următoarele recomandări: să facă un curs de cinetoterapie, să evite ridicarea obiectelor grele și orice efort fizic, și să fie atribuit unei persoane însoțitoare pentru a-i oferi asistență zilnică (însoțitor ) pentru o perioadă de treizeci și patruzeci și cinci de zile. La un examen post-operatoriu la 5 mai 2009 medicul reclamantului i-a prescris mai multe calmante și l-a sfătuit din nou să facă un curs de cinetoterapie, să fie atribuit unei persoane însoțitoare să-i ofere asistență zilnică pentru o perioadă nelimitate și să folosească o ambulanță pentru transport. De la 11 la 25 martie 2010 reclamantul a fost admis într-un spital civil și examinat de un neurochirurg, care i-a prescris din nou analgezice și a recomandat să fie atribuit unei persoane să-i ofere asistență zilnică și să fie furnizat cu un scaun cu rotile. Recomandările de mai sus au fost reînnoite în ocazia unei examinări medicale efectuate la 13 mai 2010. La 1 iunie 2010, reclamantul a fost dus la un spital civil, unde a fost examinat de un neurochirurg. A fost diagnosticat cu herniare disc recurente și gonartroză. Medicul a prescris o serie de analgezice și medicamente antiinflamatoare și a recomandat o operație suplimentară într-un spital civil. Reclamantul a afirmat că niciuna dintre recomandările doctorilor nu a fost urmată de autoritățile penitenciare. În plus, deși a făcut cereri frecvente, el nu a fost niciodată dus la un spital civil pentru a avea o operație suplimentară. 10. În scrisorile din 21 februarie 2011 și 4 ianuarie 2013 reclamantul a informat Curtea că s-a plâns de inacțiunea autorităților de închisoare în numeroase ocazii către judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor, dar în închisoarea Giurgiu a existat o practică de a nu înregistra astfel de plângeri. În orice caz, el a susținut că nu a primit niciun răspuns. El a afirmat, de asemenea, că autoritățile penitenciare nu i-au furnizat copii ale plângerilor sau al altor documente relevante. 11. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că autoritățile penitenciare nu au respectat recomandările medicale adresate Serviciului Medical al Administrației Naționale de Penitenciare, răspunsând la 29 aprilie 2010, după cum urmează: „În conformitate cu Ordinul nr. 2432/15.06.2000 al Administrației Naționale a Prizonilor, dreptul la o persoană însoțitoare este acordat deținuților cu boli dezactivate clasificate ca invaliditate de prim grad, o clasificare stabilită de o comisie care constă în: directorul închisorii, medicul șef și persoana responsabilă pentru sănătatea și siguranța profesională.” 12. În formularul său de aplicare din 1 noiembrie 2010, reclamantul a afirmat că a urmat procedura prevăzută în scrisoarea din 29 aprilie 2010 de la Serviciul Medical, dar că comisionul înființat în închisoarea Giurgiu și-a respins întotdeauna cererile de o persoană însoțitoare. 13. Reclamantul a depus, de asemenea, mai multe cereri la instanțele interne pentru suspendarea sentinței sale pentru perioada de timp necesară pentru a face o operație la cheltuieli proprii într-un spital civil. Ultima sa cerere a fost respinsă de Curtea Județeanului București la 9 noiembrie 2010, raționând că operația ar putea fi efectuată într-un spital civil sub supraveghere și, prin urmare, nu a fost necesară suspendarea condamnării la închisoare a reclamantului. 14. Reclamantul a afirmat că atunci când a fost condus la audieri în instanță sau la spital nu a avut beneficiul unui scaun cu rotile sau de o persoană însoțitoare și nu a fost niciodată transportat de ambulanță, așa cum a fost recomandat de medicii săi. El a afirmat, de asemenea, că faptul că autoritățile închisoare nu i-au oferit tratamentul prescris de medicii săi, împreună cu condițiile generale de detenție slabe, i-au dus la deteriorarea starei de sănătate și i-au determinat bolile săi să se recurgă. Legea internă relevantă 15. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275 din 2006 privind executarea condamnărilor care stabilesc căile de recurs disponibile persoanelor condamnate în ceea ce privește măsurile luate de autoritățile închisoare pentru punerea în aplicare a drepturilor lor sunt rezumate în Petrea c. România (n. 4792/03, §§ 22 și 23, 29 aprilie 2008). COMPLAINT 16. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3, 6 și 14 din Convenție că autoritățile penitenciare Giurgiu nu au respectat recomandările doctorilor săi de a-i furniza o persoană însoțitoare și un scaun cu rotile și de a-și asigura transportul prin ambulanță. El consideră că aceste eșecuri, împreună cu condițiile de detenție slabe, i-au cauzat bolile. În plus, susține că a fost tortură pentru el să meargă sau să stea și se simțea umiliat de slăbiciunea sa și de lipsa ajutorului din partea autorităților închisorii, împreună cu lipsa răspunsului la numeroasele sale plângeri. Întrebări către PARTE A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform art. 35 § 1 din Convenție? Detenția reclamantului în închisoarea Giurgiu a constituit tratamente inumane sau degradante în încălcarea articolului 3 din convenție, ținând seama de următoarele elemente: natura și progresul bolii reclamantului și tratamentul medical specific recomandat; recomandările doctorilor relevanți de a oferi reclamantului o persoană însoțitoare și un scaun cu rotile și de a fi transportat de ambulanță; condițiile generale ale detenției reclamantului? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Giurgiu, în special în ceea ce privește presupusa lipsă de conformitate adecvată cu recomandările doctorilor de către autoritățile închisoare.