AFFAIRE DIMON CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2013)221 Dimon împotriva României Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Cerere Cauza Hotărârea Determinativului la 29117/05 DIMON 27/0/2012 27/02/2013 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 noiembrie 2013 în cadrul celei de-a 1183-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După ce a examinat bilanțul de acțiune furnizat de guvern indicând măsurile adoptate pentru a executa hotărârea și notând că nu s-a acordat nicio satisfacție echitabilă în prezenta cauză (a se vedea documentul DH-DD(2013) DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE în . Bilanțul dimon dimon împotriva României (Recherche n 29117/05, Hotărârea din 27/11/2012, definitivă la 27/02/2013) Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la dreptul de acces la o instanță a reclamantului, în 2005, din cauza constatării nulității recursului său în casare pe motiv că a omis să indice denumirea părții pârâte, precum și adresa acesteia (încălcarea articolului 6 alineatul (1). II. Măsuri individuale Curtea Europeană nu a acordat reclamantului nici o sumă cu titlu de satisfacție echitabilă, după ce a constatat că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea articolului 6 alineatul (1) și prejudiciul material invocat și că reclamantul nu a solicitat repararea prejudiciului moral. Dreptul românesc permite reclamanților să solicite redeschiderea procedurilor civile în cazul în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a Convenției. În consecință, guvernul consideră că o altă măsură individuală nu este necesară în această cauză. III. Măsuri generale A. Originea încălcării constatate Încălcarea Convenției, constatată de Curtea Europeană în prezenta cauză, a fost determinată de faptul că reclamantul a fost privat de dreptul de acces la o instanță, din cauza constatării, printr-o decizie definitivă din 24 februarie 2005, a nulității recursului său în Casație pe motiv că a omis să indice denumirea pârâtului, precum și adresa acesteia. Această decizie s-a întemeiat pe art. 302 alineatul (1) litera (a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data faptelor, care prevedea că un recurs în casație trebuie să conțină, sub pedeapsa cu închisoarea, indicarea denumirii persoanei juridice inițiate și a sediului acesteia. Din cele de mai sus reiese că, la originea încălcării constatate în această cauză, se află o dispoziție legislativă în vigoare la momentul faptelor. B. Măsuri generale adoptate Cum ar fi cele reținute de Curtea Europeană, la o lună după decizia menționată anterior, prin Decizia nr. 176/2005 din 24 martie 2005, publicată în Jurnalul Oficial n 356 din 27 aprilie 2005, Curtea Constituțională a declarat contrar Constituției dispoziția legislativă incidentă în speță, pe motiv că aceasta era prea rigidă, care afecta în mod serios accesul la justiție (a se vedea §13 din hotărâre). În plus, noul Cod de procedură civilă (intrarea în vigoare la 15 februarie 2013) nu mai prevede sancțiunea pentru nulitate pentru obligația de a indica denumirea persoanei juridice inițiate și sediul acesteia, în cererea de recurs în cassare (art. 486). În plus, noul Cod de procedură civilă a prevăzut în mod expres că judecătorul trebuie să soluționeze neregulile din actul de procedură, ori de câte ori este posibil să fie eliminate, fără anularea actului [art. 177 alineatul (1) ] C. Concluzie Guvernul consideră că jurisprudența Curții Constituționale, precum și modificările legislative prevăzute în noul Cod de procedură civilă sunt măsuri suficiente pentru a exclude viitoarele încălcări similare ale convenției. Luând în considerare aspectele menționate mai sus, din avizul guvernului nu se poate lua nicio altă măsură generală în acest caz. IV. Concluzia Guvernul consideră că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție și solicită cu respect Comitetului de Miniștri închiderea procedurii.

Résolution CM/ResDH(2013)221

Dimon contre Roumanie

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Requête

Affaire

Arrêt du

Définitif le

29117/05

DIMON

27/11/2012

27/02/2013

(adoptée par le Comité des Ministres le 6 novembre 2013,

lors de la 1183e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir document

DH-DD(2013)907

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Bilan d’action

Dimon contre Roumanie

(Requête n

o

29117/05, arrêt du 27/11/2012, définitif le 27/02/2013)

I.

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne l’atteinte au droit d’accès à un tribunal du requérant, en 2005, en raison du constat de la nullité de son pourvoi en cassation au motif qu’il avait omis d’indiquer la dénomination de la partie défenderesse ainsi que l’adresse de celle-ci (violation de l’article 6§1).

II.

Mesures individuelles

La Cour européenne n’a accordé au requérant aucune somme à titre de satisfaction équitable, après avoir constaté qu’il n’y avait pas de lien de causalité entre la violation de l’article 6§1 et le dommage matériel allégué et que le requérant n’avait pas demandé la réparation du préjudice moral.

Le droit roumain permet aux requérants de demander la réouverture des procédures civiles lorsque la Cour européenne a constaté une violation de la Convention.

En conséquence, le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire.

III.

Mesures générales

A. Origine de la violation constatée

La violation de la Convention, constatée par la Cour européenne dans la présente affaire, a été déterminée par le fait que le requérant a été privé du droit d’accès à un tribunal, en raison du constat, par une décision définitive du 24 février 2005, de la nullité de son pourvoi en cassation au motif qu’il avait omis d’indiquer la dénomination de la partie défenderesse ainsi que l’adresse de celle-ci.

Cette décision a été fondée sur l’article 302

1

Il ressort de ce qui précède qu’à l’origine de la violation constatée dans cette affaire se trouve une disposition législative en vigueur à l’époque des faits.

B. Mesures générales adoptées

Tel que retenu par la Cour européenne, un mois après la décision ci-dessus mentionnée, par la décision n

o

176/2005 du 24 mars 2005, publiée au Journal officiel n

o

356 du 27 avril 2005, la Cour constitutionnelle a déclaré contraire à la Constitution la disposition législative incidente dans l’espèce, au motif qu’elle était d’un formalisme trop rigide qui affectait sérieusement l’accès à la justice (voir §13 de l’arrêt).

De plus, le nouveau Code de procédure civile (entrée en vigueur le 15 février 2013) n’a plus prévu la sanction de la nullité pour l’obligation d’indiquer la dénomination de la personne morale intimée et son siège, dans la demande de pourvoi en cassation (article 486).

Qui plus est, le nouveau Code de procédure civile a prévu d’une manière expresse que le juge doit faire remédier aux irrégularités de l’acte de procédure, chaque fois qu’il est possible de les éliminer sans procéder à l’annulation de l’acte (article 177, alinéa 1).

C. Conclusion

Le gouvernement considère que la jurisprudence de la Cour constitutionnelle, ainsi que les modifications législatives prévues dans le nouveau Code de procédure civile sont des mesures suffisantes afin d’exclure des futures violations semblables de la Convention.

Prenant en considération les aspects mentionnés ci-dessus, de l’avis du gouvernement aucune autre mesure générale ne saurait être prise en l’espèce.

IV. Conclusion

Le gouvernement considère que la Roumanie a rempli ses obligations en vertu de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention et sollicite respectueusement au Comité des Ministres la clôture de l’examen de cette affaire.