CASE OF DIDU AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2013)42 [1] Didu împotriva României Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (domanda nr. 34814/02, hotărârea din 14 aprilie 2009, finală la 14 septembrie 2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)821E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii și a observat că nu s-a pronunțat nici o atribuire justă de satisfacție de către Curte în acest caz (a se vedea documentul DH-DD(2012)821E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raportul de acțiune Didu c. România (Dociunea nr. 34814/02, hotărâre din 14 aprilie 2009, finală la 14 septembrie 2009) Cazul se referă la încălcarea presupunerii de nevinovăție a reclamantului în cadrul procedurilor penale care au fost introduse împotriva acestuia pentru falsificare, utilizarea documentelor falsificate și a agresiunii (violarea articolului 6, §2). La 12 martie 2002, Curtea de Apel Pitesti, care a acționat în calitate de instanță de ultima instanță, a anulat verdictul instanțelor de achitare fără a auzi în persoană dovezi de la reclamant și martorii, și a constatat că reclamantul a comis infracțiunile de care a fost acuzat. Reclamantul nu a fost pronunțat vinovat formal, deoarece statutul de limitare în ceea ce privește infracțiunile în cauză a expirat. Curtea Europeană a constatat că Curtea de Apel nu s-a limitat la descrierea unui stat de suspiciune sau a unei probabilități, ci a constatat că faptele, astfel cum au fost prezentate de procuror, nu au luat dovezi directe de la reclamant și de martori. În plus, Curtea de Apel a ordonat reclamantului să plătească costurile și cheltuielile juridice și concluzia că reclamantul a comis infracțiunile ar fi putut juca un rol decisiv într-o acțiune civilă pentru daunele aduse de partea vătămată. Cazul se referă în continuare la lungimea excesivă a procedurii penale impușite care a durat șase ani și cinci luni pentru trei niveluri de competență (octombrie 1995 – martie 2002) (violație a articolului 6, §1). Măsuri individuale Reclamantul nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă. Violația articolului 6 alineatul (2) În iulie 2009, depunerea hotărârii Curții Europene, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii impuși în temeiul articolului 408 din Codul de Procedințe Criminale („CCP”). Înaltul Tribunal de casă și Justiție și-a susținut cererea și a trimis cauza de redresare la Curtea de Apel Pitesti. La 14 iulie 2011, Curtea de Apel Pitesti a susținut achitarea reclamantului de către instanțele inferioare în ceea ce privește două din trei acuzații (forjare și utilizarea documentelor falsificate) și a inversat verdictul instanțelor inferioare numai în ceea ce privește acuzarea de agresiune. Curtea de Apel Pitesti a auzit dovezi directe de la reclamant și martorilor și a constatat că nu există alte cereri de probe de la părțile la proces. Apoi, a evaluat dovezile luate în timpul procedurii penale în ansamblu și a decis că reclamantul nu a fost vinovat de falsificare și de utilizare a documentelor falsificate, dar că a comis totuși infracțiunile de agresiune. În ceea ce privește această infracțiune, Curtea de Apel a încheiat procedura împotriva reclamantului din cauza expirării statutului de limitare. Având în vedere acest rezultat, a ordonat în continuare reclamantului să plătească costurile și cheltuielile juridice, în conformitate cu art. 191 alineatul (2) din CCP. Guvernul consideră că încălcarea presupunerii de nevinovăție a reclamantului în acest caz a fost cauzată de faptul că, în decizia sa din 12 martie 2002, Curtea de Apel Pitesti a ajuns la concluzia că reclamantul a comis infracțiunile pe care le-a fost acuzat și a inversat verdictul instanțelor inferioare, fără a lua probe directe de la reclamant și de la martorii auziti anterior. Prin urmare, Guvernul este de părere că procedurile de reexaminare respectă cerințele articolului 6, § 2, care rezultă din hotărârea Curții Europene în acest caz și că nu este necesară nicio altă măsură individuală în ceea ce privește această încălcare. În momentul în care Curtea Europeană și-a dat hotărârea, procedurile încurcate au fost încheiate. Procedura de reexaminare inițiată de reclamant a fost efectuată rapid (Iulie 2009 – iulie 2011), iar cazul este încheiat. Având în vedere acest lucru, Guvernul este de părere că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest sens. Măsuri generale Violația articolului 6, §2 După cum s-a indicat mai sus, Guvernul consideră că încălcarea articolului 6, §2 în acest caz rezultă din eșecul Curții de Apel Pitesti de a prelua probe directe de la reclamant și de la martorii în fața acesteia, care au inversat verdictul judecătorilor de achitare, a declarat că reclamantul a fost vinovat de infracțiunile pe care le-a fost acuzat și a ordonat să plătească costurile și cheltuielile juridice. Guvernul consideră că încălcarea în acest caz nu rezultă din legislația inadecvată. Astfel, în conformitate cu art. 385 din CCP, în vigoare la momentul material, dacă instanța de apel refuză un caz de reexaminare, trebuie să organizeze o audiere deplină și să decidă despre dovezile care urmează să fie luate la noua audiere. În plus, art. 385 CCP prevede că reexaminarea se desfășoară în conformitate cu normele care reglementează procesul de primă instanță, în cazul în care furnizarea de dovezi de la acuzatul și martorii în persoană este, în principiu, obligatorie. În plus, în ceea ce privește incapacitatea Curții de Apel Pitesti de a auzi în mod personal dovezi de la solicitant, Guvernul se referă la măsurile luate pentru a evita încălcări similare în urma hotărârii în cazul Constantinescu c. România , astfel cum se prevede în CM/ResDH(2011)29 (în special modificările aduse dispozițiilor CCP care reglementează examinarea persoanelor acuzate prin Legea nr. 356/2006). Guvernul consideră că, în plus față de amendamentele menționate mai sus, măsurile care vizează sensibilizarea cu privire la cerințele rezultate din hotărârea Curții Europene în cazul instantaneu ar putea asigura faptul că instanțele interne vor ține seama de aceste cerințe atunci când construiesc și aplică normele procedurale menționate mai sus. În acest scop, traducerea în română a hotărârii Curții Europene a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 740 din 30 octombrie 2010. În plus, hotărârea a fost publicată pe site-urile internet ale Consiliului Superior al Magistracii ( www.csm1909.ro ) și Înaltul Tribunal de cassare și justiție ( www.scj.ro ). În plus, un rezumat al constatărilor sale a fost publicat în Raporturile hotărârilor Curții Europene împotriva României între 1994 și 2009, împreună cu o analiză a consecințelor sale și o identificare a autorităților responsabile. Hotărârea a fost, de asemenea, trimisă Consiliului Superior al Magistraturii pentru diseminarea tuturor instanțelor interne. Guvernul consideră că măsurile generale luate sunt suficiente pentru a preveni în viitor încălcări similare. Încălcarea articoluluiui 6 alineatul (1) (lungimea procedurilor) Chestiunile legate de durata procedurilor penale din România sunt examinate de Comitetul de miniștri în cadrul Stoianova și Nedelcu grup de cazuri (nr. 77517/01, hotărâre din 04/08/2005, finală pe 04/11/2005). Concluzii Având în vedere cele de mai sus, Guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în acest caz și că România respectă obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de miniștri să încheie examinarea acestui caz. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 la a 1164-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2013)42

[1]

Didu against Romania

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 34814/02, judgment of 14 April 2009, final on 14 September 2009)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document

DH-DD(2012)821E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment and noting that no award of just satisfaction was made by the Court in the present case (see document

DH-DD(2012)821E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action report

Didu v. Romania

(Application No. 34814/02, judgment of 14 April 2009, final on 14 September 2009)

Introductory summary of the case

The case concerns a breach of the applicant’s presumption of innocence in criminal proceedings brought against him for forgery, use of forged documents and assault (violation of Article 6, §2).

On 12 March 2002, the Pitesti Court of Appeal, acting as last-instance court, overturned the lower courts’ verdicts of acquittal without hearing evidence in person from the applicant and the witnesses, and found that the applicant had committed the offences he was charged with. The applicant was not pronounced formally guilty, since the statute of limitation in respect of the offences in question had expired.

The European Court found that the Court of Appeal had not limited itself to describing a state of suspicion or a probability, but found that the facts, as presented by the prosecution, were established, without haven taken direct evidence from the applicant and the witnesses. Moreover, the Court of Appeal ordered the applicant to pay the legal costs and expenses and its finding that the applicant had committed the offences could have played a decisive role in a civil action for damages brought by the injured party. This was found by the European Court to be in breach of the applicant’s presumption of innocence.

The case further concerns the excessive length of the impugned criminal proceedings which lasted for six years and five months for three levels of jurisdiction (October 1995 – March 2002) (violation of Article 6, §1).

Individual measures

The applicant did not present a claim for just satisfaction.

Violation of Article 6, paragraph 2

In July 2009, based the European Court’s judgment, the applicant filed a request for reopening of the impugned proceedings under Article 408

1

of the Code of Criminal Proceedings (“CCP”).The High Court of Cassation and Justice upheld his request and referred the case for retrial to the Pitesti Court of Appeal. On 14 July 2011, the Pitesti Court of Appeal upheld the applicant’s acquittal by the lower courts as regards two out of three charges (forgery and use of forged documents) and reversed the lower courts’ verdict only as regards the charge of assault.

The Pitesti Court of Appeal heard direct evidence from the applicant and the witnesses and found that there were no further requests for evidence from the parties to the trial. Then, it assessed the evidence taken during the criminal proceedings as a whole and decided that the applicant was not guilty of forgery and use of forged documents but that he had however committed the offence of assault. In respect this offence, the Court of Appeal terminated the proceedings against the applicant due to the expiry of the statute of limitation. Having regard to this outcome, it further ordered the applicant to pay legal costs and expenses, pursuant to Article 191, §2 of the CCP.

The Government considers that the violation of the applicant’s presumption of innocence in this case stemmed from the fact that in its decision of 12 March 2002, the Pitesti Court of Appeal reached the conclusion that the applicant had committed the offences he was charged with and reversed the lower courts’ verdicts, without taking direct evidence from the applicant and the witnesses previously heard.

The Government is therefore of the opinion that the proceedings upon retrial complied with the requirements of Article 6, §2 as they result from the European Court’s judgment in the present case and that no further individual measure is required in respect of this violation.

Violation of Article 6, paragraph 1 (length of proceedings)

At the time the European Court gave its decision, the impugned proceedings had been terminated. The retrial proceedings brought by the applicant were conducted speedily (July 2009 – July 2011), and the case is now closed. Bearing this in mind, the Government is of the opinion that no further individual measure is necessary in this respect.

General measures

Violation of Article 6, §2

As indicated above, the Government considers that the violation of Article 6, §2 in this cases stems from the failure of the Pitesti Court of Appeal to take direct evidence from the applicant and the witnesses before it reversed the lower courts’ verdicts of acquittal, stated that the applicant was guilty of the offences he had been charged with and ordered him to pay legal costs and expenses.

It is the Government’s view that the violation in this case does not stem from inadequate legislation. Thus, under Article 385

16

of the CCP, in force at the material time, if the appellate court withholds a case for a retrial

,

it must schedule a full hearing and decide on the evidence to be taken at the new hearing. Moreover, Article 385

19

of the CCP provides that the retrial shall be conducted in accordance with the rules governing the trial at first instance, where taking evidence from the accused and the witnesses in person is in principle compulsory.

Moreover, as regards the failure of the Pitesti Court of Appeal to hear evidence from the applicant in person, the Government refers to the measures that had been taken to avoid similar violations following the judgment in the case of

Constantinescu v. Romania

, as set out in CM/ResDH(2011)29 (in particular the amendments brought to the provisions of the CCP regulating the examination of the accused persons by Law No. 356/2006).

The Government considers that, in addition to the abovementioned amendments, measures aiming at raising awareness of the requirements resulting from the European Court’s judgment in the instant case could ensure that the domestic courts will henceforth take such requirements into account when construing and applying the abovementioned procedural rules.

To this end, the translation into Romanian of the European Court’s judgment was published in Official Journal No. 740 of 30 October 2010. In addition, the judgment was published on the websites of the Superior Council of Magistracy (

www.csm1909.ro

) and the High Court of Cassation and Justice (

www.scj.ro

). Furthermore, a summary of its findings was published in the

Reports of the European Court’s judgments against Romania between 1994 –

2009, together with an analysis of its consequences and an identification of the responsible authorities. The judgment was also sent to the Superior Council of Magistracy for dissemination to all domestic courts.

The Government considers that the general measures taken are sufficient to prevent similar violations in the future.

Violation of Article 6, paragraph 1 (length of proceedings)

The issues related to the length of criminal proceedings in Romania are examined by the Committee of Ministers in the framework of the

Stoianova and Nedelcu

group of cases (No. 77517/01, judgment of 04/08/2005, final on 04/11/2005).

Conclusions

Having regard to the above, the Government considers that no other individual or general measures are to be taken in the present case and that Romania complied with the obligations imposed under Article 46, paragraph 1 of the Convention. The Government therefore invites the Committee of Ministers to close the examination of this case.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 7 March 2013 at the 1164th meeting of the Ministers’ Deputies.