Creangă împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2013)220 Creangă împotriva României Execuția hotărârii Curții Europene de Drepturi Omului Hotărârea finală a Hotărârii CREANGĂ 23/02/2012 (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 6 noiembrie 2013 la a 1183-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în acest caz și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior;

După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)857 având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raportul de acțiune Creangă v. România (Declarația nr. 29226/03, Hotărârea Marei Camere din 23 februarie 2012) Cazul se referă la privarea de libertate a reclamantului pentru o perioadă de zece ore fără bază juridică și la retragerea sa în detenție preliminară, în urma cererii procurorului general de anulare a deciziei finale de eliberare a acestuia, în 2003 (violații articolului 5§1).

Măsuri individuale Satisfacție echitabilă Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă pentru daune și cheltuieli morale, care a fost plătită reclamantului la 18 mai 2012. Violația articolului 5, alineatul (1) Perioada care trebuie luată în considerare în sensul articolului 5 s-a încheiat înainte ca Curtea Europeană să își pronunțe hotărârea. Prin urmare, autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură. Măsuri generale a) privarea de libertate a reclamantului timp de zece ore fără bază juridică Guvernul reamintește că Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 5§1 din cauza privației de libertate a reclamantului, deoarece el a rămas pentru o perioadă de zece ore în sediul serviciului de urmărire publică fără a fi autorizat să părăsească aceste sedii și în absența oricărei ordine de plasare în custodie sau în detenție preliminară.

În conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală (CCP), și anume art. 144 CCP, măsura de custodie ar putea fi decisă timp de maxim 24 de ore. Perioada în care un suspect a fost privat de libertate, în consecință, la măsura administrativă de a fi însoțit de sediul poliției se deduce din durata custodiei. În cazul în care suspectul este pus în custodie după interogatoriu, perioada de 24 de ore se calculează de la data eliberării ordinului de custodie. Ordinea de custodie trebuie să menționeze ziua și momentul în care a început măsura. Articolele 149 și 149 CCP prevede, de asemenea, că măsura de detenție preliminară se decide pentru maximum 30 de zile din care se deduce perioada de timp petrecută în custodie, dacă este cazul.

Având în vedere concluziile Curții Europene în acest caz, se pare că deficiențele identificate în hotărârea Curții Europene sunt o chestiune de aplicare a dispozițiilor relevante ale CCP și nu pun la îndoială cadrul juridic existent. Prin urmare, guvernul consideră că măsurile de sensibilizare sunt capabile să împiedice în viitor încălcări similare ale Convenției. În acest scop, hotărârea Curții Europene a fost tradusă în român și publicată în Jurnalul Oficial nr. 613 din 27 august 2012 și enumerată pe site-ul Consiliului Superior de Magistratură de la www.csm1909.ro Guvernul a considerat necesitatea unor măsuri de sensibilizare suplimentare, pentru a se asigura că dispozițiile CCP în materie legate de procedura de decizia de plasare a unui suspect în detenție în reținere vor fi interpretate și aplicate în funcție de cerințele dreptului la libertate care rezultă din această hotărâre.

În acest sens, agentul guvernului în fața Curții Europene a comunicat hotărârea Oficiului Procurorului atașat de Curtea Înaltă de Casezare și Justiție pentru difuzarea la birourile procurorului național. Oficiul Procurorului atașat Curții Înalte de Casare și Justiție a luat noi măsuri pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri. Ei au observat că principala problemă care se pune în cazul instantaneu se referă la o dezvoltare adecvată a anchetei penale în cazurile penale complexe, care se referă la chestiuni penale grave sau la un număr semnificativ de suspecți. Liniile directoare suplimentare au fost adresate birourilor procurorului teritorial pentru ca mai mulți procurori să fie desemnați pentru a investiga cazurile la scară largă și pentru a efectua interogatorii simultane a suspecților pentru o decizie privind măsurile de detenție preliminară care urmează să fie făcute în timp util.

Regard trebuie să fie avută în vederea administrării probelor în această etapă a procedurilor. O divizie dintre situațiile juridice ale suspecților pare a fi o modalitate adecvată de a gestiona un caz cu privire la mai multe inculpați, astfel încât procurorul să poată prezenta Curții moțiunea de a plasa în detenție prealabilă suspecții care au fost intervievați și acuzați. S-au elaborat ghiduri privind bunele practici pentru anumite tipuri de cazuri și rezumatele jurisprudenței Curții Europene și au fost comunicate procurorilor și poliției pentru o performanță adecvată a anchetei penale.

În ceea ce privește cerința de elaborare a unui raport oră-or în cadrul procedurii, se observă faptul că, având în vedere că Codul de procedură penală prevede o anumită secvență de proceduri în timpul termenelor fixe (în special în cazul măsurii de custodie a poliției de 24 de ore), activitatea de anchetă penală este organizată în vederea privarii libertății suspectului în cadrul juridic și a exercitării dreptului său de apărare în fața judecătorului investit cu moțiunea procurorului de a lua măsura de detenție preliminară. Dispozițiile juridice procedurale includ normele pentru indicarea perioadei petrecute de o persoană la sediul autorității judiciare. Astfel, rezoluția procurorului de inițiere a anchetei penale se referă la data și ora în care această măsură a fost ordonată, în conformitate cu art. 228, §1 CCP.

Momentul în care o persoană intră în sediul unei autorități judiciare este menționat în citarea care, în conformitate cu art. 176 §1d) CCP, trebuie să conțină ora și data în care persoana convocată participă la numirea cu reprezentanții autorității. În cazul în care o persoană este prezentată autorității judiciare pe baza unei ordine de a apărea, timpul este menționat în această ordine, în conformitate cu art. 183, §1, luată în conjuncție cu art. 176 CCP. O persoană sub puterea unei ordine de a apărea nu poate rămâne la dispoziția autorității judiciare mai mult decît este necesar și este intervievat imediat (art. 183, §§2 și 3 CCP). Declarația dată de persoana acuzată conține ora de pornire și ora de sfârșit, în temeiul articolului 73, §1 CCP.

În cazul în care se decide o măsură de custodie, atunci este obligatoriu să se menționeze momentul în care se plasează persoana acuzată sub custodie. În practică, timpul final al mărturiei dată de un acuzat și timpul pentru a pune acea persoană sub custodie corespund, fără întârzieri suplimentare între aceste două momente. După aceea, în termenul de 24 de ore a măsurii de custodie, o nouă audiere a persoanei acuzate are loc în calitate de inculpat și este prezentată unui judecător pentru a decide o măsură de detenție preliminară. Atunci când nu sunt luate măsuri ulterioare în ceea ce privește persoana respectivă, el/ea ar putea părăsi sediul autorității judiciare fără nicio restricție.

Având în vedere faptul că momentele procedurale în timpul stăterii unei persoane în sediul unei autorități judiciare sunt evidențiate în convocarea, declarațiile prezentate de persoana respectivă ca acuzată și apoi, ca inculpat, rezoluția de punere în custodie a acestei persoane, nu este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare și documentele care trebuie redactate par să crească în acest sens.

Pe de altă parte, un raport separat de oră la oră pare a fi inutile, deoarece investigatorii sunt deținuți să respecte anumite etape procedurale într-o perioadă scurtă de doar 24 de ore: să informeze persoana acuzată cu privire la acuzații, să asigure prezența unui avocat de apărare, să interogheze persoana respectivă în calitate de acuzată după inițierea anchetei penale, să interogheze persoana respectivă în calitate de acuzată după ce a fost inițiat acțiunile penale, să informeze poliția pentru a lua acuzatul în custodie la centrele de arestare și să redacteze cererea de a decide judecatorul să decidă detenția preliminară. Prin urmare, pe măsură ce Codul de procedură penală oferă mijloacele de calcul al perioadei petrecute de o persoană la sediul autorității judiciare, nu sunt impuse rapoarte suplimentare care să fie elaborate în astfel de proceduri.

În consecință, autoritățile consideră că nu sunt necesare măsuri suplimentare în cadrul aspectelor menționate anterior. b) Retragerea reclamantului în detenție anterioară după cererea procurorului general de anulare a deciziei finale de eliberare Articolele Codului de procedură penală care reglementează cererile de decizia judiciară finală anulată au fost abrogate prin Legea nr. 576 din 14 decembrie 2004, care a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 1223 din 20 decembrie 2004 și a intrat în vigoare la 23 decembrie 2004. În consecință, nu sunt necesare măsuri suplimentare în acest sens. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în acest caz și că România respectă obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție.

Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de Miniștri să încheie examinarea acestui caz.

Resolution CM/ResDH(2013)220 Creangă against Romania Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Application Case Judgment of Final on 29226/03 CREANGĂ 23/02/2012 Grand Chamber (Adopted by the Committee of Ministers on 6 November 2013 at the 1183rd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in this case and to the violations established; Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation; Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2013)857 ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

Action report Creangă v. Romania (Application No. 29226/03, Grand Chamber’s judgment of 23 February 2012) Introductory summary of the case The case concerns the deprivation of liberty of the applicant for a period of ten hours without legal basis and his remand in pre-trial detention following the Prosecutor General’s application for quashing of the final decision ordering his release, in 2003 (violations of Article 5§1). Individual measures Just satisfaction The European Court awarded the applicant just satisfaction for non-pecuniary damages and costs and expenses, which was paid to the applicant on 18 May 2012. Violation of Article 5, paragraph 1 The period to be taken into account for the purposes of Article 5 had ended before the European Court delivered its judgment.

Consequently, the authorities consider that no further measure is necessary. General measures a) the applicant’s deprivation of liberty for ten hours without legal basis The government recalls that the European Court found a violation of Article 5§1 on account of the applicant’s deprivation of liberty, as he remained for a period of ten hours in the prosecution service’s headquarters without being allowed to leave these premises and in the absence of any order for placement in custody or in pre-trial detention. Pursuant to the relevant provisions of the Code of Criminal Procedure (CCP), namely Article 144 CCP, the custody measure could be decided for maximum 24 hours. The period during which a suspect has been deprived of liberty consequently to the administrative measure of being accompanied to the police headquarters shall be deducted from the duration of the custody.

If the suspect is placed in custody after interrogation, the period of 24 hours shall be calculated from the moment the custody order was issued. The custody order shall state the day and the time the measure has begun. Articles 149 and 149 1 CCP further provide that the pre-trial detention measure shall be decided for maximum 30 days out of which there shall be deducted the period of time spent in custody, if any. Having regard to the European Court’s findings in the present case, it would appear that the shortcomings identified in the European Court’s judgment are a matter of application of the relevant provisions of the CCP and do not call into question the existing legal framework. The government therefore considers that awareness-raising measures are capable of preventing in the future similar violations of the Convention.

To this end, the judgment of the European Court was translated into Romanian and published in the Official Journal No. 613 of 27 August 2012 and listed on the website of the Superior Council of Magistracy at www.csm1909.ro . The government considered the need of further awareness-raising measures, to ensure that the provisions of the CCP in matters related to the procedure of deciding the placement of a suspect under detention on remand will be construed and applied in the light of the requirements of the right to liberty resulting from this judgment. In this respect, the government’s agent before the European Court communicated the judgment to the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice for dissemination to the national prosecutor’s offices.

The Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice took further steps for the implementation of this judgment. They observed that the main problem posed in the instant case referred to a proper development of the criminal investigation in complex criminal cases which concerned serious criminal matters or a significant number of suspects. Additional guidelines have been directed to the territorial prosecutor’s offices in order for more prosecutors to be appointed to investigate large-scale cases and to carry out simultaneously interrogations of suspects for a decision on the pre-trial detention measure to be made in due time. Regard must be had towards the administration of evidence during this stage of proceedings, as well.

A division among the suspects’ legal situations appeared to be a proper way of handling a case concerning multiple defendants, so that the prosecutor could submit to the court the motion to place under pre-trial detention those suspects who had been interviewed and charged. Guides of good practices for certain types of cases and summaries of the European Court’s case law have been elaborated and communicated to the prosecutors and the police for an adequate performance of the criminal investigation.

In respect of the requirement for a hour-by-hour report to be drawn up during the proceedings, it is noticeable the fact that, as the Code of Criminal Procedure provides a certain sequence of proceedings during fixed time-limits (especially in case of a police custody measure of 24 hours), the criminal investigation activity is organised with a view to the deprivation of liberty of the suspect within the legal framework and to the exercise of his right to defence in front of the judge invested with the prosecutor’s motion to take the pre-trial detention measure. The procedural legal provisions encompass rules for indicating the period of time spent by a person at the premises of the judicial authority.

Thus, the prosecutor’s resolution of initiating the criminal investigation refers to the date and hour when this measure was ordered, pursuant to Article 228, §1 1 CCP. The time when a person enters the headquarters of a judicial authority is mentioned in the subpoena which, in conformity with Article 176, §1d) CCP, must contain the hour and the date when the summoned person attends the appointment with the authority’s representatives. In case a person is presented to the judicial authority on the basis of an order to appear, the time is mentioned in that order, pursuant to Article 183, §1 taken in conjunction with Article 176 CCP. A person under the power of an order to appear could not remain at the disposition of the judicial authority longer than necessary and he/she is immediately interviewed (Article 183, §§2 and 3 CCP).

The statement given by the accused person contains the starting time and the ending time, by virtue of Article 73, §1 CCP. If a custody measure is decided, then the time for placing the accused person under custody is mandatory to be mentioned. In practice, the ending time of the testimony given by an accused and the time for placing that person under custody correspond, without any further delays between these two moments. Subsequently, within the time-limit of 24 hours of the custody measure, a new hearing of the accused person takes place in a capacity as a defendant and he/she is presented to a judge for a pre-trial detention measure to be decided. When no subsequent measures are taken in respect of that person, he/she could leave the headquarters of the judicial authority without any restraints.

Observing that the procedural moments during a person’s staying in the premises of a judicial authority are highlighted in the summons, the statements given by that person as an accused and then, as a defendant, the resolution for placing that person under custody, no need for additional steps to be taken and documents to be drafted appear to raise in this respect.

On the other side, a separate hour-by-hour report appears to be unnecessary, since the investigators are held to observe certain procedural stages within a short period of time of only 24 hours: to inform the accused person of the charges, to secure the presence of a defence attorney, to interview that person in a capacity as an accused after the initiation of the criminal investigation, to interview that person in a capacity as a defendant after the criminal action has been set in motion, to notify the police for taking the defendant into custody at the arrest facilities, and to draft the request for the judge to decide the pre-trial detention. Therefore, as the Code of Criminal Procedure affords the means to calculate the period of time spent by a person at the premises of the judicial authority, no extra reports are imposed to be drafted in such proceedings.

Consequently, the authorities consider that no additional measures are necessary under the aforementioned issues. b) the applicant’s remand in pre-trial detention following the Prosecutor General’s application for quashing of the final decision ordering his release The Articles of the Code of Criminal Procedure governing applications to have final judicial decisions quashed were repealed by Law No. 576 of 14 December 2004, which was published in Official Journal No. 1223 of 20 December 2004 and entered into force on 23 December 2004. Accordingly, no further measures are required in this respect. Conclusions Having regard to the above, the government considers that no other individual or general measures are to be taken in the present case and that Romania complied with the obligations imposed under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

The government therefore invites the Committee of Ministers to close the examination of this case.