CASE OF CREANGĂ AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF CREANGĂ AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2013)
Rezoluția CM/ResDH(2013)220 Creangă împotriva României Execuția hotărârii Curții Europene de Drepturi Omului Hotărârea finală a Hotărârii CREANGĂ 23/02/2012 (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 6 noiembrie 2013 la a 1183-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în acest caz și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)857 având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raportul de acțiune Creangă v. România (Declarația nr. 29226/03, Hotărârea Marei Camere din 23 februarie 2012) Cazul se referă la privarea de libertate a reclamantului pentru o perioadă de zece ore fără bază juridică și la retragerea sa în detenție preliminară, în urma cererii procurorului general de anulare a deciziei finale de eliberare a acestuia, în 2003 (violații articolului 5§1). Măsuri individuale Satisfacție echitabilă Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă pentru daune și cheltuieli morale, care a fost plătită reclamantului la 18 mai 2012. Violația articolului 5, alineatul (1) Perioada care trebuie luată în considerare în sensul articolului 5 s-a încheiat înainte ca Curtea Europeană să își pronunțe hotărârea. Prin urmare, autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură. Măsuri generale a) privarea de libertate a reclamantului timp de zece ore fără bază juridică Guvernul reamintește că Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 5§1 din cauza privației de libertate a reclamantului, deoarece el a rămas pentru o perioadă de zece ore în sediul serviciului de urmărire publică fără a fi autorizat să părăsească aceste sedii și în absența oricărei ordine de plasare în custodie sau în detenție preliminară. În conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală (CCP), și anume art. 144 CCP, măsura de custodie ar putea fi decisă timp de maxim 24 de ore. Perioada în care un suspect a fost privat de libertate, în consecință, la măsura administrativă de a fi însoțit de sediul poliției se deduce din durata custodiei. În cazul în care suspectul este pus în custodie după interogatoriu, perioada de 24 de ore se calculează de la data eliberării ordinului de custodie. Ordinea de custodie trebuie să menționeze ziua și momentul în care a început măsura. Articolele 149 și 149 CCP prevede, de asemenea, că măsura de detenție preliminară se decide pentru maximum 30 de zile din care se deduce perioada de timp petrecută în custodie, dacă este cazul. Având în vedere concluziile Curții Europene în acest caz, se pare că deficiențele identificate în hotărârea Curții Europene sunt o chestiune de aplicare a dispozițiilor relevante ale CCP și nu pun la îndoială cadrul juridic existent. Prin urmare, guvernul consideră că măsurile de sensibilizare sunt capabile să împiedice în viitor încălcări similare ale Convenției. În acest scop, hotărârea Curții Europene a fost tradusă în român și publicată în Jurnalul Oficial nr. 613 din 27 august 2012 și enumerată pe site-ul Consiliului Superior de Magistratură de la www.csm1909.ro Guvernul a considerat necesitatea unor măsuri de sensibilizare suplimentare, pentru a se asigura că dispozițiile CCP în materie legate de procedura de decizia de plasare a unui suspect în detenție în reținere vor fi interpretate și aplicate în funcție de cerințele dreptului la libertate care rezultă din această hotărâre. În acest sens, agentul guvernului în fața Curții Europene a comunicat hotărârea Oficiului Procurorului atașat de Curtea Înaltă de Casezare și Justiție pentru difuzarea la birourile procurorului național. Oficiul Procurorului atașat Curții Înalte de Casare și Justiție a luat noi măsuri pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri. Ei au observat că principala problemă care se pune în cazul instantaneu se referă la o dezvoltare adecvată a anchetei penale în cazurile penale complexe, care se referă la chestiuni penale grave sau la un număr semnificativ de suspecți. Liniile directoare suplimentare au fost adresate birourilor procurorului teritorial pentru ca mai mulți procurori să fie desemnați pentru a investiga cazurile la scară largă și pentru a efectua interogatorii simultane a suspecților pentru o decizie privind măsurile de detenție preliminară care urmează să fie făcute în timp util. Regard trebuie să fie avută în vederea administrării probelor în această etapă a procedurilor. O divizie dintre situațiile juridice ale suspecților pare a fi o modalitate adecvată de a gestiona un caz cu privire la mai multe inculpați, astfel încât procurorul să poată prezenta Curții moțiunea de a plasa în detenție prealabilă suspecții care au fost intervievați și acuzați. S-au elaborat ghiduri privind bunele practici pentru anumite tipuri de cazuri și rezumatele jurisprudenței Curții Europene și au fost comunicate procurorilor și poliției pentru o performanță adecvată a anchetei penale. În ceea ce privește cerința de elaborare a unui raport oră-or în cadrul procedurii, se observă faptul că, având în vedere că Codul de procedură penală prevede o anumită secvență de proceduri în timpul termenelor fixe (în special în cazul măsurii de custodie a poliției de 24 de ore), activitatea de anchetă penală este organizată în vederea privarii libertății suspectului în cadrul juridic și a exercitării dreptului său de apărare în fața judecătorului investit cu moțiunea procurorului de a lua măsura de detenție preliminară. Dispozițiile juridice procedurale includ normele pentru indicarea perioadei petrecute de o persoană la sediul autorității judiciare. Astfel, rezoluția procurorului de inițiere a anchetei penale se referă la data și ora în care această măsură a fost ordonată, în conformitate cu art. 228, §1 CCP. Momentul în care o persoană intră în sediul unei autorități judiciare este menționat în citarea care, în conformitate cu art. 176 §1d) CCP, trebuie să conțină ora și data în care persoana convocată participă la numirea cu reprezentanții autorității. În cazul în care o persoană este prezentată autorității judiciare pe baza unei ordine de a apărea, timpul este menționat în această ordine, în conformitate cu art. 183, §1, luată în conjuncție cu art. 176 CCP. O persoană sub puterea unei ordine de a apărea nu poate rămâne la dispoziția autorității judiciare mai mult decît este necesar și este intervievat imediat (art. 183, §§2 și 3 CCP). Declarația dată de persoana acuzată conține ora de pornire și ora de sfârșit, în temeiul articolului 73, §1 CCP. În cazul în care se decide o măsură de custodie, atunci este obligatoriu să se menționeze momentul în care se plasează persoana acuzată sub custodie. În practică, timpul final al mărturiei dată de un acuzat și timpul pentru a pune acea persoană sub custodie corespund, fără întârzieri suplimentare între aceste două momente. După aceea, în termenul de 24 de ore a măsurii de custodie, o nouă audiere a persoanei acuzate are loc în calitate de inculpat și este prezentată unui judecător pentru a decide o măsură de detenție preliminară. Atunci când nu sunt luate măsuri ulterioare în ceea ce privește persoana respectivă, el/ea ar putea părăsi sediul autorității judiciare fără nicio restricție. Având în vedere faptul că momentele procedurale în timpul stăterii unei persoane în sediul unei autorități judiciare sunt evidențiate în convocarea, declarațiile prezentate de persoana respectivă ca acuzată și apoi, ca inculpat, rezoluția de punere în custodie a acestei persoane, nu este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare și documentele care trebuie redactate par să crească în acest sens. Pe de altă parte, un raport separat de oră la oră pare a fi inutile, deoarece investigatorii sunt deținuți să respecte anumite etape procedurale într-o perioadă scurtă de doar 24 de ore: să informeze persoana acuzată cu privire la acuzații, să asigure prezența unui avocat de apărare, să interogheze persoana respectivă în calitate de acuzată după inițierea anchetei penale, să interogheze persoana respectivă în calitate de acuzată după ce a fost inițiat acțiunile penale, să informeze poliția pentru a lua acuzatul în custodie la centrele de arestare și să redacteze cererea de a decide judecatorul să decidă detenția preliminară. Prin urmare, pe măsură ce Codul de procedură penală oferă mijloacele de calcul al perioadei petrecute de o persoană la sediul autorității judiciare, nu sunt impuse rapoarte suplimentare care să fie elaborate în astfel de proceduri. În consecință, autoritățile consideră că nu sunt necesare măsuri suplimentare în cadrul aspectelor menționate anterior. b) Retragerea reclamantului în detenție anterioară după cererea procurorului general de anulare a deciziei finale de eliberare Articolele Codului de procedură penală care reglementează cererile de decizia judiciară finală anulată au fost abrogate prin Legea nr. 576 din 14 decembrie 2004, care a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 1223 din 20 decembrie 2004 și a intrat în vigoare la 23 decembrie 2004. În consecință, nu sunt necesare măsuri suplimentare în acest sens. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în acest caz și că România respectă obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de Miniștri să încheie examinarea acestui caz.