Knežević împotriva Croației

PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 55133/13 Stanislav KNEŽEVI îi adresează Croației depusă la 8 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Stanislav Knežević, este un național croat, născut în 1961 și trăiește în Split. El este reprezentat în fața Curții de către dl Franceschi, avocat practicant în Split. La 20 mai 2011, reclamantul a fost arestat pentru suspiciune de trafic de droguri și reținut în temeiul articolului 123 § 1 alineatele (2), (3) și (4) din Codul de Procedință Penală (risc de coluziune, risc de recidivă și gravitate a acuzațiilor). În cadrul procedurii de detenție a reclamantului a fost prelungit de mai multe ori. La 16 mai 2012, reclamantul a fost acuzat în Curtea de județul Split (Županijski sud u Splitu La 25 ianuarie 2013, un comitet de trei judecători al Curții de Conturi Split a prelungit detenția reclamantului în temeiul articolului 123 § 1 alineatele (3) și (4) din Codul de Procedință Penală (risc de recidivă și gravitate a acuzațiilor).

La 20 februarie 2013, Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske ), după apelul reclamantului, a anulat decizia Curții de Conturi Split și a prelungit detenția reclamantului numai în temeiul articolului 123 § 1 alineatul (3) din Codul de Procedință Penală (risc de recidivă). La 17 mai 2013, un comitet de trei judecători al Curții de Conturi Split a prelungit perioada maximă de doi ani în care reclamantul ar putea fi păstrat în detenție prealabilă în temeiul articolului 133 § 1 alineatul (4) din Codul de procedură penală pentru încă șase luni (până la 19 noiembrie 2013), se bazează pe art. 35 alineatul (2) din Actul privind Biroul pentru reprimarea corupției și a criminalității organizate (denumit în continuare „Actul”).

Reclamantul a apelat la Curtea Supremă la 22 mai 2013, susținând că art. 35 alineatul (2) din Lege a fost inaplicabil în cazul său, având în vedere că nu a fost reținut în timpul unei anchete. La 7 iunie 2013, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului din cauza faptului că această dispoziție a Actului era incomprehensabilă, având în vedere că, într-o lectură clară, aceasta a repetat doar art. 35 alineatul (1) din Act, care ar fi în consecință licențiată. În schimb, ar trebui interpretat ca fiind permisă prelungirea perioadei maxime globale de detenție pentru încă șase luni, care în cazul reclamantului a fost până la 19 noiembrie 2013. La 18 iunie 2013, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) reprezentând argumentele sale anterioare.

La 11 iulie 2013, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a reclamantului care a susținut raționamentul Curții Supreme. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală (Zacon o Kaznenom postupku; Gazette Oficial nr. 152/2008, 76/2009, 80/2011, 121/2011, 143/2012, 56/2013) au citit: „(1) Perioada maximă de detenție anterioară [care poate fi] ordonată de judecător sau de un comitet de trei judecători este de o lună de la data privației [o persoană] de libertate. (2) În cazul în care există un motiv valabil, judecătorul investigator poate, după o procedură de urmărire penală, să prelungească [perioada de] detenție preliminară, pentru prima dată, timp de două luni și ulterior, ..., timp de încă trei luni…

” art. 133 „(1) Până la adoptarea unei hotărâri de primă instanță, detenția preliminară poate dura pentru un maxim de: ... 4. doi ani pentru infracțiuni cu o condamnare de mai mult de opt ani de închisoare; ...” Dispoziția relevantă a Actului privind reprimarea corupției și a crimei organizate ( Zakon o Uredu za suzbijanje korupcije i organizog kriminaliteta; Gazette Oficial nr. 76/2009, 116/2010, 145/2010, 57/2011, 136/2012) prevede: „(1) Perioada maximă de detenție înainte de inculpare, în cazul în care ancheta a fost prelungită (art. 230 § 2 din Codul de Procedință Penală), este de douăsprezece luni. Judecătorul de investigare poate, de asemenea, prelungi [orice] detenție preliminară pentru trei luni.

(2) În cazul în care [o persoană] deținerea preliminară a fost prelungită în cursul anchetei, astfel cum se prevede în subsecțiunea 1 din prezenta secțiune, perioada maximă de detenție în temeiul articolului 130 § 2 din Codul de Procedință Penală se prelungește pentru încă șase luni.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 5 §§ 1 litera (c) din convenție, că a fost reținut ilegal după 20 mai 2013. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, cu privire la durata detenției anterioare. Întrebări către părți a fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 §§ § 3 litera (c) din Convenție? A fost durata detenției anterioare a reclamantului în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 5 § 3 din Convenția?

Guvernul este invitat să prezinte două exemplare a tuturor documentelor referitoare la deciziile privind detenția reclamantului.

FIRST SECTION

Application no. 55133/13 Stanislav KNEŽEVIĆ against Croatia lodged on 8 August 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Stanislav Knežević, is a Croatian national, who was born in 1961 and lives in Split. He is represented before the Court by Mr J. Franceschi, a lawyer practising in Split. A. The circumstances of the case On 20 May 2011 the applicant was arrested on suspicion of drug trafficking and detained under Article 123 § 1(2), (3) and (4) of the Code of Criminal Procedure (risk of collusion, risk of reoffending, and gravity of charges). During the proceedings the applicant’s detention was extended several times. On 16 May 2012 the applicant was indicted in the Split County Court ( Županijski sud u Splitu ) on charges of drug trafficking. On 25 January 2013 a three-judge panel of the Split County Court extended the applicant’s detention under Article 123 § 1(3) and (4) of the Code of Criminal Procedure (risk of reoffending and gravity of charges).

On 20 February 2013 the Supreme Court ( Vrhovni sud Republike Hrvatske ), upon the applicant’s appeal, reversed the decision of the Split County Court and extended the applicant’s detention only under Article 123 § 1(3) of the Code of Criminal Procedure (risk of reoffending). On 17 May 2013 a three-judge panel of the Split County Court extended the two-year maximum period during which the applicant could be kept in pre-trial detention under Article 133 § 1(4) of the Code of Criminal Procedure for a further six months (until 19 November 2013), relying on section 35(2) of the Act on the Office for the Suppression of Corruption and Organised Crime (hereinafter: the “Act”). The applicant appealed to the Supreme Court on 22 May 2013, arguing that section 35(2) of the Act was inapplicable to his case, given that he had not been detained during an investigation.

On 7 June 2013 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the said provision of the Act was incomprehensible, given that, on a plain reading, it merely repeated section 35(1) of the Act, which would accordingly be redundant. Instead it should be interpreted as allowing the extension of the maximum overall period of detention for a further six months, which in the applicant’s case was until 19 November 2013. On 18 June 2013 the applicant lodged a constitutional complaint with the Constitutional Court ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) reiterating his previous arguments. On 11 July 2013 the Constitutional Court dismissed the applicant’s constitutional complaint endorsing the reasoning of the Supreme Court.

B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure ( Zakon o kaznenom postupku ; Official Gazette nos. 152/2008, 76/2009, 80/2011, 121/2011, 143/2012, 56/2013) read: Article 130 “(1) The maximum period of pre-trial detention [that may be] ordered by the investigating judge or a three-judge panel is one month from the date of [a person’s] deprivation of liberty. (2) If there is a valid reason the investigating judge may, upon a motion of the prosecution, extend the [period of] pre-trial detention, for the first time, for two months, and subsequently, ..., for a further three months…

” Article 133 “(1) Until the adoption of a first-instance judgment, pre-trial detention may last for a maximum of: ... 4. two years for offences carrying a sentence of more than eight years’ imprisonment; ...” The relevant provision of the Act on the Office for the Suppression of Corruption and Organised Crime ( Zakon o Uredu za suzbijanje korupcije i organiziranog kriminaliteta ; Official Gazette nos. 76/2009, 116/2010, 145/2010, 57/2011, 136/2012) provides: Section 35 “(1) The maximum period of detention before indictment, if the investigation has been extended (Article 230 § 2 of the Code of Criminal Procedure), is twelve months. The investigating judge may also extend [any] pre-trial detention for three months.

(2) If [a person’s] pre-trial detention has been extended during the investigation as provided for in subsection 1 of this section, the maximum period of detention under Article 130 § 2 of the Code of Criminal Procedure shall be extended for a further six months.” COMPLAINTS The applicant complains, under Article 5 § 1 (c) of the Convention, that he was unlawfully detained after 20 May 2013. He also complains, under Article 5 § 3 of the Convention, about the length of his pre-trial detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 (c) of the Convention? 2. Was the length of the applicant’s pre-trial detention in breach of the “reasonable time” requirement of Article 5 § 3 of the Convention? The Government are requested to submit two copies of all documents concerning the decisions on the applicant’s detention.