KNEŽEVIĆ v. CROATIA
KNEŽEVIĆ v. CROATIA (CtEDO, 2013)
PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 55133/13 Stanislav KNEŽEVI îi adresează Croației depusă la 8 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Stanislav Knežević, este un național croat, născut în 1961 și trăiește în Split. El este reprezentat în fața Curții de către dl Franceschi, avocat practicant în Split. La 20 mai 2011, reclamantul a fost arestat pentru suspiciune de trafic de droguri și reținut în temeiul articolului 123 § 1 alineatele (2), (3) și (4) din Codul de Procedință Penală (risc de coluziune, risc de recidivă și gravitate a acuzațiilor). În cadrul procedurii de detenție a reclamantului a fost prelungit de mai multe ori. La 16 mai 2012, reclamantul a fost acuzat în Curtea de județul Split (Županijski sud u Splitu La 25 ianuarie 2013, un comitet de trei judecători al Curții de Conturi Split a prelungit detenția reclamantului în temeiul articolului 123 § 1 alineatele (3) și (4) din Codul de Procedință Penală (risc de recidivă și gravitate a acuzațiilor). La 20 februarie 2013, Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske ), după apelul reclamantului, a anulat decizia Curții de Conturi Split și a prelungit detenția reclamantului numai în temeiul articolului 123 § 1 alineatul (3) din Codul de Procedință Penală (risc de recidivă). La 17 mai 2013, un comitet de trei judecători al Curții de Conturi Split a prelungit perioada maximă de doi ani în care reclamantul ar putea fi păstrat în detenție prealabilă în temeiul articolului 133 § 1 alineatul (4) din Codul de procedură penală pentru încă șase luni (până la 19 noiembrie 2013), se bazează pe art. 35 alineatul (2) din Actul privind Biroul pentru reprimarea corupției și a criminalității organizate (denumit în continuare „Actul”). Reclamantul a apelat la Curtea Supremă la 22 mai 2013, susținând că art. 35 alineatul (2) din Lege a fost inaplicabil în cazul său, având în vedere că nu a fost reținut în timpul unei anchete. La 7 iunie 2013, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului din cauza faptului că această dispoziție a Actului era incomprehensabilă, având în vedere că, într-o lectură clară, aceasta a repetat doar art. 35 alineatul (1) din Act, care ar fi în consecință licențiată. În schimb, ar trebui interpretat ca fiind permisă prelungirea perioadei maxime globale de detenție pentru încă șase luni, care în cazul reclamantului a fost până la 19 noiembrie 2013. La 18 iunie 2013, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) reprezentând argumentele sale anterioare. La 11 iulie 2013, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a reclamantului care a susținut raționamentul Curții Supreme. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală (Zacon o Kaznenom postupku; Gazette Oficial nr. 152/2008, 76/2009, 80/2011, 121/2011, 143/2012, 56/2013) au citit: „(1) Perioada maximă de detenție anterioară [care poate fi] ordonată de judecător sau de un comitet de trei judecători este de o lună de la data privației [o persoană] de libertate. (2) În cazul în care există un motiv valabil, judecătorul investigator poate, după o procedură de urmărire penală, să prelungească [perioada de] detenție preliminară, pentru prima dată, timp de două luni și ulterior, ..., timp de încă trei luni. ...” art. 133 „(1) Până la adoptarea unei hotărâri de primă instanță, detenția preliminară poate dura pentru un maxim de: ... 4. doi ani pentru infracțiuni cu o condamnare de mai mult de opt ani de închisoare; ...” Dispoziția relevantă a Actului privind reprimarea corupției și a crimei organizate ( Zakon o Uredu za suzbijanje korupcije i organizog kriminaliteta; Gazette Oficial nr. 76/2009, 116/2010, 145/2010, 57/2011, 136/2012) prevede: „(1) Perioada maximă de detenție înainte de inculpare, în cazul în care ancheta a fost prelungită (art. 230 § 2 din Codul de Procedință Penală), este de douăsprezece luni. Judecătorul de investigare poate, de asemenea, prelungi [orice] detenție preliminară pentru trei luni. (2) În cazul în care [o persoană] deținerea preliminară a fost prelungită în cursul anchetei, astfel cum se prevede în subsecțiunea 1 din prezenta secțiune, perioada maximă de detenție în temeiul articolului 130 § 2 din Codul de Procedință Penală se prelungește pentru încă șase luni.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 5 §§ 1 litera (c) din convenție, că a fost reținut ilegal după 20 mai 2013. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, cu privire la durata detenției anterioare. Întrebări către părți a fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 §§ § 3 litera (c) din Convenție? A fost durata detenției anterioare a reclamantului în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 5 § 3 din Convenția? Guvernul este invitat să prezinte două exemplare a tuturor documentelor referitoare la deciziile privind detenția reclamantului.