BAYAR AND GÜRBÜZ (VI) v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 603/09 Hasan BAYAR și Ali GURBUZ împotriva Turciei depusă la 15 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Hasan Bayar și dl Ali Gürbüz, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1982 și, respectiv, în 1971 și locuiesc în Berna și Colonia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl İ. Akmeșe, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului Reclamanții au fost, respectiv, redactorul-șef și proprietarul Ülkede Özgür Gündem, un ziar ziar publicat în Turcia. La 5 septembrie 2004, un articol intitulat „Mahkemeden infial” („Curtea spune tulburări”) a fost publicat în Ülkede Özgür Gündem . Articolul în cauză un ordin judecător pentru a deține treizeci și cinci de persoane.

Acele persoane au servit ca scuturi umane în sud-estul Turciei, în vederea dissuasării forțelor militare turce de a viza membrii PKK. Ei au fost acuzați de a provoca tulburări în societate. La sfârșitul articolului, o declarație a HPG (Forțele de Apărare a Poporului, Aripa armată a PKK, o organizație ilegală) a fost publicată și. Potrivit acestei declarații, HPG a definit acțiunea de scut uman ca un act pașnic și a considerat că acest tip de act pașnic ar trebui utilizat de tineri în vederea promovării luptei pentru democrație. HPG a remarcat, de asemenea, că guerrilierii sunt, de asemenea, un scut uman pentru protejarea poporului.

În aceeași zi procurorul public de la Istanbul a depus un proiect de inculpare la Curtea din Istanbul, acuzând reclamanții de a publica declarațiile unei organizații teroriste în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). La 8 septembrie 2005, Curtea din Istanbul a hotărât că nu are competență asupra cazului și l-a trimis Tribunalului Penal de Primă Instanță din Beyoğlu. La 21 septembrie 2006, Curtea penală din Beyoğlu a emis, de asemenea, o decizie de lipsă de competență și a trimis dosarul Curții de Casație. La 11 decembrie 2006, Curtea de Casație a hotărât că Curtea de Assize din Istanbul a avut competență asupra cazului. La 14 mai 2008, Curtea de Assize din Istanbul a declarat că reclamanții au publicat o declarație de către o organizație teroristă și au condamnat reclamanții ca fiind acuzați.

Reclamanții au fost condamnați la o amendă de 1,591 lira turcă (TRY) și, respectiv, de 3,182. La 26 iunie 2008, reclamanții au apelat. La 31 octombrie 2011, Curtea de Casație a respins recursul de către primul reclamant, dl Bayar, susținând că, în conformitate cu art. 305 din fostul cod de procedură penală, hotărârile pe care le-a condamnat pe acuzat o amendă de mai puțin de 2000 TRL nu au fost supuse unui recurs. Curtea de Casație a anulat hotărârea în ceea ce privește al doilea reclamant, dl Gürbüz, susținând că Curtea Constituțională a modificat art. 6 alineatul (4) din Legea nr. 3713 și că proprietarii de periodici nu mai sunt responsabili penal în temeiul Legii nr. 3713 pentru conținutul periodicelor.

Cazul a fost ulterior trimis la Curtea din Istanbul în ceea ce privește a doua reclamantă. La 21 decembrie 2011, Curtea a achitat a doua reclamantă a acuzațiilor împotriva lui. La 28 februarie 2012, hotărârea din 21 decembrie 2011 a devenit finală. O descriere a dreptului și practicii interne relevante în vigoare la momentul material se poate găsi în Gözel și Özer v. Turcia (n. 43453/04 și 31098/05, § 23, 6 iulie 2010) și Bayar și Gürbüz v. Turcia (n. 37569/06, §§ 14-16, 27 noiembrie 2012). Primul reclamant, dl Hasan Bayar, s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea sa de către Curtea din Istanbul a fost încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. Bayar, contrar articolului 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului?

SECOND SECTION

Application no. 603/09 Hasan BAYAR and Ali GURBUZ against Turkey lodged on 15 September 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Hasan Bayar and Mr Ali Gürbüz, are Turkish nationals, who were born in 1982 and 1971 respectively and live in Bern and Cologne. They are represented before the Court by Mr İ. Akmeșe, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The circumstances of the case The applicants were respectively the editor-in-chief and the owner of Ülkede Özgür Gündem, a daily newspaper published in Turkey. On 5 September 2004 an article entitled “Mahkemeden infial” (“The court says unrest”) was published in Ülkede Özgür Gündem . The article concerned a court order to detain thirty-five persons. Those persons had served as human shields in south-east Turkey with a view to deterring the Turkish military forces from targeting members of the PKK.

They were charged with causing unrest in society. At the end of the article, a statement by the HPG (Peoples’ Defence Forces, the armed wing of the PKK, an illegal organisation) was also published. According to this statement, the HPG defined the human shield action as a peaceful act and considered that this type of peaceful act should be used by the youth with a view to fostering the struggle for democracy. The HPG also noted that the guerrillas were also a human shield to protect the people. On the same day the Istanbul public prosecutor filed a bill of indictment with the Istanbul Assize Court charging the applicants with publishing a terrorist organisation’s declarations under section 6(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713). On 8 September 2005 the Istanbul Assize Court decided that it did not have jurisdiction over the case and sent it to the Beyoğlu Criminal Court of First Instance.

On 21 September 2006 the Beyoğlu Criminal Court also issued a decision of lack of jurisdiction and sent the case-file to the Court of Cassation. On 11 December 2006 the Court of Cassation decided that the Istanbul Assize Court had jurisdiction over the case. On 14 May 2008 the Istanbul Assize Court held that the applicants had published a declaration by a terrorist organisation and convicted the applicants as charged. The applicants were sentenced to a fine of 1,591 Turkish liras (TRY) and TRY 3,182 respectively. On 26 June 2008 the applicants appealed. On 31 October 2011 the Court of Cassation dismissed the appeal by the first applicant, Mr Bayar, holding that according to Article 305 of the former Code of Criminal Procedure, judgments sentencing the accused to a fine of an amount less than TRL 2,000 were not subject to an appeal.

The Court of Cassation quashed the judgment in so far as it concerned the second applicant, Mr Gürbüz, holding that the Constitutional Court had amended section 6(4) of Law no. 3713 and that the owners of periodicals were no longer criminally liable under Law no. 3713 for the content of periodicals. The case was subsequently sent back to the Istanbul Assize Court in so far as it concerned the second applicant. On 21 December 2011 the Istanbul Assize Court acquitted the second applicant of the charges against him. On 28 February 2012 the judgment of 21 December 2011 became final. B. Relevant domestic law A description of the relevant domestic law and practice in force at the material time can be found in Gözel and Özer v. Turkey (nos.

43453/04 and 31098/05, § 23, 6 July 2010) and Bayar and Gürbüz v. Turkey (no. 37569/06, §§ 14-16, 27 November 2012). COMPLAINT The first applicant, Mr Hasan Bayar, complained under Article 10 of the Convention that his conviction by the Istanbul Assize Court was in breach of his right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the right to freedom of expression of Mr Bayar, contrary to Article 10 of the Convention, on account of his conviction under section 6(2) of the Prevention of Terrorism Act?