BAYAR AND GÜRBÜZ (VI) v. TURKEY
BAYAR AND GÜRBÜZ (VI) v. TURKEY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 603/09 Hasan BAYAR și Ali GURBUZ împotriva Turciei depusă la 15 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Hasan Bayar și dl Ali Gürbüz, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1982 și, respectiv, în 1971 și locuiesc în Berna și Colonia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl İ. Akmeșe, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului Reclamanții au fost, respectiv, redactorul-șef și proprietarul Ülkede Özgür Gündem, un ziar ziar publicat în Turcia. La 5 septembrie 2004, un articol intitulat „Mahkemeden infial” („Curtea spune tulburări”) a fost publicat în Ülkede Özgür Gündem . Articolul în cauză un ordin judecător pentru a deține treizeci și cinci de persoane. Acele persoane au servit ca scuturi umane în sud-estul Turciei, în vederea dissuasării forțelor militare turce de a viza membrii PKK. Ei au fost acuzați de a provoca tulburări în societate. La sfârșitul articolului, o declarație a HPG (Forțele de Apărare a Poporului, Aripa armată a PKK, o organizație ilegală) a fost publicată și. Potrivit acestei declarații, HPG a definit acțiunea de scut uman ca un act pașnic și a considerat că acest tip de act pașnic ar trebui utilizat de tineri în vederea promovării luptei pentru democrație. HPG a remarcat, de asemenea, că guerrilierii sunt, de asemenea, un scut uman pentru protejarea poporului. În aceeași zi procurorul public de la Istanbul a depus un proiect de inculpare la Curtea din Istanbul, acuzând reclamanții de a publica declarațiile unei organizații teroriste în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). La 8 septembrie 2005, Curtea din Istanbul a hotărât că nu are competență asupra cazului și l-a trimis Tribunalului Penal de Primă Instanță din Beyoğlu. La 21 septembrie 2006, Curtea penală din Beyoğlu a emis, de asemenea, o decizie de lipsă de competență și a trimis dosarul Curții de Casație. La 11 decembrie 2006, Curtea de Casație a hotărât că Curtea de Assize din Istanbul a avut competență asupra cazului. La 14 mai 2008, Curtea de Assize din Istanbul a declarat că reclamanții au publicat o declarație de către o organizație teroristă și au condamnat reclamanții ca fiind acuzați. Reclamanții au fost condamnați la o amendă de 1,591 lira turcă (TRY) și, respectiv, de 3,182. La 26 iunie 2008, reclamanții au apelat. La 31 octombrie 2011, Curtea de Casație a respins recursul de către primul reclamant, dl Bayar, susținând că, în conformitate cu art. 305 din fostul cod de procedură penală, hotărârile pe care le-a condamnat pe acuzat o amendă de mai puțin de 2000 TRL nu au fost supuse unui recurs. Curtea de Casație a anulat hotărârea în ceea ce privește al doilea reclamant, dl Gürbüz, susținând că Curtea Constituțională a modificat art. 6 alineatul (4) din Legea nr. 3713 și că proprietarii de periodici nu mai sunt responsabili penal în temeiul Legii nr. 3713 pentru conținutul periodicelor. Cazul a fost ulterior trimis la Curtea din Istanbul în ceea ce privește a doua reclamantă. La 21 decembrie 2011, Curtea a achitat a doua reclamantă a acuzațiilor împotriva lui. La 28 februarie 2012, hotărârea din 21 decembrie 2011 a devenit finală. O descriere a dreptului și practicii interne relevante în vigoare la momentul material se poate găsi în Gözel și Özer v. Turcia (n. 43453/04 și 31098/05, § 23, 6 iulie 2010) și Bayar și Gürbüz v. Turcia (n. 37569/06, §§ 14-16, 27 noiembrie 2012). Primul reclamant, dl Hasan Bayar, s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea sa de către Curtea din Istanbul a fost încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. Bayar, contrar articolului 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului?