BAYAR ET GÜRBÜZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

15.05.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

BAYAR ET GÜRBÜZ c. TURQUIE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 8870/09 Hasan BAYAR și Ali GÜRBÜZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 mai 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bakrc Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnul Hasan Bayar și domnul Ali Gürbüz, sunt resortisanți turci născuți în 1982 și, respectiv, 1971 și își au reședința în Berna (Elveția) și, respectiv, în Köln (Germania). Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Akmeșe, avocat în Istanbul. Guvernul turcian a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, reclamanții erau redactori principali și, respectiv, proprietari ai cotidianului Ülkede Özgür Gündem al cărui sediu se află la Istanbul. La 15 martie 2004, acest cotidian a publicat patru articole intitulate În cazul în care este echipa de bază unde este: (cesekirdek kadro nerede ), (HPG: nu vom rămâne tăcuți: (HPG : sessiz kalmayaca Articolele citau numele complete ale unor foști agenți, furnizau informații despre funcțiile și activitățile lor în cadrul J Al treilea și al patrulea articol conțineau declarații din partea HPG (Forțele de apărare populare, o ramură armată a PKK) referitoare la atacurile împotriva kurzilor din Siria. Ei vorbeau, cum ar fi toate forțele (...) trebuie să știe că, dacă atacurile continuă, noi, [membrii] HG, nu vom rămâne spectatori tăcuți. Împotriva acestui atac, [kurzii Turciei] trebuie să arate întregii lumi (...) că poporul din Kurdistanul de Sud-Vest nu este singur. În acest scop, (...) [kurzii Turciei] trebuie să realizeze toate actele democratice și legale de solidaritate L Printr-un act de punere sub acuzare din 19 martie 2004, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului (atractul nr. 3713), pe baza articolului 6 Õ§ 1, 2 și 4 și a articolului 7 § 2 și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului (Legea nr. 3713). În ceea ce-i privește pe reclamanți, aceștia au fost desemnați ca țintiți de agenții care au participat la lupta împotriva terorismului, au publicat declarații de la o organizație teroristă și au făcut propagandă în favoarea unei astfel de organizații. Printre altele, s-a estimat că, prin dezvăluirea numelor și adreselor agenților publici care au participat la lupta împotriva terorismului, primele două articole au făcut de-a dreptul ținta organizațiilor ilegale. După abolirea cursurilor de securitate de stat prin Legea nr. 5190, cauza a fost examinată de instanța de judecată în dassis d que que [pe terenul de masă] . Pe 1 September 2005, instanța de judecată a declarat incompetentă pentru a cunoaște faptele în litigiu și a retrimis cauza în fața instanței corecționale din Beyo La 13 septembrie 2006, instanța corecțională a pronunțat o decizie de incompetență, considerând că faptele în cauză intră sub incidența jurisdicției instanței de judecată. El a solicitat Curții de Casație să soluționeze conflictul negativ de competență existent între el și instanța de judecată. 10. La 14 decembrie 2006, Curtea de Casație a anulat decizia de incompetență a instanței de judecată. Procedura a continuat în fața acestei instanțe. 11. La 16 mai 2008, instanța de judecată a declarat reclamanții vinovați de infracțiunile care le-au fost reproșate. Ea i-a condamnat la plata în tîi judiciare a unei sume totale de 8 378 de lire turcești (TRY) pentru domnul Gürbüz și de 4 188 TRY pentru domnul Bayar (și anume, aproximativ 4 340 EUR și respectiv 2 170 EUR (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul respectiv) în conformitate cu art. 6 alineatele (1), (2) și (4) din Legea nr 3713, astfel cum era în vigoare până la 18 iulie 2006, sau în versiunea sa mai favorabilă reclamanților; de asemenea, a condamnat fiecare solicitant la 1 000 de zile-amendă la cursul zilnic de 20 de zile. TRY, adică o sumă totală de 20 000 de TRY (aproximativ 10 360 EUR), în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 5532 din 26 iunie 2006, sau în versiunea sa mai favorabilă reclamanților. În hotărârea sa, tribunalul a constatat că, prin divulgarea numelor și a adreselor funcționarilor publici care au participat la lupta împotriva terorismului, articolele intitulate " Aceștia sunt ofițerii forțelor de execuție. Și unde este echipa de bază. În cele din urmă, aceasta concluzionează că: N.O.G.K., un membru al organizației ilegale PKK-KADEK, textul intitulat "Comunicare" În sprijinul concluziilor sale, Comisia a indicat în special faptul că instanțele naționale nu au împiedicat publicarea de opinii care să implice violența și că au depășit limitele stabilite în art. 10 din Convenție. 12. La 22 februarie 2012, Curtea de Casație a declarat procedura închisă prin prescripție. Se pedepsește cu o amendă de 5-10 milioane de lire turcești, oricine declară, verbal sau într-o publicație, că organizațiile teroriste vor comite o infracțiune împotriva unei persoane, divulgându-și sau nu (...) identitatea, dar astfel încât să poată fi identificat, sau demascat identitatea funcționarilor care au participat la misiuni de combatere a terorismului sau, în același timp, desemnează o persoană drept țintă. Se pedepsește cu o amendă de 5-10 milioane de lire turcești, oricine tipărește sau publică declarații sau tracte de organizații teroriste. (...) Când faptele menționate la paragrafele de mai sus sunt comise prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 privind presa, proprietarul [jurnalului] este, de asemenea, condamnat la o amendă egală cu 90% din cifra medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care frecvența de publicare a revistei este mai mică de o lună, sau din cifra vânzărilor realizate de ultimul număr al revistei, dacă aceasta este lunară sau apare mai puțin frecvent (...) Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de 50 de milioane de lire turcești. Scriitorul-șef al revistei este condamnat la jumătate din pedeapsa aplicată proprietarului. 15. La art. 7 alineatul (2) din Legea nr 3713, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 5532 din 29 iunie 2006 care a intrat în vigoare la 18 iulie 2006, se citea astfel în părțile sale relevante în speță. Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste va fi condamnat la închisoare timp de un an până la cinci ani. Când această infracțiune este comisă prin presă și publicare, pedeapsa se majorează la jumătate. Proprietarii și responsabilii organismelor de presă și ai publicațiilor care nu au participat la comisia pentru infracțiuni sunt de asemenea condamnați la o pedeapsă de 1 000-10 000 de zile-amendă; cu toate acestea, limita pedepsei este de 5 000 de zile-amendă pentru cei responsabili de publicare. (...) GRIEF 16. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la libertate de exprimare din cauza urmăririi penale a acestora. ÎN URMA 17. Reclamanții consideră că urmărirea penală a acestora le-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare garantat prin art. 10 din Convenție, care este astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 18. Guvernul luptă împotriva acestei teze. El susține că instanțele penale nu au calitatea de victimă pe motiv că, întrucât urmărirea penală a fost abandonată din motive de prescripție, nu a fost pronunțată nici o sentință împotriva lor de către instanțele penale. În plus, acesta ridică o excepție de la absența unui prejudiciu important, în sensul art. 35 alin. (3) lit. (b) din Convenție. 19. Curtea arată că procedura penală care a avut loc împotriva reclamanților a fost abandonată din motive de prescripție. Cu toate acestea, Curtea consideră că Õ nu este necesar să se ia în considerare excepțiile ridicate de guvern, Õ fiind, în orice caz, inadmisibilă din motivele expuse mai jos (a se vedea în acest sens, etolak și Kas 75484/12, § 18, 16 mai 2017). 20. Curtea constată că măsura în cauză era prevăzută de lege și că aceasta urmărea mai multe scopuri legitime în sensul articolului 10 2 din convenție, și anume menținerea securității publice, apărarea ordinii publice și prevenirea criminalității (Gözel și Özer c. Turcia, n 43453/04 și 31098/05, § 43 45, 6 iulie 2010, Fatih Tașc. Turcia, n 36635/08, §§§ 32-33, 5 aprilie 2011 și Belek c. Turcia, nr. 36827/06, 36828/06 și 36629/06, § 26, 20 noiembrie 2012). Aceasta constată că litigiul se referă la întrebarea dacă măsura în cauză era necesară într-o societate democratică 21. În această privință, Curtea amintește principiile generale pe baza cărora slux apreciază necesitatea unei societăți democratice de a interveni în libertatea de exprimare. Aceste principii sunt bine stabilite în jurisprudența sa (a se vedea, printre altele, Perinçek c. Elveția [GC], n 27510/08, § 196, CEDH 2015 (extracturi), și Satakunan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy c. Finlanda [GC], n 931/13, § 124-128, CEDO 2017 (extracturi)). Fără îndoială, aceste principii se aplică măsurilor luate de autoritățile naționale în cadrul luptei împotriva terorismului 22. În speță, Curtea constată că cei doi reclamanți au fost urmăriți din cauza a cinci texte publicate în cotidianul în care erau redactori principali și, respectiv, proprietari. Curtea arată că primele două articole intitulate În continuare, Comisia observă că aceste două articole citau numele complete ale unor foști agenți, pe care îi furnizau informații cu privire la funcțiile pe care aceștia le ocupaseră și la activitățile desfășurate în cadrul J.T.E.M., asupra familiilor lor și asupra noilor lor locuri de muncă. 23. În această privință, Curtea arată că, în mod similar cu procurorul, tribunalul a constatat în special că, prin divulgarea numelor și adreselor unor agenți publici care participaseră la lupta împotriva terorismului, primele două articole făceau din acești agenți o țintă pentru organizațiile ilegale. În sprijinul concluziilor sale, această instanță a considerat, printre altele, că tribunalele nu au împiedicat publicarea de opinii cu privire la violență și că au depășit limitele stabilite la art. 10 din convenție. 24. Curtea consideră că subiectul asupra căruia au avut loc primele două articole, și anume activitățile desfășurate de foștii agenți ai J.I.T.E.M., era, într-o anumită măsură, de interes general. În cazul în care afirmațiile referitoare la aceste activități erau adevărate, Curtea consideră că, având în vedere gravitatea faptelor menționate, ar fi fost de interesul legitim al publicului să cunoască nu numai natura comportamentului agenților în cauză, ci și identitatea acestora (Sürek c. Turcia (n [GC], n 24122/94, § 39, 8 iulie 1999). Cu toate acestea, Comisia observă că conținutul acestor articole și, în special, informațiile referitoare la familiile și noile locuri de muncă ale foștilor agenți în cauză nu erau de natură să hrănească dezbaterea publică pe această temă, ci să îi expună pe acești agenți, prezentați ca responsabili pentru presupusele activități, și familiile acestora cu o profundă dispreț pentru public. Astfel, în opinia Curții, primele două articole nu pot trece ca să fie în măsură să contribuie la o dezbatere de interes general sau să fie asimilate unui discurs politic, care necesită o examinare strictă în ceea ce privește Convenția și nu lasă loc pentru restricții în temeiul articolului 10 alineatul (2) din convenție (a se vedea în acest sens Sürek (n, citată anterior, punctul 34). În al doilea rând, Curtea va acorda o atenție sporită termenilor utilizați în textele în litigiu și contextului publicării acestora, ținând seama de circumstanțele din jurul cazului supus examinării, în special dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (Sürek c. Turcia [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). În această privință, Comisia observă că, deși primele două articole nu conțineau un apel direct la violență, ei au citat numele complete ale agenților în cauză și au furnizat informații detaliate cu privire la aceștia și la familiile lor. Conținutul acestor două texte era, prin urmare, susceptibil de a cauza o ură irațională împotriva celor care erau prezentați ca responsabili pentru activitățile pretinse, precum și împotriva familiilor lor, și de a le expune unui risc de violență fizică (a se vedea mutatis mutandis Sürek (n, menționat anterior, § 37). 26. În plus, dacă este adevărat că reclamanții nu s-au asociat personal cu conținutul textelor în litigiu, ei au furnizat un tribune autorilor lor și au permis difuzarea scrierile lor. Or, responsabil de linia editorială a ziarului în cauză, ei nu au nici o responsabilitate cu privire la conținutul acestuia (Sürek c. Turcia (n [GC], n 26682/95, § 63, CEDO 1999 IV. 27. Curtea amintește, de asemenea, că natura și povara pedepselor aplicate sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 64). În această privință, Comisia constată mai întâi că Õ nicio condamnare definitivă nu a fost pronunțată în speță împotriva reclamanților; în continuare, aceasta arată că sancțiunea la care reclamanții riscă să fie condamnați la executarea procedurilor în cauză a fost o amendă penală (a se vedea, a contrario Dilipak c. Turcia, n 29680/05, § 71, 15 septembrie 2015). În sfârșit, Curtea constată că reclamanții au fost, de asemenea, urmăriți, în cadrul aceleiași proceduri, din cauza altor trei texte publicate în aceeași zi. Cu toate acestea, Comisia nu consideră necesară o analiză a conținutului acestor trei texte sau a motivării luate în considerare de către autoritățile judiciare cu privire la acestea, din motivele menționate anterior (punctele 23-27). Cu alte cuvinte, faptul că reclamanții au fost, de asemenea, urmăriți, în cadrul aceleiași proceduri în cauză, pentru alte infracțiuni nu pune în discuție aprecierea instanțelor interne în ceea ce privește deschiderea și continuarea procedurii, aceasta având la bază motive pertinente și suficiente din cauza conținutului primelor două articole 29. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că, având în vedere marja de apreciere de care dispun autoritățile naționale în astfel de cazuri (Sürek (n, citată anterior, punctul 65), procedura penală diligentă în litigiu împotriva reclamanților nu poate fi considerată disproporționată în raport cu obiectivele legitime urmărite. 30. Prin urmare, prezenta cerere este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.