CtEDO 02.04.2019 Auto

BAYAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.04.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BAYAR c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere n 79045/11, 7966/12 și 7967/12 Hasan BAYAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 aprilie 2019 într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președintele Ivana Jélić, Darian Pavli, judecători și, respectiv, Hasan Bak noiembrie 2011, 29 decembrie 2011 și 9 ianuarie 2012, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Hasan Bayar, este un resortisant turc născut în 1982 și rezident în Berna. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Akmeșe, un avocat care își desfășoară activitatea în Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, reclamantul a fost redactorul-șef al cotidianului Ülkede Özgür Gündem Cererea n 79045/11 Printr-un act de punere sub acuzare din 2 ianuarie 2006, procurorul Republicii Beyo. La 27 septembrie 2011, instanța de judecată pentru încălcarea legii nr. 3713 din cauza publicării, la 3 decembrie 2005, a unui articol de presă în ziarul menționat anterior. În conformitate cu art. 6 alineatul (2) și art. 4 din Legea nr. 3713, reclamantul a plătit o amendă de 2 074 de lire turce (TRY, adică aproximativ 832 de euro (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la data faptelor). La 25 iulie 2012, procurorul districtual din apropierea Curții de Casație a trimis dosarul în fața tribunalului din Massachusetts, indicând că ar trebui pronunțată o nouă hotărâre din cauza intrării în vigoare a Legii nr. 6352 privind suspendarea urmăririi infracțiunilor comise prin intermediul presei ( La 8 august 2012, Curtea a hotărât suspendarea procedurilor judiciare împotriva reclamantului, în temeiul Legii nr. 6352. În absența unei opoziții formulate de solicitant, această decizie a devenit definitivă la 8 octombrie 2012. Printr-un act de punere sub acuzare din 27 aprilie 2006, procurorul Republicii Beyo La 12 iulie 2007, instanța de judecată a declarat că este vinovată de declarația unei organizații teroriste și l-a condamnat, în conformitate cu art. 6 §§ 2 și 4 din Legea nr 3713, la plata unei amenzi de 2 116 TRY (1 202 EUR în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul faptelor). La 16 martie 2011, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs formulat de recurent, a clasat hotărârea de primă instanță pe motiv că legea nr. 5728 a intrat în vigoare după condamnare și prevede suspendarea hotărârii judecătorești pentru pedepsele cu închisoarea mai mică de un anumit prag impunea revizuirea pedepsei pronunțate împotriva persoanei vizate. La 4 octombrie 2011, instanța de judecată l-a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi judiciare de 2 116 TRY și a întârziat la pronunțarea hotărârii. În lipsa unei opoziții formulate de solicitant, această decizie a devenit definitivă la 30 noiembrie 2011. Printr-un act de punere sub acuzare din 19 aprilie 2006, procurorul Republicii Beyo La 10 iulie 2007, instanța de judecată a declarat că este vinovată de declarația unei organizații teroriste și l-a condamnat, în conformitate cu art. 6 §§ 2 și 4 din Legea nr 3713, la plata unei amenzi de 2 116 TRY (1 216 EUR în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul faptelor). La 29 martie 2011, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs formulat de recurent, a clasat hotărârea de primă instanță pe motiv că legea nr. 5728 a intrat în vigoare după condamnare și prevede suspendarea hotărârii judecătorești pentru pedepsele cu închisoarea mai mică de un anumit prag impunea revizuirea pedepsei pronunțate împotriva persoanei vizate. La 4 octombrie 2011, instanța de judecată l-a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi judiciare de 2 116 TRY și a întârziat la pronunțarea hotărârii. În lipsa unei opoziții formulate de solicitant, această decizie a devenit definitivă la 7 decembrie 2011. În ceea ce privește dispozițiile relevante ale legislației privind căile de atac individuale în fața Curții Constituționale turce, Curtea face trimitere la Decizia Uzun c. Turcia ((dec.), nr 10755/13, § 25-27, 30 aprilie 2013). 22. art. 23 din Codul de procedură penală, care rezultă din Legea nr. 5271 din 4 decembrie 2004 și modificat prin Legea nr. 5560 din 6 decembrie 2006 și n 5728 din 23 ianuarie 2008 prevede că, în cazul în care pedeapsa la care pârâtul a fost condamnat la executarea procedurii din cauza În plus, art. 1 provizoriu din Legea nr. 1 nu constituie o opoziție împotriva deciziei de suspendare a pronunțării sentinței. 6352 din 2 iulie 2012 prevede că aceasta va fi suspendată pentru urmărirea penală a infracțiunilor comise înainte de 31 decembrie 2011 prin intermediul presei, al mass-mediei sau al altor mijloace de comunicare a gândirii și a opiniei publice și care sunt pasibile de o amendă judiciară sau de o pedeapsă cu închisoarea care nu depășește cinci ani. GRIEF 24. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza urmăririlor penale îndreptate împotriva sa. ÎN SPECIAL Pe joncțiunea hotărârilor 25. Cele trei hotărâri fiind similare de fapt și în drept, Curtea decide să le atașeze, așa cum îi permite art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 10 din Convenție 26, reclamantul susține că procedurile penale inițiate împotriva sa au adus atingere dreptului său la libertatea de exprimare. 27. Guvernul ridică două excepții de la: Ö care țin de neobosirea căilor de atac interne. Pe de o parte, în ceea ce privește cererea n 79045/11, susține că persoana ar fi trebuit să sesizeze Curtea Constituțională, deoarece, în opinia sa, ultima hotărâre pronunțată în această privință în dreptul intern a devenit definitivă după intrarea în vigoare a dispozițiilor care reglementează acțiunea individuală în fața acestei instanțe. Pe de altă parte, acesta susține că reclamantul ar fi trebuit să urmeze calea de atac în fața instanței judecătorești pentru a contesta hotărârile de suspendare a urmăririi penale și de suspendare a hotărârii pronunțate împotriva acesteia. 28. Reclamantul nu a răspuns argumentelor guvernului. 29. Curtea reamintește că statele nu trebuie să răspundă la acțiunile lor în fața unui organism internațional înainte de a fi avut posibilitatea de a remedia situația în ordinea lor juridică internă. Persoanele care doresc să se prevaleze de competența de control a Curții în ceea ce privește obiecțiunile îndreptate împotriva unui stat au, prin urmare, obligația de a utiliza anterior căile de atac pe care le oferă sistemul juridic al acestuia. În cazul în care un stat membru consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Altele, §§ 221-222, CEDO 2014 (extracturi) și Gherghina c. România [GC] (dec.), nr. 42219/07, §§ 84-85, 9 iulie 2015). 30. În ceea ce privește prima excepție a guvernului, Curtea constată că, în speță, procedura penală pronunțată împotriva reclamantului în cadrul cererii n 79045/11 a încetat prin decizia Curții Constituționale din 8 august 2012, care a devenit definitivă la 8 octombrie 2012 (punctele 9 și 10 de mai sus), fie după intrarea în vigoare a acțiunii individuale în fața Curții Constituționale la 23 septembrie 2012, Curtea constată, prin urmare, că cauza reclamantului referitoare la această procedură penală intră în sfera de competență rațională [37]. a Curții Constituționale și că persoana în cauză avea posibilitatea de a introduce o acțiune individuală în fața acestei instanțe pentru a prezenta acțiunea respectivă. 31. Prin urmare, această cerere este inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. 32. În ceea ce privește a doua excepție a guvernului, Comisia reamintește că a considerat deja că calea de atac în fața instanței judecătorești pentru a contesta o decizie de suspendare la pronunțarea unei hotărâri judecătorești era o cale de recurs la epuizare (Polat și Tali c. Turcia 5782/10, § 23, 25 septembrie 2018). În speță, Comisia observă că reclamantul nu a luat calea de atac care i-a oferit acesteia pentru a contesta hotărârile de suspendare la pronunțarea hotărârilor pronunțate cu privire la aceasta în cadrul căilor de atac n 7966/12 și 7967/12, în timp ce a avut posibilitatea (punctele 14-15 și 19-20 de mai sus). Pe de altă parte, la Prin urmare, Curtea consideră că aceste cereri trebuie, de asemenea, declarate inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Făcută în franceză și apoi comunicat în scris la 9 mai 2019. Hasan Bak Grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-09-18
0,97
BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 87/09 Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Griţco, Stéphani
CtEDO 2020-02-11
0,96
GÜRBÜZ ET BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 44997/10 Ali GÜRBÜZ et Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 février 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Arnfinn
CtEDO 2019-04-30
0,96
TUNCER GÜNEȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 57202/11 Gülizar TUNCER GÜNEŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 30 avril 2019 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Ivana Jelić, D
CtEDO 2019-01-22
0,96
GÜLLÜ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 70769/11 Barış GÜLLÜ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 22 janvier 2019 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, Valeriu Griţco, St
CtEDO 2020-03-24
0,95
GÜRBÜZ ET BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 71777/11 Ali GÜRBÜZ et Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 mars 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Arnfinn Bå
Sursă