TUNCER GÜNEȘ c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
TUNCER GÜNEȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 57220/11 Gülizar TUNCER GÜNEȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 aprilie 2019 într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președinte, Ivana Jélić, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, domnul Gülizar Tuncer Güneș, este un resortisant turc născut în 1966 și rezident la Istanbul. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Kadirhan, avocat care își desfășoară activitatea la Istanbul. A fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 decembrie 2010, un articol a fost publicat în cotidianul Yeni Akit cu privire la un caz referitor la un grup de studenți care susțineau că au fost brutalizați de poliție în timpul unei manifestări. La articolul în cauză menționa numele reclamantei, care era avocată la baroul din Istanbul și reprezenta o tânără care făcea parte din grupul de studenți respectivi. Printre altele, a avut loc un pasaj în care se spunea că "lamaie avocată" este bine cunoscută și a citat numele clienților săi, specificând natura infracțiunilor care le-au fost reprovocate și indicând apartenența la diferite grupuri calificate drept teroriști. La 1 februarie 2011, reclamanta a depus o plângere la procurorul Republicii Bakurköy ( Acuzația împotriva proprietarului casei de ediție și împotriva redactorului șef al ziarului Yeni Akit pentru calomnie, calomnie, insultă și instigare la comiterea unei infracțiuni, susținea că articolul de presă în cauză a publicat în mod abuziv numele clienților săi și-a pus propria viață în pericol, făcând-o să apară în ochii publicului ca fiind legată de organizații ilegale. La 15 februarie 2011, procurorul republican a respins motivul că articolul în cauză pur și simplu, în cadrul exercitării libertății presei, astfel cum a fost recunoscută atât de dreptul intern, cât și de art. 10 din convenție, a dat informații cu privire la reclamantă, fără a fi o insultă față de aceasta. La 24 martie 2011, Curtea a Uniunii Europene ( Tribunalul a respins opoziția formulată de reclamantă împotriva refuzului pronunțat de Parchet. GRIEF Invocând articolele 2, 3 și 8 din Convenție, recurenta reproșează autorităților interne că nu au reușit, în cadrul procedurii penale inițiate de aceasta cu privire la un articol de presă pe care o consideră că a depășit limitele criticii admisibile prin insinuarea ei ca țintă potențială a unei declarații publice, de a-și proteja drepturile la respectarea vieții private și la protecția reputației sale. ÎN DREPT, recurenta se plânge că, în cadrul procesării plângerii penale depuse de aceasta, autoritățile interne nu și-au îndeplinit obligația de a-și proteja viața privată de prejudiciile pe care le implică articolul de presă în litigiu. Ea invocă susținerea pretențiilor sale la articolele 2, 3 și 8 din Convenție. 10. Curtea reamintește că un mai are două elemente: afirmații de fapt și argumente juridice. În temeiul principiului jura novit curia , aceasta nu este ținută prin mijloacele de drept avansate de un reclamant în temeiul convenției și al protocoalelor sale și poate decide calificarea juridică care trebuie acordată faptelor de un singur ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018). În acest caz, Comisia consideră că este necesar să se examineze obiecțiunile recurentei din perspectiva exclusiv a articolului 8 din convenție. 11. Guvernul ridică o excepție legată de neobosirea căilor de atac interne. Acesta susține că reclamanta ar fi trebuit să urmeze calea dreptului de răspuns rectificativ și să sesizeze Curtea Constituțională în legătură cu procedura în despăgubire desfășurată de aceasta în fața instanțelor civile cu privire la articolul În ceea ce privește fondul, guvernul precizează că articolul de presă în litigiu nu conținea nicio mențiune care ar fi fost o insultă la adresa recurentei sau care nu ar fi corespuns cu realitatea. Comitetul consideră că pasajele care conțin informații referitoare la clienții de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cele din urmă, acesta susține că instanțele interne au stabilit un echilibru corect între libertatea presei și respectarea drepturilor de personalitate ale recurentei. 13. Recurenta contestă teza guvernului. În opinia sa, conținutul articolului de presă în litigiu își punea viața în pericol de a o desemna drept țintă în ochii publicului, în măsura în care, potrivit opiniei ei, conținutul său îl manipula pe cititor și o lega de organizațiile armate ilegale. Aceasta susține, de asemenea, că informațiile referitoare la viața sa profesională care au fost publicate prin articolul Õ nu au fost relevante pentru public. 14. În primul rând, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra excepției preliminare a guvernului care rezultă din neobosirea căilor de atac interne, cererea fiind, în orice caz, inadmisibilă din motivele expuse mai jos. 15. Comisia reamintește apoi principiile care decurg din jurisprudența sa privind protecția vieții private și libertatea de exprimare, care sunt rezumate, în special, în Hotărârile Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța ([GC], nr. 40454/07, §§ 83-93, CEDH 2015 (extracturi) și Tarman c. Turcia 63903/10, §§ 36-38, 21 noiembrie 2017). În speță, Comisia observă că recurenta a depus o plângere penală împotriva responsabililor de zi cu zi în care articolul de presă, pe care l-a considerat un atac la adresa dreptului său la protecția vieții private și a reputației sale, a fost publicat și că procurorul Republicii a pronunțat un refuz, care a fost confirmat de Curtea (punctele 6 și 7 de mai sus). Curtea consideră că, având în vedere marja de apreciere de care beneficiază statul pârât în astfel de circumstanțe, autoritățile naționale sunt cele mai în măsură să aprecieze contextul faptic în cadrul căruia se afla articolul în cauză. În această privință, Comisia subliniază că autoritățile interne, în special procurorul Republicii, au efectuat o examinare, pe baza criteriilor elaborate de jurisprudența sa (Tarman, citată anterior, punctul 38), a echilibrului corect care trebuie păstrat între drepturile recurentei la respectarea vieții private și a reputației sale și a dreptului părții adverse la libertatea de exprimare. În acest sens, după examinarea dosarului, procurorul Republicii a considerat că termenii utilizați în articolul de presă ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 18. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că autoritățile naționale au efectuat o evaluare a echilibrului dintre libertatea presei și dreptul recurentei la protecția vieții private și a reputației sale. Nu există nicio dovadă că, în această evaluare a intereselor divergente, autoritățile interne au depășit marja de apreciere care le-a fost recunoscută în această privință și că au încălcat obligațiile pozitive pe care le-au suportat în temeiul articolului 8 din convenție în ceea ce privește aceste obligații. În ceea ce privește în mod specific afirmațiile recurentei potrivit cărora articolul în cauză și-a pus viața în pericol, Curtea arată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, Curtea constată că reclamanta nu a invitat autoritățile interne să ia măsuri de securitate în ceea ce privește aceasta, cum ar fi protecția în mare măsură. 20. Prin urmare, Curtea concluzionează că cererea trebuie declarată inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei, în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 23 mai 2019. Hasan Bak