CtEDO 24.03.2020 Auto

GÜRBÜZ ET BAYAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.03.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GÜRBÜZ ET BAYAR c. TURQUIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 71777/11 Ali GÜRBÜZ și Hasan BAYAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 martie 2020 într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președinte, Arnfinn Bårdsen, Peeter Roosma, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere decizia din 8 aprilie 2014, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, după ce au deliberat, ia următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamanții, domnul Ali Gürbüz și domnul Hasan Bayar, sunt resortisanți turci născuți în 1971 și, respectiv, 1982 și care își au reședința în Köln (Germania) și, respectiv, în Berna (Elveția). Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Akmeșe, un avocat care își desfășoară activitatea în Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-un act de punere sub acuzare din 7 ianuarie 2005, procurorul din Republica Moldova a inițiat o acțiune publică împotriva reclamanților pe baza publicării declarațiilor șefului PKK (Parțiul Muncitorilor din Kurdistan, o organizație armată ilegală) în numărul datat din aceeași zi a zilei lor de zi. La 7 iunie 2007, instanța de asediu din Istanbul ( (d) i-a condamnat la amenzi judiciare de 1 559 și respectiv 3 118 de lire turcești (TRY), adică aproximativ 879 și 1 757 de euro (EUR) la acea dată. La 14 ianuarie 2013, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs în Casație formulată de reclamanți, raaaaa la cauza rolului ca motiv de prescripție în ceea ce privește recurentul Ali Gürbüz și a respins recursul în casație formulat de recurentul Hasan Bayar pentru motivul că, având în vedere valoarea dreptului judiciar care i-a fost acordat, hotărârea Curții era, de fapt, definitivă. Dreptul intern relevant Ca urmare a intrării în vigoare, la 23 septembrie 2012, a unor modificări constituționale, acțiunea individuală în fața Curții Constituționale turce a fost introdusă în sistemul juridic turc. Textul dispozițiilor relevante în speță ale Legii nr. 6216 de introducere a acțiunii individuale în fața Curții Constituționale, precum și a părților relevante în materie de regulament al Curții Constituționale figurează în decizia Curții Hasan Uzun c. Turcia (dec., n 10755/13, §§ 25-27, 30 aprilie 2013). GRIEF Invocând art. 10 din convenție, reclamanții se plâng de procedura penală diligentă împotriva acestora. Reclamanții susțin că procedura penală inițiată împotriva lor se referă la o încălcare a libertății lor de exprimare. 10. Guvernul ridică patru excepții de la aceasta, și anume lipsa de calitate a victimei persoanelor interesate, lipsa evidentă a temeiului acestora, neobosirea căilor de atac interne și nerespectarea termenului de șase luni. 11. În ceea ce privește prima excepție, guvernul susține că, din cauza deciziei de radiere a rolului care a fost pronunțată în ceea ce privește reclamantul Ali Gürbüz și a lipsei de plată de către reclamant Hasan Bayar a dreptului judiciar care i-a fost atribuit, acestea nu au calitatea de victimă. 12. În ceea ce privește excepția privind lipsa evidentă de temei, guvernul susține că procedura penală în care reclamanții au făcut obiectul publicării declarațiilor șefului PKK nu a creat un efect disuasiv asupra exercitării de către părțile interesate a dreptului lor la libertatea de exprimare și nu a constituit nicio interferență în exercitarea de către acestea a acestui drept. 13. În ceea ce privește excepția referitoare la neobosirea căilor de atac interne, guvernul indică faptul că procedura era încă pendinte în fața instanțelor interne la data la care a fost introdusă cererea în fața Curții și că, prin urmare, la acea dată cererea a fost prematură. În al doilea rând, acesta arată că reclamanții nu au sesizat Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală pentru a-și prezenta litigiul după notificarea ultimei decizii interne, care a fost pronunțată de Curtea de Casație din 14 ianuarie 2013 și, prin urmare, consideră că cererea trebuie declarată inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne. 14. În ceea ce privește excepția referitoare la nerespectarea termenului de șase luni, guvernul consideră că, deși recurentul Hasan Bayar a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii de condamnare pronunțate de instanța de judecată la 7 iunie 2007, această hotărâre era în realitate definitivă și nu putea fi invocată. Prin urmare, acesta susține că, în speță, termenul de șase luni a început să curgă la 7 iunie 2007, data la care hotărârea a fost pronunțată în privința reclamantului Hasan Bayar și că acesta din urmă și-a depus cererea în afara termenului de șase luni. Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra excepțiilor referitoare la calitatea de victimă a reclamanților, la lipsa vădită de temei a acestora, la natura prematură a cererii și la nerespectarea termenului de șase luni, cererea fiind, în orice caz, inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne, din motivele expuse mai jos 17. Aceasta reamintește că statele nu trebuie să răspundă la acțiunile lor în fața unui organism internațional înainte de a fi avut posibilitatea de a remedia situația în ordinea lor juridică internă. Persoanele care doresc să se prevaleze de competența de control a Curții în ceea ce privește obiecțiunile îndreptate împotriva unui stat au, prin urmare, obligația de a utiliza anterior căile de atac pe care le oferă sistemul juridic al acestuia. În cazul în care un stat membru consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. 222, CEDO 2014 (extracturi) și Gherghina c. România [GC] (dec.), nr. 42219/07, § 84 și 85, 9 iulie 2015). 18. În speță, Curtea ia notă de faptul că procedura penală pronunțată împotriva reclamanților s-a încheiat prin decizia Curții de Casație din 14 ianuarie 2013 (punctul 6 de mai sus), adică după inițierea acțiunii individuale în fața Curții Constituționale la 23 septembrie 2012 (punctul 7 litera (c). Comisia constată, prin urmare, că motivul prezentat de reclamanți cu privire la această procedură penală intră în sfera de competență rațională a Curții Constituționale și că părțile interesate au avut posibilitatea de a introduce o acțiune individuală în fața acestei instanțe pentru a prezenta această cauză. 19. Prin urmare, Curtea salută excepția de neobosire a căilor de atac interne ridicate de guvern și consideră că cererea trebuie declarată inadmisibilă, în temeiul articolului 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 14 mai 2020. Valeriu Grițeco Modululr Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-02-11
0,97
GÜRBÜZ ET BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 44997/10 Ali GÜRBÜZ et Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 février 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Arnfinn
CtEDO 2020-03-24
0,97
GÜRBÜZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 71772/11 Ali GÜRBÜZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 mars 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Arnfinn Bårdsen, Peeter R
CtEDO 2018-09-18
0,96
BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 87/09 Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Griţco, Stéphani
CtEDO 2015-02-03
0,96
AFFAIRE BAYAR ET GÜRBÜZ c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAYAR ET GÜRBÜZ c. TURQUIE (n o 2) ( Requête n o 33037/07) ARRÊT STRASBOURG 3 février 2015 DÉFINITIF 03/05/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2019-04-02
0,95
BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n o 79045/11, 7966/12 et 7967/12 Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 avril 2019 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Iva
Sursă