BAYAR ET GURBUZ c. TURQUIE et 1 autre affaire

Comunicat la 13 noiembrie 2014 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNSURI nr. 55060/07 și 55061/07 Hasan BAYAR și Ali GURBUZ împotriva Turciei introduse la 13 noiembrie 2007 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dl Hasan Bayar și dl Ali Gürbüz, sunt resortisanți turci născuți în 1982 și, respectiv, 1971 și reședința la Berna (Elveția) și Köln (Germania). Akmeșe, avocat la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 55060/07 M. Bayar și domnul Gürbüz sunt redactorul principal și, respectiv, proprietarul cotidianului Ülkede Özgür Gündem.

La 20 aprilie 2004, articolele intitulate Trebuie să dezvoltăm democrația bazată pe femei mai întâi pe femei, pe care Öcalan kad maillara intihar eylemleri yerine demokratik quel Aceste articole au fost publicate în numărul 51 al cotidianului Ülkede Özgür Gündem . Aceste articole au raportat declarații ale dlui Öcalan și ale anumitor membri ai Kongra-Gel, o ramură a organizației armate ilegale Parte a lucrătorilor din Kurdistan (PKK).

Printr-un act de punere în aplicare din 22 aprilie 2004, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului înculpata dnii Ali Gürbüz și Hasan Bayar de publicare a declarațiilor făcute de o organizație ilegală armată, sancționată prin art. 6 alineatul (2) și art. 4 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului ( La 5 aprilie 2005, tribunalul a condamnat pe domnul Gürbüz la o amendă de 4 198,68 de lire sterline turce (TRY), aproximativ 2 386 de euro (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul faptelor - și domnul Bayar la o amendă de 2 094,84 de lire sterline turce (TRY) aproximativ 1 190 de euro. La 9 mai 2005, reclamanții s-au ocupat de casare și au invocat articolele 6 și 10 din convenție.

La 11 aprilie 2006, procurorul Republicii lângă Curtea de Casație a adresat cauza Tribunalului de Primă Instanță pentru reexaminare din cauza modificărilor legislative intervenite între timp. La 4 mai 2006, Curtea a adoptat o decizie din incompetență. Rația Materiae în favoarea Tribunalului Corecțional și cauza a fost retrimisă Tribunalului Corecțional de la Beyouilu. La 29 iunie 2006, tribunalul corecțional a adoptat, de asemenea, o hotărâre din injumătățire și a fost retrimis Curții de Casație. La 20 noiembrie 2006, Curtea de Casație a atribuit cauza instanței judecătorești în litigiul din Istanbul. La 4 septembrie 2007, Curtea a statuat că reclamanții sunt vinovați de infracțiunile menționate la art. 6 alineatul (2) și la art. 4 din Legea nr. 3713 și l-a condamnat pe domnul Gürbüz la plata unei amenzi de 4 198 TRY și pe domnul Bayar la plata unei amenzi de 2 094 TRY.

La 6 noiembrie 2007, reclamanții au formulat o opoziție împotriva acestei hotărâri invocând articolele 6 și 10 din convenție. La 22 martie 2011, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță în ceea ce îi privește pe cei doi reclamanți. La 9 mai 2011, Curtea de Casație l-a numit pe domnul Gürbüz în urma adoptării unei modificări legislative privind răspunderea proprietarului cotidianului și a disociat procedura în litigiu împotriva domnului Bayar. La 25 august 2011, l-a condamnat pe domnul Bayar la plata unei amenzi de 2 094 TRY în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713. Această hotărâre, care nu era susceptibilă de recurs în casație, a devenit definitivă.

Cererea nr. 55061/07 La 28 august 2004, un articol intitulat Abdulah Öcalan, liderul poporului kurd, a declarat că cererile (de kurzi) sunt rezonabile. Problema va fi rezolvată prin intermediul dialogului Õ) a fost publicată în cotidianul Ülkede Özgür Gündem Acesta conținea o declarație a dlui Öcalan cu privire la necesitatea de a urma calea politică (considerată de el) ca un mijloc de dialog și de a dezvolta soluția politică, în special pentru un armistițiu.

Printr-un act de punere în aplicare din 31 august 2004, procurorul Republicii lângă curtea de judecată a dlui Gürbüz și a dlui Bayar a emis o declarație din partea unei organizații ilegale armate, care a încălcat dispozițiile articolului 6 alineatul (2) și ale articolului 4 din Legea nr. 3713. La 17 februarie 2005, curtea d'asisses condamna domnul Gürbüz la o amendă de 3 184 560 000 de cărți turcești anterioare (TRL) [1] La 21 martie 2005, reclamanții s-au ocupat de casare prin invocarea articolelor 6 și 10 din convenție. La 14 iulie 2005, procurorul Republicii lângă Curtea de Casație a prezentat cauza în fața primei instanțe pentru reexaminare în urma modificărilor legislative. La 4 octombrie 2005, instanța de judecată a adoptat o decizie de incompetență rațională în materie, iar cauza a fost trimisă în fața tribunalului corecțional din Beyo.

La 1 noiembrie 2006, instanța corecțională a adoptat, de asemenea, o decizie de injumătățire, iar cauza a fost prezentată Curții de Casație. La 24 ianuarie 2007, Curtea de Casație a atribuit cauza instanței de judecată în litigiu. La 2 octombrie 2007, Curtea i-a judecat pe reclamanții vinovați de infracțiunile menționate în art. 6 alin. (2) și (4) din Legea nr. 3713. L-a condamnat pe domnul Gürbüz la o amendă de 3 184 TRY și pe domnul Bayar la o amendă de 1 592 TRY (1 852 EUR și respectiv 926 EUR de la cursul de schimb în vigoare la momentul faptelor). La 6 noiembrie 2007, reclamanții au formulat opoziție împotriva acestei hotărâri. La 23 martie 2011, Curtea de Casație a respins cererea de acțiune în ceea ce îl privește pe domnul Bayar și pe infirma la Tribunalul de Primă Instanță în ceea ce îl privește pe domnul Gürbüz ca urmare a modificărilor legislative intervenite între timp.

La 24 mai 2011, domnul Gürbüz a fost achitat de Curtea. La 1 iunie 2011, această hotărâre a devenit definitivă. Dreptul și practica internă relevante figurează în hotărârea Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, § 23, 6 iulie 2010). GRIFS Invochează art. 10 din convenție, reclamantul domnul Bayar susține că condamnările sale pentru publicarea scrierilor în litigiu constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Pe langa art. 13, se plange de asemenea de lipsa unei căi de atac interne efective prin intermediul căreia ar fi putut sa-si inculce fara a fi inculpate de art. 10 din Conventie. In instanta nr. 55061/07, invocând art. 13 din Conventie, el se plânge de o imposibilitate de a formula un recurs impotriva hotărârii de prima instanta.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului domnului Bayar, în sensul articolului 10 din Convenție, se poate considera că, din cauza articolului 305 din vechiul Cod de procedură penală, pentru reclamantul domnului Bayar (în cererea nr. 55061/07) de a formula un recurs împotriva hotărârii în primă instanță constituie un obstacol disproporționat în calea dreptului de acces la dreptul de acces la dreptul de acces la dreptul de acces la dreptul de acces la dreptul de acces la dreptul de acces la un tribunal ( Bayar și Gürbüz c. Turcia, n 37569/06, § 49, 27 noiembrie 2012) Guvernul este invitat să prezinte o copie a scrierilor în litigiu [1] La 1 noiembrie 2012 ianuarie 2005, cartea turcească (TRY), care înlocuiește vechea carte turcească (TRL), a intrat în vigoare.

1 TRY valorează un milion de TRL.

Communiquée le 13 novembre 2014

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n os 55060/07 et 55061/07 Hasan BAYAR et Ali GURBUZ contre la Turquie introduites le 13 novembre 2007

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Hasan Bayar et M. Ali Gürbüz, sont des ressortissants turcs respectivement nés en 1982 et en 1971 et résidant à Berne (Suisse) et Cologne (Allemagne). Ils sont représentés devant la Cour par M e İ. Akmeșe, avocat à Istanbul. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. 1. La requête n o 55060/07 M. Bayar et M. Gürbüz sont respectivement le rédacteur en chef et le propriétaire du quotidien Ülkede Özgür Gündem. Le 20 avril 2004, les articles intitulés « Kadın eksenli demokrasi gelișmeli » (« Il faut développer la démocratie axée sur la femme »), « Öcalan kadınlara intihar eylemleri yerine demokratik çalıșmayı önerdi . İlk ödev Maxmur » (« Öcalan propose aux femmes de travailler démocratiquement au lieu d’accomplir des actes de suicide.

La première tâche c’est Mahmur ») et « Kongra-Gel’e üye ol çağrısı » (« L’appel pour l’adhésion au Kongra-Gel ») furent publiés dans le numéro 51 du quotidien Ülkede Özgür Gündem . Ces articles rapportaient des déclarations de M. Öcalan et de certains membres de Kongra-Gel, une branche de l’organisation illégale armée Parti des travailleurs du Kurdistan (PKK). Par un acte d’accusation du 22 avril 2004, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’État inculpa MM. Ali Gürbüz et Hasan Bayar de publication de déclarations émanant d’une organisation illégale armée, infraction sanctionnée par l’article 6 §§ 2 et 4 de la loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme (« la loi n o 3713 ») et par l’article 2 § 1 additionnel de la loi n o 5680 (« la loi n o 5680 »). A la suite de l’abolition des cours de sûreté de l’État, l’affaire fut examinée par la cour d’assises.

Le 5 avril 2005, la cour d’assises condamna M. Gürbüz à une amende de 4 198,68 livres turques (TRY) – environ 2 386 euros (EUR) selon le taux de change en vigueur à l’époque des faits - et M. Bayar à une amende de 2 094,84 TRY – environ 1 190 EUR. Le 9 mai 2005, les requérants se pourvurent en cassation. Ils invoquaient les articles 6 et 10 de la Convention. Le 11 avril 2006, le procureur de la République près la Cour de cassation renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance pour réexamen en raison de modifications législatives intervenues entre-temps. Le 4 mai 2006, la cour d’assises adopta une décision d’incompétence ratione materiae en faveur du tribunal correctionnel et l’affaire fut renvoyée devant le tribunal correctionnel de Beyoğlu.

Le 29 juin 2006, le tribunal correctionnel adopta également une décision d’incompétence et l’affaire fut renvoyée devant la Cour de cassation. Le 20 novembre 2006, la Cour de cassation attribua l’affaire à la cour d’assises d’Istanbul. Le 4 septembre 2007, la cour d’assises jugea les requérants coupables des infractions visées à l’article 6 §§ 2 et 4 de la loi n o 3713 et condamna M. Gürbüz au versement d’une amende de 4 198 TRY et M. Bayar au versement d’une amende de 2 094 TRY. Le 6 novembre 2007, les requérants formèrent opposition contre ce jugement en invoquant les articles 6 et 10 de la Convention. Le 22 mars 2011, la Cour de cassation infirma l’arrêt de première instance en ce qui concernait les deux requérants.

Le 9 mai 2011, la cour d’assises acquitta M. Gürbüz à la suite de l’adoption d’une modification législative relative à la responsabilité du propriétaire du quotidien et elle disjoignit la procédure diligentée à l’encontre de M. Bayar. Le 25 août 2011, elle condamna M. Bayar au paiement d’une amende de 2 094 TRY en application de l’article 6 §§ 2 et 4 de la loi n o 3713. Ce jugement, qui n’était pas susceptible de pourvoi en cassation, devint définitif. 2. La requête n o 55061/07 Le 28 août 2004, un article intitulé « Kürt halkı önderi Abdullah Öcalan taleplerinin makul olduğunu söyledi. Sorunu diyalog çözer » (« Abdullah Öcalan, le leader du peuple kurde, a déclaré que les demandes (des Kurdes) étaient raisonnables.

Le problème sera résolu par la voie du dialogue ») fut publié dans le quotidien Ülkede Özgür Gündem . Il contenait une déclaration de M. Öcalan au sujet de la nécessité de suivre le chemin politique (considéré par lui) comme un moyen de dialogue et de développer la solution politique en vue d’aboutir notamment à une trêve. Par un acte d’accusation du 31 août 2004, le procureur de la République près la cour d’assises inculpa MM. Gürbüz et Bayar de publication d’une déclaration émanant d’une organisation illégale armée, infraction prévue à l’article 6 §§ 2 et 4 de la loi n o 3713. Le 17 février 2005, la cour d’assises condamna M. Gürbüz à une amende de 3 184 560 000 anciennes livres turques (TRL) [1] et M. Bayar à une amende de 1 592 280 000 TRL.

Le 21 mars 2005, les requérants se pourvurent en cassation en invoquant les articles 6 et 10 de la Convention. Le 14 juillet 2005, le procureur de la République près de la Cour de cassation renvoya l’affaire devant la première instance pour réexamen à la suite des modifications législatives. Le 4 octobre 2005, la cour d’assises adopta une décision d’incompétence ratione materiae et l’affaire fut renvoyée devant le tribunal correctionnel de Beyoğlu. Le 1 er novembre 2006, le tribunal correctionnel adopta également une décision d’incompétence et l’affaire fut renvoyée devant la Cour de cassation. Le 24 janvier 2007, la Cour de cassation attribua l’affaire à la cour d’assises d’Istanbul.

Le 2 octobre 2007, la cour d’assises jugea les requérants coupables des infractions visées à l’article 6 §§ 2 et 4 de la loi n o 3713. Elle condamna M. Gürbüz à une amende de 3 184 TRY et M. Bayar à une amende de 1 592 TRY (respectivement 1 852 EUR et 926 EUR suivant le taux de change en vigueur à l’époque des faits). Le 6 novembre 2007, les requérants formèrent opposition contre ce jugement. Le 23 mars 2011, la Cour de cassation rejeta la demande de recours en ce qui concernait M. Bayar et infirma l’arrêt de la première instance en ce qui concernait M. Gürbüz à la suite des modifications législatives intervenues entre-temps. Le 24 mai 2011, M. Gürbüz fut acquitté par la cour d’assises. Le 1 er juin 2011, ce jugement devint définitif.

B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents figurent dans l’arrêt Gözel et Özer c. Turquie (n os 43453/04 et 31098/05, § 23, 6 juillet 2010). GRIEFS Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant M. Bayar soutient que ses condamnations pour publication des écrits litigieux constituent une violation de son droit à la liberté d’expression. Sous l’angle de l’article 13, il se plaint également d’une absence de voie de recours interne effective par le biais de laquelle il aurait pu faire valoir son grief tiré de l’article 10 de la Convention. Dans la requête n o 55061/07, invoquant l’article 13 de la Convention, il se plaint d’une impossibilité de former un pourvoi contre le jugement de première instance.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant M. Bayar, au sens de l’article 10 de la Convention ? 2. Peut-on considérer que l’impossibilité, en raison de l’article 305 de l’ancien code de procédure pénale, pour le requérant M. Bayar (dans la requête n o 55061/07) de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue une entrave disproportionnée au droit d’accès de l’intéressé à un tribunal ( Bayar et Gürbüz c. Turquie , n o 37569/06, § 49, 27 novembre 2012) ? Le Gouvernement est invité à produire une copie des écrits litigieux. [1] . Le 1 er janvier 2005, la livre turque (TRY), qui remplace l’ancienne livre turque (TRL), est entrée en vigueur. 1 TRY vaut un million de TRL.