Secțiunea a treia Cerere nr. 44497/09 Razvan Bogdan URSU împotriva României introdusă la 10 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Razvan Bogdan Ursu, este un resortisant român născut în 1983 și rezident în București. El este reprezentat în fața Curții de către dl Hahui, avocat în Constanța. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 2005, poliția a fost informată că reclamantul avea intenția de a vinde droguri în orașul Constanța. Poliția a decis să utilizeze un agent sub acoperire (D.), care l-a chemat pe reclamant pentru a afla detaliile despre condițiile tranzacției. În timpul unui al doilea apel, D. a dat o comandă pentru o anumită cantitate de droguri (Ecstasy). La 25 iunie 2006, reclamantul trebuia să se întâlnească cu D. în fața stației Constanța. La 25 iunie 2005, poliția din Constanța interpella l-a sesizat pe reclamant în timp ce aștepta D. pentru a încheia tranzacția. În prezența a doi martori (O.I. și R.A.) a fost percheziționat. și rășină de canabis. Cu această ocazie, reclamantul a denunțat B., dealerul care i-a vândut drogurile. Reclamantul a fost de acord să coopereze cu organele de poliție pentru a-i ajuta să identifice și să interpeleze alte trei persoane implicate în traficul de droguri. Printr-un rechizitoriu din 25 iulie 2005, reclamantul a fost trimis înapoi la tribunalul departamental din Constanța pentru trafic de droguri (infracție sancționată prin art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului ilicit de droguri). La 5 iunie 2007, tribunalul județ din Constanța l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare, cu suspendare și punere la grea încercare. Tribunalul a hotărât că reclamantul, care dorea să vândă droguri în orașul Constanța, fusese contactat de agentul sub acoperire D, care i-a oferit o anumită cantitate. Potrivit instanței, reclamantul și-a acceptat oferta și s-a dus la Constanța pentru a încheia tranzacția. În timpul arestării sale, substanțe ilegale de narcotice au fost găsite în posesia sa. La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare, printre altele, faptul că reclamantul nu a comis niciodată un delict anterior. În ceea ce privește activitățile agentului sub acoperire, instanța a menționat în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 143/2000, agenții infiltrați și asociații acestora pot, după ce au primit autorizația unui procuror, să cumpere droguri în vederea descoperirii oricărei activități delictuale și a identificării persoanelor implicate, precum și să efectueze acte pregătitoare. Prin urmare, rezultă că legiuitorul nu a limitat natura actelor pe care agentul sub acoperire și colaboratorii săi le pot realiza numai la actele de pregătire. (...) La ui agent sub acoperire D. a fost autorizat prin Ordonanța nr 322/II/21.06.2005 (...) în cauza nr 250D/P/2005. (...) Nu se poate reține niciun motiv privind provocarea din partea agentului sub acoperire D. Instanța constată că activitățile desfășurate în cadrul unei instituții de învățământ superior care constă în colectarea de clienți în barurile și restaurantele din Constanța au inclus, de asemenea, activitățile care implică agentul sub acoperire D, care, în opinia unei persoane acuzate, era un client ca și alți potențiali clienți. Activitatea agentului sub acoperire este conformă cu art. 22 din Legea nr. 143/2000. (...) Recurentul a formulat o cerere în acest sens, declarând, printre altele, că a fost interogat sau interogat agentul sub acoperire D. Prin hotărârea din 24 octombrie 2008, Curtea de Apel din Constanța a respins cererea reclamantului și a confirmat hotărârea din 5 iunie 2007, notând că poliția a beneficiat de ajutorul unui agent sub acoperire și că această procedură a respectat legislația internă (articolele 1, k și 22 primul paragraf din Legea nr. 143/2000), probele astfel colectate fiind legale. Reclamantul s-a asigurat de casarea împotriva acestei hotărâri care critică utilizarea probelor colectate prin provocarea unui agent sub acoperire și la . Prin hotărârea din 4 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea reclamantului și a confirmat la 24 octombrie 2008, precum și hotărârea din 5 iunie 2007. Înalta Curte a confirmat raționamentul prezentat de instanța de judecată cu privire la obținerea de probe prin intermediul unui agent sub acoperire. Astfel, hotărârea din 5 iunie 2009 Iunie 2007 pronunțat de tribunalul județ din Constanța a devenit definitivă. GRIEF 10. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru trafic de droguri în urma unei provocari polițienești. 11. Reclamantul invocă, de asemenea, art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție din cauza faptului că a fost interogat sau interogat agentul sub acoperire D. Potrivit reclamantului, acesta este astfel privat de posibilitatea de a dovedi teza provocarii poliției. Acuzarea penală împotriva reclamantului a fost examinată în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, acțiunile poliției au dus la o activitate infracțională din partea reclamantului care, altfel, nu ar fi putut. să nu fie comisă și condamnarea sa a fost întemeiată pe elemente colectate ca urmare a unei provocari polițienești, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte copii ale înscrisurilor din dosar pe baza cărora instanțele au examinat temeinicia cheltuielilor prezentate de Parchet împotriva reclamantului. Reclamantul a putut, după cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, să interogheze sau să interogheze agentul sub acoperire D.
Requête n
o
44497/09
Răzvan Bogdan URSU
contre la Roumanie
introduite le 10 août 2009
1.
Le requérant, M. Răzvan Bogdan Ursu, est un ressortissant roumain né en 1983 et résidant à Bucarest. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Hahui, avocat à Constanța.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
L’interpellation du requérant
3.
En juin 2005, la police fut informée que le requérant avait l’intention de vendre de la drogue dans la ville de Constanța. La police décida d’utiliser un agent infiltré (D.) qui appela le requérant afin de connaître des détails sur les conditions de la transaction. Lors d’un deuxième appel, D. passa une commande pour une certaine quantité de drogue (
Ecstasy
) et envoya au requérant de l’argent liquide par mandat postal. Le 25 juin 2006, le requérant devait rencontrer D. devant la gare de Constanța.
4.
Le 25 juin 2005, la police de Constanța interpella le requérant alors qu’il attendait D. pour conclure la transaction. En présence de deux témoins (O.I. et R.A.) il fut fouillé. Les policiers saisirent dix
‑
sept
comprimés d’
Ecstasy,
ainsi que de la résine de cannabis. À cette occasion, le requérant dénonça B., le
dealer
qui lui avait vendu la drogue. Le requérant accepta de collaborer avec les organes de police afin de les aider à identifier et interpeller trois autres personnes impliquées dans le trafic de drogues.
2.
L’instruction pénale de l’affaire
5.
Par un réquisitoire du 25 juillet 2005, le requérant fut renvoyé devant le tribunal départemental de Constanța pour trafic de drogue (infraction punie par l’article 2 de la loi n
o
143/2000 sur la lutte contre le trafic et la consommation illicite de drogues).
6.
Le 5 juin 2007, le tribunal départemental de Constanța, condamna le requérant à une peine d’un an et six mois de prison, avec sursis et mise à l’épreuve. Le tribunal jugea que le requérant, qui souhaitait vendre de la drogue dans la ville de Constanța, avait été contacté par l’agent infiltré D. qui lui proposa d’en acheter une certaine quantité. Selon le tribunal, le requérant accepta son offre et se rendit à Constanța afin de conclure la transaction. Lors de son interpellation, des substances narcotiques illégales furent retrouvées en sa possession
; une expertise technique confirma leur nature illicite. Lors de la fixation de la peine, le tribunal prit en compte, entre autres, le fait que le requérant n’avait jamais commis de délit auparavant. Pour ce qui était des activités de l’agent infiltré, le tribunal mentionna
:
«
Conformément à l’article 22 de la loi n
o
143/2000, les agents infiltrés et leurs collaborateurs peuvent, après avoir reçu l’autorisation d’un procureur, acheter de la drogue en vue de la découverte de toute activité délictuelle et de l’identification des personnes impliquées, ainsi qu’effectuer des actes préparatoires. Il en ressort que le législateur n’a pas limité la nature des actes que l’agent infiltré et ses collaborateurs peuvent accomplir aux seuls actes préparatoires. (...)
L’agent infiltré D. a été autorisé par l’ordonnance n
o
322/II/21.06.2005 (...) dans l’affaire n
o
Aucun moyen concernant l’éventuelle provocation de la part de l’agent infiltré D. ne saurait être retenu. Le tribunal constate que l’activité de l’inculpé consistant à racoler des clients, dans les bars et restaurants de Constanța, comprenait aussi celle impliquant l’agent infiltré D., qui était, aux yeux de l’inculpé, un client comme les autres clients potentiels. L’activité de l’agent infiltré est conforme à l’article 22 de la loi n
o
143/2000. (...)
»
7.
Le requérant interjeta appel de ce jugement, en dénonçant notamment l’impossibilité d’interroger ou de faire interroger l’agent infiltré D.
8.
Par un arrêt du 24 octobre 2008, la cour d’appel de Constanța rejeta l’appel du requérant et confirma le jugement du 5 juin 2007, en notant que la police avait bénéficié de l’aide d’un agent infiltré et que cette procédure avait respecté la législation interne (articles 1, k, et 22, premier alinéa, de la loi n
o
143/2000), les preuves ainsi recueillies étant légales. Le requérant se pourvut en cassation contre cet arrêt critiquant l’utilisation des preuves recueillies à l’aide de la provocation par un agent infiltré et l’impossibilité d’interroger celui-ci.
9.
Par un arrêt du 4 mars 2009, la Haute Cour de cassation et de justice rejeta le recours du requérant et confirma l’arrêt du 24 octobre 2008, ainsi que le jugement du 5 juin 2007. La Haute Cour confirma le raisonnement exposé par la cour d’appel concernant l’obtention des preuves à l’aide d’un agent infiltré. Ainsi, le jugement du 5
juin 2007 prononcé par le tribunal départemental de Constanța devint définitif.
10.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été condamné pour trafic de drogues à la suite d’une provocation policière.
11.
Le requérant invoque en outre l’article 6 § 3 d) de la Convention en raison de l’impossibilité d’interroger ou faire interroger l’agent infiltré D. Selon le requérant, il s’est ainsi vu privé de la possibilité de prouver la thèse de la provocation policière.
1.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, les agissements de la police ont-ils provoqué de la part du requérant une activité criminelle qui, autrement, n’aurait peut
‑
être pas été perpétrée et sa condamnation a-t-elle été fondée sur des éléments recueillis à la suite d’une provocation policière, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention
? L’agent infiltré D. saurait-il être qualifié en l’espèce «
d’agent provocateur
»
? Quel poids les juridictions pénales qui ont jugé le requérant ont-elles accordé au rôle joué par D. en l’espèce
?
Le Gouvernement est invité à produire des copies des pièces du dossier sur la base duquel les tribunaux ont examiné le bien-fondé des charges portées par le parquet à l’encontre du requérant.
2.
Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention, interroger ou faire interroger l’agent infiltré D.
?