URSU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 44497/09 Razvan Bogdan URSU împotriva României introdusă la 10 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Razvan Bogdan Ursu, este un resortisant român născut în 1983 și rezident în București. El este reprezentat în fața Curții de către dl Hahui, avocat în Constanța. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 2005, poliția a fost informată că reclamantul avea intenția de a vinde droguri în orașul Constanța. Poliția a decis să utilizeze un agent sub acoperire (D.), care l-a chemat pe reclamant pentru a afla detaliile despre condițiile tranzacției. În timpul unui al doilea apel, D. a dat o comandă pentru o anumită cantitate de droguri (Ecstasy).

La 25 iunie 2006, reclamantul trebuia să se întâlnească cu D. în fața stației Constanța. La 25 iunie 2005, poliția din Constanța interpella l-a sesizat pe reclamant în timp ce aștepta D. pentru a încheia tranzacția. În prezența a doi martori (O.I. și R.A.) a fost percheziționat. și rășină de canabis. Cu această ocazie, reclamantul a denunțat B., dealerul care i-a vândut drogurile. Reclamantul a fost de acord să coopereze cu organele de poliție pentru a-i ajuta să identifice și să interpeleze alte trei persoane implicate în traficul de droguri. Printr-un rechizitoriu din 25 iulie 2005, reclamantul a fost trimis înapoi la tribunalul departamental din Constanța pentru trafic de droguri (infracție sancționată prin art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului ilicit de droguri).

La 5 iunie 2007, tribunalul județ din Constanța l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare, cu suspendare și punere la grea încercare. Tribunalul a hotărât că reclamantul, care dorea să vândă droguri în orașul Constanța, fusese contactat de agentul sub acoperire D, care i-a oferit o anumită cantitate. Potrivit instanței, reclamantul și-a acceptat oferta și s-a dus la Constanța pentru a încheia tranzacția. În timpul arestării sale, substanțe ilegale de narcotice au fost găsite în posesia sa. La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare, printre altele, faptul că reclamantul nu a comis niciodată un delict anterior.

În ceea ce privește activitățile agentului sub acoperire, instanța a menționat în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 143/2000, agenții infiltrați și asociații acestora pot, după ce au primit autorizația unui procuror, să cumpere droguri în vederea descoperirii oricărei activități delictuale și a identificării persoanelor implicate, precum și să efectueze acte pregătitoare. Prin urmare, rezultă că legiuitorul nu a limitat natura actelor pe care agentul sub acoperire și colaboratorii săi le pot realiza numai la actele de pregătire. (...) La ui agent sub acoperire D. a fost autorizat prin Ordonanța nr 322/II/21.06.2005 (...) în cauza nr 250D/P/2005.

(...) Nu se poate reține niciun motiv privind provocarea din partea agentului sub acoperire D. Instanța constată că activitățile desfășurate în cadrul unei instituții de învățământ superior care constă în colectarea de clienți în barurile și restaurantele din Constanța au inclus, de asemenea, activitățile care implică agentul sub acoperire D, care, în opinia unei persoane acuzate, era un client ca și alți potențiali clienți. Activitatea agentului sub acoperire este conformă cu art. 22 din Legea nr. 143/2000.

(...) Recurentul a formulat o cerere în acest sens, declarând, printre altele, că a fost interogat sau interogat agentul sub acoperire D. Prin hotărârea din 24 octombrie 2008, Curtea de Apel din Constanța a respins cererea reclamantului și a confirmat hotărârea din 5 iunie 2007, notând că poliția a beneficiat de ajutorul unui agent sub acoperire și că această procedură a respectat legislația internă (articolele 1, k și 22 primul paragraf din Legea nr. 143/2000), probele astfel colectate fiind legale.

Reclamantul s-a asigurat de casarea împotriva acestei hotărâri care critică utilizarea probelor colectate prin provocarea unui agent sub acoperire și la . Prin hotărârea din 4 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea reclamantului și a confirmat la 24 octombrie 2008, precum și hotărârea din 5 iunie 2007. Înalta Curte a confirmat raționamentul prezentat de instanța de judecată cu privire la obținerea de probe prin intermediul unui agent sub acoperire. Astfel, hotărârea din 5 iunie 2009 Iunie 2007 pronunțat de tribunalul județ din Constanța a devenit definitivă. GRIEF 10. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru trafic de droguri în urma unei provocari polițienești.

11. Reclamantul invocă, de asemenea, art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție din cauza faptului că a fost interogat sau interogat agentul sub acoperire D. Potrivit reclamantului, acesta este astfel privat de posibilitatea de a dovedi teza provocarii poliției. Acuzarea penală împotriva reclamantului a fost examinată în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, acțiunile poliției au dus la o activitate infracțională din partea reclamantului care, altfel, nu ar fi putut. să nu fie comisă și condamnarea sa a fost întemeiată pe elemente colectate ca urmare a unei provocari polițienești, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte copii ale înscrisurilor din dosar pe baza cărora instanțele au examinat temeinicia cheltuielilor prezentate de Parchet împotriva reclamantului.

Reclamantul a putut, după cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, să interogheze sau să interogheze agentul sub acoperire D.

TROISIÈME SECTION

Requête n o 44497/09 Răzvan Bogdan URSU contre la Roumanie introduite le 10 août 2009

EXPOSÉ DES FAITS

1. Le requérant, M. Răzvan Bogdan Ursu, est un ressortissant roumain né en 1983 et résidant à Bucarest. Il est représenté devant la Cour par M e A. Hahui, avocat à Constanța.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, les agissements de la police ont-ils provoqué de la part du requérant une activité criminelle qui, autrement, n’aurait peut ‑ être pas été perpétrée et sa condamnation a-t-elle été fondée sur des éléments recueillis à la suite d’une provocation policière, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention ? L’agent infiltré D. saurait-il être qualifié en l’espèce « d’agent provocateur » ? Quel poids les juridictions pénales qui ont jugé le requérant ont-elles accordé au rôle joué par D. en l’espèce ? Le Gouvernement est invité à produire des copies des pièces du dossier sur la base duquel les tribunaux ont examiné le bien-fondé des charges portées par le parquet à l’encontre du requérant.

2. Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention, interroger ou faire interroger l’agent infiltré D. ?