CtEDO 02.04.2014 Auto

TATU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TATU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 2 aprilie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 43583/10 Paul TATU împotriva României depusă la 26 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Paul Tatu, este un național român, care s-a născut în 1979 și trăiește în Brașov. Circumstanțele cazului Contextul cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iulie 2007, doi ofițeri de poliție sub acoperire atașați la Unitatea Antidrog din Departamentul de Poliție Constanța au încercat să aresteze reclamantul după presupusul comportament suspect într-un hol de hotel. După ce au luptat fizic cu reclamantul, cei doi ofițeri de poliție au reușit să-l aresteze. În aceeași dată, Unitatea Antidrog din Departamentul de Poliție Constanța a introdus proceduri penale împotriva reclamantului, printre altele, pentru deținerea de droguri cu risc ridicat de consum și pentru comportamentul insultant și violent ( ultraj ) către cei doi ofițeri de poliție care l-au arestat. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2008, Curtea Constanța a condamnat reclamantul pentru deținerea de droguri cu risc ridicat de consum și a condamnat-o la o închisoare de șase luni, suspendată, pe baza raportului de arestare produs de cei doi ofițeri de poliție, mărturiile angajaților hotelului în cazul în care reclamantul a fost arestat și a prietenilor reclamantului, precum și a rapoartelor medicale experte. În același timp, prin bazarea pe aceleași dovezi, Curtea a achitat reclamantul pentru comportamentul insultant și violent față de cei doi ofițeri de poliție. Acesta a susținut că, potrivit declarațiilor reclamanților confirmate de mărturiile angajaților hotelului, doi ofițeri de poliție nu au solicitat reclamantului să se predea și nu l-au informat că sunt ofițeri de poliție. Având în vedere că ofițerii de poliție lucrau sub acoperire, erau îmbrăcați cu haine civile și purtau bijuterii extravagante, reclamantul nu putea ști că erau agenți de stat. În consecință, ar fi fost liber să-și imagineze că a fost jefuit de doi străini și că era justificat să reziste la imobilizare. Reclamantul a devenit conștient că cele două persoane au fost de fapt ofițeri de poliție doar după ce a fost dus de ei la parcare hotelului și o altă mașină de poliție a sosit acolo pentru a le întâlni. Reclamantul și Procurorul Constanța a apelat împotriva hotărârii. Prin hotărârea din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, care a stat într-o formă de doi judecători, inclusiv judecătorul Z.F., a respins recursul părților și a susținut raționamentul instanței de primă instanță, în special în ceea ce privește achitarea reclamantului. Prin hotărârea finală de 21 ianuarie 2010, Curtea de Casație a respins apelurile părților cu privire la punctele de drept și a susținut raționarea instanței de primă instanță, în special în ceea ce privește achitarea reclamantului. Procedura penală deschisă de către reclamant împotriva ofițerilor de poliție Într-o dată neespecificată, reclamantul a introdus o procedură penală împotriva celor doi ofițeri de poliție care l-au arestat la 28 iulie 2007, printre altele, pentru comportament abuziv. că, în timpul arestării, cei doi ofițeri de poliție au bătut și au folosit o forță excesivă împotriva lui, deși nu l-au informat că sunt de fapt agenți de stat și nu l-au solicitat să se predea. În plus, el solicită ca reprezentantul său ales să fie prezent pentru fiecare acțiune de investigare penală efectuată de autoritățile. La 28 iulie 2007, reclamantul s-a dus la Unitatea de Urgență a Spitalului Județean Brașov. Potrivit rapoartelor medicale produse în aceeași dată, el a suferit leziuni grave la picioare, față și umăr după ce a fost agresat. La 30 iulie 2007, Brașov Forensic Medical Service a elaborat un raport legist la cererea reclamantului care a concluzionat că reclamantul a suferit leziuni traumatice care ar fi putut fi cauzate la 28 iulie 2007 prin lovire repetată și directă cu corpuri dure și prin căderea sau lovirea suprafețelor dure. Rănile suferite de reclamant au nevoie de două-doi până la două- patru zile de îngrijire medicală. La 24 iulie 2008 și 14 aprilie 2009 Oficiul Procurorului Constanța a emis două notificări informand reprezentantul juridic ales al reclamantului cu privire la audierea martorilor în acest caz la 28 iulie 2008 și, respectiv, la 16 aprilie 2009, notificările au fost transmise reprezentantului juridic ales al reclamantului la 30 iulie 2008 și, respectiv, la 16 aprilie 2009. Prin decizia din 11 iunie 2009 procurorul Constanța a respins procedurile penale deschise de către reclamant împotriva celor doi polițiști din cauza faptului că nu s-a comis niciun act ilegal. Prin bazarea pe raportul de arestare produs de cei doi ofițeri de poliție care au arestat reclamantul, mărturiile ofițerilor de poliție, personalul hotelier și prietenii reclamantului, precum și rapoartele experților medicali, Procuratura a susținut că atât reclamantul și ofițerii de poliție au fost răniți pentru că s-a opus arestării, deși a fost avertizat să nu reziste la arestarea. În consecință, utilizarea forței de către ofițerii de poliție a fost justificată având în vedere comportamentul violent al reclamantului. Reclamantul a contestat decizia înaintea procurorului ierarhic atașat la Procurorul Constanța. că, în conformitate cu mărturiile membrilor personalului hotelului, ofițerii de poliție nu l-au notificat că erau ofițeri de poliție înainte de a lupta fizică cu el. La 30 iulie 2009, procurorul ierarhic atașat Oficiului Procurorului Constanța a respins provocarea reclamantului și a susținut decizia din 11 iunie 2009. Prin o hotărâre din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța, în calitate de judecător unic, în special judecătorul Z.F., a respins recursul reclamantului, susținând că reclamantul a suferit leziunile pentru că s-a opus violent arestării, deși a fost conștient că a trebuit să urmeze ordinele ofițerilor de poliție. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. Prin o hotărâre finală din 3 februarie 2010, la prima audiere a cauzei, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondat. În Toma România, nr. 42716/02, §§§ 27, 24 februarie 2009. COMPLAINTE Considerând în mod expres art. 6 și, în fond, art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost bătut de ofițeri de poliție la 28 iulie 2007 și că ancheta efectuată în ceea ce privește plângerea sa penală depusă împotriva acestor ofițeri de poliție a fost lungă, superficială, lipsită de imparțialitate, a încălcat principiul res judicata , a protejat ofițerii de poliție și a fost hotărât la prima audiere de către ultima instanță. QUESTIONS PRIVIND PARTEA A fost reclamantul supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ca urmare a presupusului maltrat de către poliție la 28 iulie 2007? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia) [GC], nr. 26772/95, ECHR 2000 IV), a fost ancheta în cazul în care autoritățile interne au încălcat art. 3 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă