F.G. c. GRÈCE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 58740/11 F.G. împotriva Greciei introdusă la 29 august 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, F.G., este un resortisant grec cu reședința la Atena. Circumstanțele de la speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 22 octombrie 2009, reclamantul era consilier în cadrul Consiliului Juridic de la . La data de 22 octombrie 2009, acesta a înaintat Consiliului o acțiune în anulare a decretului prezidențial din 1 iulie 2009 de aprobare a deciziei Consiliului de Miniștri în temeiul căreia consilierii V.K. și I.S. au fost promovați în calitate de vicepreședinte al Consiliului juridic al statului.

Reclamantul s-a plâns în special că promovarea agenților menționați anterior în locul său nu a fost întemeiată pe o motivație concretă și specială a Consiliului de Miniștri; acțiunea sa în anulare a vizat, de asemenea, propunerea ministrului de finanțe către Consiliul de Miniștri și decizia Consiliului de Miniștri luată în discuție. La 4 februarie 2011, Adunarea Plenară a Consiliului de Stat a respins, cu majoritate, acțiunea. În ceea ce privește propunerea ministrului de Finanțe și decizia Consiliului de Miniștri, înalta instanță administrativă a considerat că nu este vorba despre acte administrative executorii. În ceea ce privește decretul prezidențial, Consiliul de Stat a considerat, în primul rând, că reclamantul avea un interes legitim să îl conteste.

Apoi, cu majoritate de voturi, Consiliul de Miniștri nu avea obligația de a-și motiva decizia în mod special și concret. Într-adevăr, Consiliul de Miniștri dispunea de o largă putere discreționară pentru a alege cei mai calificați agenți pentru postul respectiv. Consiliul de Miniștri a considerat că doar un caz de superioritate manifestă După ce a constatat că nu a fost cazul în acest sens, Adunarea Plenară a Consiliului de Stat a respins acțiunea în anulare (hotărârea nr. 413/2011). Data punerii la dispoziție și a certificării conforme a acestei hotărâri nu reiese din dosar. Între timp, la 14 noiembrie 2008, reclamantul a sesizat Consiliul cu privire la o acțiune în anulare a decretului prezidențial din 10 septembrie 2008 de aprobare a deciziei Consiliului de Miniștri în temeiul căreia consilierii D.A.

și N.K. au fost promovați în calitate de vicepreședinți ai Consiliului juridic al statului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, că promovarea în locul său a agenților … La 20 iunie 2011, Adunarea Plenară a Consiliului de Stat în fața căreia a fost introdusă cauza, a respins recursul reclamantului. Pe baza aceluiași argument ca și cel adoptat prin hotărârea nr. 413/2011, Înalta Instană administrativă concluzionează, cu majoritate de voturi, că administraia nu era obligată în speță să ofere o motivare specială și concretă cu privire la decizia sa de a promova D.A. și N.K. la postul ocupat în locul reclamantului (hotărârea nr. 1793/2011). Data de punere la dispoziie și de certificare conformă nu rezultă din cerere.

GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurilor în cauză. Invocând aceeași dispoziție, se plânge că hotărârile nr. 413 și 1793/2011 ale Consiliului de ă t a ț i e au fost pescuite din lipsă de motivare. El afirmă în sensul că dreptul său de a avea acces la o instanță a fost încălcat, că principiul egalității de arme a fost tăiat în timp ce a pus sub semnul întrebării ă n ț ii Consiliului de ă în speță. Întrebările cu privire la t ă ț i le la art. 6 § 1 din Convenție se aplică în speță Durata procedurilor care au dus la hotărârile n 413 și 1793/2011 ale Consiliului de Stat au fost rezonabile, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție Garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție cu privire la echitatea unei proceduri civile au fost respectate în speță?

În special, hotărârile nr. 413 și 1793/2011 ale Consiliului de Stat au fost suficient de motivate?

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 58740/11 F.G. contre la Grèce introduite le 29 août 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, F.G., est un ressortissant grec résidant à Athènes. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A l’époque des faits le requérant était conseiller auprès du Conseil juridique de l’Etat. Le 22 octobre 2009, il saisit le Conseil d’Etat d’un recours en annulation du décret présidentiel daté du 1 er juillet 2009 entérinant la décision du Conseil des ministres en vertu de laquelle les conseillers V.K. et I.S. avaient été promus au poste de vice-président du Conseil juridique de l’Etat. Le requérant se plaignait notamment que la promotion des agents précités à sa place n’était pas fondée par une motivation concrète et spéciale du Conseil des ministres.

Son recours en annulation visait aussi la proposition du ministre des Finances au Conseil des ministres et la décision du Conseil des ministres prise en l’espèce. Le 4 février 2011, l’assemblée plénière du Conseil d’Etat rejeta, à la majorité, le recours. En ce qui concerne, la proposition du ministre des Finances et la décision du Conseil des ministres, la haute juridiction administrative considéra qu’il ne s’agissait pas d’actes administratifs exécutoires. En ce qui concerne le décret présidentiel, le Conseil d’Etat considéra en premier lieu que le requérant avait un intérêt légitime pour le contester. Puis, il releva, à la majorité, qu’en raison du statut du poste de vice-président au Conseil juridique de l’Etat, qui était au sommet de l’échelle hiérarchique de l’administration, le Conseil des ministres n’avait pas l’obligation de motiver de manière spéciale et concrète sa décision en la matière.

En effet, le Conseil des ministres possédait un large pouvoir discrétionnaire pour choisir les agents les plus qualifiés pour le poste en cause. Le Conseil d’Etat considéra que seul un cas de « supériorité manifeste » d’une candidature omise par rapport à ses concurrents, obligerait l’administration à offrir une motivation spéciale de son choix. Après avoir constaté que tel n’avait pas été le cas en l’occurrence, l’assemblée plénière du Conseil d’Etat rejeta le recours en annulation (arrêt n o 413/2011). La date de la mise au net et certification conforme de cet arrêt ne ressort pas du dossier. Entre-temps, le 14 novembre 2008, le requérant avait saisi le Conseil d’Etat d’un recours en annulation du décret présidentiel daté du 10 septembre 2008 entérinant la décision du Conseil des ministres en vertu de laquelle les conseillers D.A.

et N.K. avaient été promus au poste de vice-présidents du Conseil juridique de l’Etat. Le requérant se plaignait notamment que la promotion à sa place des agents précités n’était pas fondée sur une motivation concrète et spéciale du Conseil des ministres. Son recours en annulation visait aussi la proposition du ministre des Finances au Conseil des ministres et la décision du Conseil des ministres prise en l’espèce. Le 20 juin 2011, l’assemblée plénière du Conseil d’Etat devant laquelle l’affaire avait été introduite, rejeta le recours du requérant. En se fondant sur la même argumentation que celle adoptée par l’arrêt n o 413/2011, la haute juridiction administrative conclut, à la majorité, que l’administration n’était pas obligée en l’espèce d’offrir une motivation spéciale et concrète sur sa décision de promouvoir D.A.

et N.K. au poste pourvu à la place du requérant (arrêt n o 1793/2011). La date de mise au net et de certification conforme ne ressort pas de la requête. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée des procédures en cause. 2. Invoquant la même disposition, il se plaint que les arrêts n os 413 et 1793/2011 du Conseil d’Etat péchaient par manque de motivation. Il allègue en ce sens que son droit d’accès à un tribunal a été enfreint, que le principe de l’égalité des armes a été ébranlé tout en contestant l’impartialité du Conseil d’Etat en l’espèce.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention est-il applicable en l’espèce ? 2. La durée des procédures ayant abouti aux arrêts n os 413 et 1793/2011 du Conseil d’Etat a-t-elle été raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. Les garanties énoncées par l’article 6 § 1 de la Convention quant à l’équité d’une procédure civile ont-elles été respectées en l’espèce ? En particulier, les arrêts n os 413 et 1793/2011 du Conseil d’Etat ont-ils été suffisamment motivés ?