Pektaș și alții împotriva Turciei

Decizia nr. 58298/10 Tahir PEKTAȘ și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 10 decembrie 2013 ca comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 4 august 2010, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții, ale căror detalii sunt prezentate în apendice, sunt resortisanții turci care locuiesc în Mersin. Ei au fost reprezentați de Emrah Öner, avocat practicant în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Fiul și fratele reclamanților, Semih Pektaș (denumit în continuare „S.P.”) și-a servit serviciul militar obligatoriu în brigada de infanterie mecanizată din Mamak, districtul Ankara, la momentul material.

La 18 septembrie 2009, la aproximativ cinci minute după intrarea în depozitul de arme, unde urma să fie în serviciul de pază de la ora 20:00 până la miezul nopții, au fost auzite trei împușcături. Alți soldați care au fugit la depozitul de arme l-au găsit împușcat în cap, întins pe podeaua acoperită de sânge. Pușca, care era încărcată, era aproape de el, pe podea. La 18 decembrie 2009, procurorul public militar a susținut că S.P. a comis sinucidere și a emis o decizie de neprocedire. Reclamanții au depus o obiecție împotriva deciziei de neprocedire. Curtea militară a respins obiecția la 28 ianuarie 2010. Potrivit instanței, dovezile adunate au indicat că S.P. S-a sinucis, investigația a fost efectuată cu atenție și nu mai exista nicio problemă care să fie rezolvată.

Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 2 din Convenție că viața fiuului și fratelui lor nu este protejată de autoritățile în timpul serviciului militar obligatoriu. De asemenea, în conformitate cu art. 13 din Convenție, acestea s-au plâns că nu au putut participa în mod eficient la anchetă, că deciziile au fost luate pe baza dosarului; că nu s-a desfășurat o audiere și că ancheta nu a fost supusă controlului public. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 2 din Convenție au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamanților, care au fost invitați să își prezinte propriile observații.

Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 29 iulie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor lor s-a expirat la 7 iunie 2013 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamanților a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție.

, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stanley Naismith Peer Lorenzen Grefier Președintele APENDIX Tahir PEKTAȘ născut în 1962 Keziban PEKTAȘ născut în 1971 Nejla DİNCER născut în 1981 Remzi PEKTAȘ născut în 1983 Esra PEKTAȘ născut în 1989 Mesut PEKTAȘ născut în 1993 Rıdvan PEKTAȘ născut în 1991

SECOND SECTION

DECISION Application no. 58298/10 Tahir PEKTAȘ and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 10 December 2013 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Stanley Naismith, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 4 August 2010, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, whose details are set out in the Appendix, are Turkish nationals who live in Mersin. They were represented by Emrah Öner, a lawyer practising in Ankara. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicants’ son and brother, Semih Pektaș (hereinafter referred to as “S.P.”) was serving his compulsory military service in the mechanized infantry brigade in Mamak, a district of Ankara, at the material time. On 18 September 2009 approximately five minutes after he had entered the weapons depot, where he was going to be on guard duty from 8 p.m. until midnight, three gunshots were heard. Other soldiers who ran to the weapons depot found him shot in the head, lying flat on the floor covered in blood.

The rifle, which had been loaded, was near him, on the floor. On 18 December 2009 the military public prosecutor held that S.P. had committed suicide and issued a decision of non-prosecution. The applicants filed an objection against the decision of non-prosecution. The military court dismissed the objection on 28 January 2010. According to the court, the evidence gathered indicated that S.P. had committed suicide, the investigation had been carried out meticulously and there was no issue that remained to be resolved. The applicants complained under Article 2 of the Convention that their son’s and brother’s life was not protected by the authorities during his compulsory military service. They also complained under Article 13 of the Convention that they were not able to effectively participate in the investigation, that the decisions were taken on the basis of the case file; that no hearing was held and also that the investigation was not subject to public scrutiny.

The applicants’ complaints under Article 2 of the Convention were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicants, who were invited to submit their own observations. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 29 July 2013, sent by registered post, the applicants’ representative was notified that the period allowed for submission of their observations had expired on 7 June 2013 and that no extension of time had been requested. The applicants’ representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naismith Peer Lorenzen Registrar President APPENDIX Tahir PEKTAȘ born in 1962 Keziban PEKTAȘ born in 1971 Nejla DİNCER born in 1981 Remzi PEKTAȘ born in 1983 Esra PEKTAȘ born in 1989 Mesut PEKTAȘ born in 1993 Rıdvan PEKTAȘ born in 1991