- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 decembrie 2013
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 13, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
- Încălcare — Articolul 13
Andrianova și alții împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
A cincea secțiune CAUZA ANDRIANOVA ȘI ALȚII v. UKRAINE (depunerea nr. 10319/04) HOTĂRÂREA Strasburg 12 decembrie 2013 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Andrianova și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (decizia cincea), ședința în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători, și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 19 noiembrie 2013, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 10319/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) până la 25 Cetățenii ucraineni („reclamanții”), la 20 februarie 2004. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Yuriy Zaytsev.
La 16 decembrie 2008, cererea a fost comunicată guvernului. În perioada din ianuarie până în martie 2001 (datele exacte sunt enumerate în tabelul adăugat) Curtea de district Kyivskyy din Simferopol a pronunțat hotărâri conform căreia autoritățile de stat au fost obligate să plătească reclamanților diferite bonusuri pecuniare, la care reclamanții au dreptul ca profesori în temeiul legii „Pentru educație”. Deciziile au devenit finale și aplicabile. Cu toate acestea, reclamanții nu au putut obține executarea hotărârilor în timp util. În observațiile lor adresate Curții, guvernul, fără a furniza date exacte, a declarat că toate deciziile relevante în favoarea reclamanților au fost aplicate pe deplin din 2005 până în 2009. Reclamanții au confirmat executarea, însă au remarcat că executarea hotărârilor a început în decembrie 2005 (mai mult de patru ani de la data în care deciziile au devenit definitive și aplicabile).
HOTĂRÂREA GOVERNULUI DE CĂTREGARE A DECIZIEI DE APLICARE INSOFAR AS LOTATE DE Dl. VLADIMIR FEDOTOVICH ANTONOV În observațiile lor, Guvernul constată că unul dintre reclamanții, dl Vladimir Fedotovich Antonov (menționat în tabelul anexat la nr. 2), a murit înainte de depunerea cererii (decesul a murit la 18 aprilie 2001 în timp ce cererea a fost depusă la 20 februarie 2004). Guvernul susține că semnătura reclamantului în formularul de cerere a fost falsificată și invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri de abuz de drept de cerere. În scrisoarea din 15 februarie 2004, care, totuși, a sosit la Curte la 9 octombrie 2009 și a fost scrisă ca răspuns la observația guvernului din aprilie 2009, dna Olga Alekseyevna Timokhina a informat Curtea că este soția reclamantului decedat, dl Vladimir Fedotovich Antonov, și că a depus cererea în numele acesteia.
Ea a susținut, în continuare, să fie succesorul său juridic și a exprimat dorința de a continua cererea.Dna Timokhina a furnizat certificatul de deces al dlui Antonov și altor documente în sprijin. Curtea observă că o cerere nu poate fi respinsă decât ca abuzivă în sensul articolului 35 § 3 din Convenție în circumstanțe extraordinare, cum ar fi dacă o cerere a fost deliberată pe baza unei descrieri a faptelor care omit sau falsifica evenimentele de importanță centrală (a se vedea, de exemplu, Akdivar și alții c. Turcia) , 16 septembrie 1996, §§ 53-54, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-IV; Varbanov c. Bulgaria , nr. 31365/96 , § 36, ECHR 2000-X; și Assenov și alții c. Bulgaria , Hotărârea Comisiei din 27 iunie 1996, Hotărârea și Raporturile (DR) 86-B, p. 54). 10. Curtea constată că în cererea inițială dl Antonov a fost declarat ca unul dintre reclamanți și formularul de cerere a fost semnat în numele său.
Nici un singur document sau declarație nu a fost prezentat în legătură cu faptul că, în acel moment, dl Antonov era deja mort și că altcineva acționează ca succesor juridic al său. În plus, în toate scrisorile adresate Curții (lettere din 23 noiembrie 2004, 1 februarie 2005 și 27 mai 2005) dl Antonov a fost menționat ca unul dintre autori și, după cum a devenit clar acum, altcineva a semnat scrisorile cu semnătura sa. Numai după observațiile guvernului din aprilie 2009, dna Timokhina a divulgat implicarea ei, exprimând dorința de a menține cererea și de a acționa în numele ei. 11. Prin urmare, Curtea observă că până în octombrie 2009 dna Timokhina a încercat să prezinte în mod fals faptul că dl Antonov era încă în viață și că a acționat în numele său.
12. Curtea remarcă că este departe de așteptarea unui reclamant să prezinte în cererea sa toate informațiile posibile privind un caz. Cu toate acestea, este datoria lor să prezinte cel puțin acele fapte esențiale care sunt la dispoziția lor și care, trebuie să fie conștienți, au un rol semnificativ pentru ca Curtea să poată evalua cazul în mod corespunzător (a se vedea Milošević c. Serbia) (dec.), nr. 20037/07, 5 iulie 2011, § 43). Orice astfel de eșec nu ar trebui să însemne neapărat că s-a produs un abuz de dreptul la cerere.
Astfel, dacă niciuna dintre faptele care se presupune că a difuzat în legătură cu orice infracțiune sau orice greșeală din partea sa, nu ar fi observat că abuzul de drept la cerere (a se vedea, de exemplu, Al-Nashif și alții c. Bulgaria , (dec.) nr. 50963/99, 25 ianuarie 2001). Cu toate acestea, având în vedere importanța dnei Eșecurile lui Timokhina pentru determinarea corectă a prezentului caz, în special faptul că a depus cererea în numele soțului său decedat, au acționat în numele său și nu au informat Curții cu privire la statutul său juridic adevărat, Curtea constată că acest comportament este contrar scopului dreptului unei cereri individuale, astfel cum este prevăzut la art. 34 din Convenție.
Prin urmare, aceasta constituie un abuz al dreptului de cerere, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, și respinge cererea în temeiul alineatului 4 din respectivul articol. II. STRIGEREA DE APLICARE INSOFAR CU Dna KRAVCHUK, Dna KUZNETSOVA ȘI Dna YAVORS KAYA 13. Prin scrisoarea din 15 februarie 2004, care a sosit la Curte la 9 octombrie 2009 și a fost scrisă ca răspuns la observațiile Guvernului din aprilie 2009, reclamanții au declarat că dna Glybina, dna Kovalenko, MS Kravchuk, dna Kuznetsova, dna Nosenko și dna Yavorskaya (menționate în tabelul anexat în tabelul 6, 11, 13, 14, 18 și 25) nu mai doresc să mențină cererea. 14. La 30 noiembrie 2009, Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în măsura în care reclamanții respective au depus.
15. Întrucât scrisoarea de la solicitanți nu conținea semnăturile reclamanților care doresc să își retragă plângerile, acestea au fost contactate de către Curte. 16. Prin scrisoarea din 21 iunie 2013, trimisă prin post înregistrat, cele șase reclamante menționate la § 13 de mai sus au fost invitate să informeze Curtea până la 22 Iulie 2013 dacă au dorit să mențină cererea.Atenția reclamanților a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca o cauză din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. 17. Reclamanții, dna Glybina, dna Kovalenko și dna Nosenko (menționate în tabelul din anexa nr. 6, 11 și 18) au exprimat dorința de a menține cererea în continuare.
Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns de la dna Kravchuk, dna Kuznetsova și dna Yavorskaya (aplicanți enumerați în tabelul din anexa nr. 13, 14 și 25). Kravchuk, dna Kuznetsova și dna Yavorskaya (înscrise în tabelul anexat la nr. 13, 14 și 25) pot fi considerate că nu mai doresc să-și continue cererile, în sensul art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii în măsura în care le-a depus. 19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se ia cererea în măsura în care dna Kravchuk, dna Kuznetsova și dna Yavorskaya (reclamanții enumerați în tabelul din anexa nr. 13, 14 și 25) din listă.
III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLELOR 6 ȘI 13 A CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 20. executarea hotărârilor în favoarea lor și a lipsei de căi de recurs interne eficace în ceea ce privește aceste plângeri, acestea se bazează pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1. 21. Curtea constată că plângerile acestor reclamanți nu sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. Curtea constată că hotărârile în favoarea reclamanților nu au fost aplicate în timp util, pentru care autoritățile de stat au fost responsabile. 23. Având în vedere jurisprudența sa bine stabilită în această privință (a se vedea Yuriu Nikolayevich Ivanov c. Ucraina , nr. 40450/04 , §§§ 56-58 și 66-70, 15 octombrie 2009), Curtea constată că a existat o încălcare a articolului § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecuției prelungite a deciziilor în favoarea acestor solicitanți.
Consideră, de asemenea, că s-a constatat o încălcare a articolului 13 din Convenție în faptul că reclamanții nu au avut un remediu intern eficace pentru remedierea prejudiciilor create de astfel de neexecuție. IV.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 25. În acest caz, Curtea consideră că aceaceasta este rezonabilă și echitabilă (a se vedea § 24, 6 iunie 2013; Tsibulko și alții c. Ucraina [Comitetul], nr. 65656/11 și 249 alte cereri, § 19, 20 iunie 2013; Pysarskyy și alții c. Ucraina [Comitetul], nr. 20397/07 și 164 alte cereri, § 24, 20 iunie 2013), de acordare a 2.000 de euro (EUR) fiecăruia dintre reclamanții enumerați în tabelul anexat (cu excepția dnei Antonov, dna Kravchuk, dna Kuznetsova și Yavorskaya).
Această sumă este destinată acoperirii oricăror prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor. 26. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
de a ataca cererea în măsura în care dl Vladimir Fedotovich Antonov, dna Lyudmila Danilovna Kravchuk, dna Olga Vladimirovna Kuznetsova și dna Aleksandra Ivanovna Yavorskaya din lista cazurilor sale; declară admisibile plângerile celorlalți solicitanți în temeiul articolului 6 § 1, art. 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecuția lungă a deciziilor în favoarea lor și la lipsa unor căi de recurs interne eficace în ceea ce privește aceste plângeri; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; depune că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține litera (a) care Statul pârât trebuie să plătească în termen de trei luni 2000 EUR (2 mii de euro) fiecărui reclamant enumerat în tabelul anexat sau în proprietatea sa (cu excepția dlui Vladimir Fedotovich Antonov, dna Liudmila Danilovna Kravchuk, Olga Vladimirovna Kuznetsova și Aleksandra Ivanovna Yavorskay) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților cu privire la sumele de mai sus, care trebuie convertit în moneda națională la rata aplicabilă la data decontare;
(b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 12 decembrie 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului ANEXĂ Numele reclamantului Data nașterii Data deciziei în favoarea reclamantului adoptată de Curtea de district Kyivskyy din Simferopol Natalya Vladislavovna ANDRIANOVA, născut la 15/02/1958 14 martie 2001 Vladimir Fedotovich ANTONOV, născut la 26/10/1940 28 februarie 2001 Nadezhda Nikolayevna BLOKHINA, născut la 24/09/1945 14 februarie 2001 Svetlana Nikolayevna VOLOSOVICH născut la 02/12/1942 14 februarie 2001 Olga Aleksandrovna GOMULINA născut la 01/09/1955 14 martie 2001 Natalya Vitalievna GLYBINA născut la 14/07/1960 12 martie 2001 Lyudmila Pavlovna DVORNIK născut la 10/03/1944 12 martie 2001 Irina Glebovna DYOMINA născut la 09/02/1957 12 martie 2001 Yelena Ivanovna DYNTU născut la 09/10/1960 12 martie 2001 Olga Nikolayevna ISHCHENKO Născut la 17/05/1956 28 februarie 2001 Valentina Petrovna KOVALENKO la 25/09/1935 28 februarie 2001 Aleksandr Osherovich KORZHENEVICH la 17/08/1947 14 februarie 2001 Lyudmila Danilovna KRAVCHUK la 06/06/1937 14 februarie 2001 Olga Vladimirovna KUZNETSOVA născut la 20/07/1971 23 august 2001 Valentina Petrovna LEUSENKO, născut la 28/01/1968 4 octombrie 2001 Tamara Timofeevna LOBACHIOVA Născut la 15/12/1960 28 februarie 2001 Galina Anatolyevna OsoCHENKO la 27/09/1966 14 februarie 2001 Olga Ivanovna NOSENKO, născut la 28/08/1943 12 martie 2001 Marina Vladimirovna ORLOVA,
născut la 30/03/1968 14 februarie 2001 Tatyana Vladimirovna PENEDZHI, născut la 29/04/1953 4 ianuarie 2001 Lidiya Afanasyevna PODGAYCHENKO, născut la 30/06/1945 12 martie 2001 Valentina Nikolayevna SUSHENKO, născut la 03/01/1949 14 februarie 2001 Galina Vasilievna TRETYAKOVA născut la 02/06/1934 14 februarie 2001 Valentina Petrovna SHVEDKINA născut la 14/04/1940 12 martie 2001 Aleksandra Ivanovna YavORS KAYA născut la 19/03/1939 28 februarie 2001
FIFTH SECTION
CASE OF ANDRIANOVA AND OTHERS v. UKRAINE (Application no. 10319/04) JUDGMENT STRASBOURG 12 December 2013 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Andrianova and Others v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 November 2013, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 10319/04) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by 25 Ukrainian nationals (“the applicants”), on 20 February 2004.
The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Yuriy Zaytsev.
On 16 December 2008 the application was communicated to the Government. THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. In the period from January to March 2001 (the exact dates are listed in the appended table) the Kyivskyy District Court of Simferopol delivered decisions according to which the State authorities were obliged to pay the applicants various pecuniary bonuses, to which the applicants were entitled as teachers under the law “On Education”. The decisions became final and enforceable. However, the applicants were unable to obtain the enforcement of the decisions in due time.
In their observations to the Court the Government, without providing the exact dates, stated that all the relevant decisions in applicants’ favour were fully enforced from 2005 to 2009.
The applicants confirmed the enforcement, however noted that the enforcement of the judgments started in December 2005 (more than four years from the date when the decisions became final and enforceable). THE LAW I. THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATION INSOFAR AS LODGED BY Mr VLADIMIR FEDOTOVICH ANTONOV
In their observations the Government note that one of the applicants, Mr Vladimir Fedotovich Antonov (listed in the annexed table under no. 2), died before the application was lodged (the applicant died on 18 April 2001 while the application was lodged on 20 February 2004). The Government maintain that the signature of the applicant in the application form was forged and invite the Court to strike the application out of its list of cases for abuse of right of petition.
In the letter dated 15 February 2004, which, however, arrived at the Court on 9 October 2009 and was written as response to Government’s observation of April 2009, Mrs Olga Alekseyevna Timokhina informed the Court that she was the wife of the deceased applicant, Mr Vladimir Fedotovich Antonov, and that she had lodged the application before this Court in his name. She further claimed to be his legal successor and expressed the wish to pursue the application. Mrs Timokhina provided the death certificate of Mr Antonov and other documents in support.
The Court observes that an application may only be rejected as abusive within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention in extraordinary circumstances, such as if an application was deliberately grounded on a description of facts omitting or distorting events of central importance (see, for example, Akdivar and Others v. Turkey , 16 September 1996, §§ 53-54, Reports of Judgments and Decisions 1996-IV; Varbanov v. Bulgaria , no. 31365/96, § 36, ECHR 2000-X; and Assenov and Others v. Bulgaria , Commission decision of 27 June 1996, Decisions and Reports (DR) 86-B, p. 54).
The Court notes that in the initial application Mr Antonov was stated as one of the applicants and the application form was signed in his name. Not a single document or statement was submitted in relation to the fact that by that time Mr Antonov had already been dead and that someone else was acting as his legal successor. Moreover, in all the letters to the Court (letters dated 23 November 2004, 1 February 2005 and 27 May 2005) Mr Antonov was mentioned as one of authors and, as it became clear now, someone else had signed the letters with his signature. Only following the Government’s observations in April 2009, Mrs Timokhina disclosed her involvement, expressing the wish to maintain the application and acting in her own name.
The Court observes therefore that until October 2009 Mrs Timokhina tried to falsely present that Mr Antonov was still alive and that he acted on his own behalf.
The Court notes that it is far from expected from an applicant to present in his or her application all possible information on a case. It is their duty, however, to present at least those essential facts which are at their disposal and which, they must be aware, are of significant bearing for the Court to be able to properly assess the case (see Milošević v. Serbia (dec.), no. 20037/07, 5 July 2011, § 43). Any such failure would not necessarily have to mean that there has been an abuse of the right to petition. Thus, if none of the facts allegedly concealed concerned any offence or any wrongdoing on his or her part, an applicant’s failure to present such facts to the Court would not be observed as the abuse of the right to petition (see, for example, Al-Nashif and Others v. Bulgaria , (dec.) no. 50963/99, 25 January 2001). However, having regard to the importance of Mrs Timokhina’s failures for the proper determination of the present case, in particular the fact that she had lodged the application on behalf of her deceased husband, acted in his name and failed to inform the Court about her true legal status, the Court finds that such conduct was contrary to the purpose of the right of individual petition, as provided for in Article 34 of the Convention. It thus constitutes an abuse of the right of petition, within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention, and rejects the application pursuant to paragraph 4 of that Article. II. STRIKE OUT THE APPLICATION INSOFAR AS LODGED BY Ms KRAVCHUK, Ms KUZNETSOVA AND Ms YAVORSKAYA
By letter dated 15 February 2004, which, however, arrived at the Court on 9 October 2009 and was written in response to the Government’s observations of April 2009, the applicants stated that Ms Glybina, Ms Kovalenko, MS Kravchuk, Ms Kuznetsova, Ms Nosenko and Ms Yavorskaya (listed in the annexed table under the nos. 6, 11, 13, 14, 18 and 25) no longer wished to maintain the application.
On 30 November 2009 the Government invited the Court to strike out the application insofar as lodged by those applicants.
As the letter from the applicants did not contain the signatures of the applicants wishing to withdraw their complaints, they were contacted by the Court.
By letter dated 21 June 2013, sent by registered post, the six applicants mentioned in § 13 above, were invited to inform the Court by 22 July 2013 whether they wished to maintain the application. The applicants’ attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.
Applicants Ms Glybina, Ms Kovalenko and Ms Nosenko (listed in the annexed table under nos. 6, 11 and 18) expressed the wish to further maintain the application. However, no response has been received from Ms Kravchuk, Ms Kuznetsova and Ms Yavorskaya (applicants listed in the annexed table under nos. 13, 14 and 25).
The Court considers that, in these circumstances, applicants Ms Kravchuk, Ms Kuznetsova and Ms Yavorskaya (listed in the annexed table under nos. 13, 14 and 25) may be regarded as no longer wishing to pursue their applications, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the application insofar as lodged by them.
In view of the above, it is appropriate to strike the application insofar as lodged by Ms Kravchuk, Ms Kuznetsova and Ms Yavorskaya (the applicants listed in the annexed table under nos. 13, 14 and 25) out of the list. III. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES 6 AND 13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1
The remaining applicants complained about the lengthy non ‑ enforcement of the judgments given in their favour and about the lack of effective domestic remedies in respect of those complaints. They relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
The Court notes that the complaints of these applicants are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.
The Court finds that the decisions in the applicants’ favour were not enforced in due time, for which the State authorities were responsible.
Having regard to its well-established case-law on the subject (see Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine , no. 40450/04, § §§ 56-58 and 66-70, 15 October 2009), the Court finds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 on account of the prolonged non-enforcement of the decisions in these applicants’ favour. It also considers that there has been a violation of Article 13 of the Convention in that the applicants did not have an effective domestic remedy to redress the damage created by such non-enforcement. IV.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
24. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
In the present case, the Court considers it reasonable and equitable (see Kononova and Others v. Ukraine [Committee], no. 11770/03 and 89 other applications, § 24, 6 June 2013; Tsibulko and Others v. Ukraine [Committee], no. 65656/11 and 249 other applications, § 19, 20 June 2013; Pysarskyy and Others v. Ukraine [Committee], no. 20397/07 and 164 other applications, § 24, 20 June 2013) to award 2,000 euros (EUR) to each of the applicants listed in the annexed table (with the exception of Mr Antonov, Ms Kravchuk, Ms Kuznetsova and Yavorskaya). This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the application insofar as lodged by Mr Vladimir Fedotovich Antonov, Ms Lyudmila Danilovna Kravchuk, Ms Olga Vladimirovna Kuznetsova and Ms Aleksandra Ivanovna Yavorskaya out of its list of cases; 2. Declares admissible the complaints of the remaining applicants under Article 6 § 1, Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the lengthy non-enforcement of the decisions given in their favour and about the lack of effective domestic remedies in respect of those complaints; 3. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1; 4. Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention; 5. Holds (a) that within three months the respondent State is to pay EUR 2,000 (two thousand euros) to each applicant listed in the annexed table or his or her estate (with exception of Mr Vladimir Fedotovich Antonov, Ms Lyudmila Danilovna Kravchuk, Ms Olga Vladimirovna Kuznetsova and Ms Aleksandra Ivanovna Yavorskay) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage, and costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants on the above amounts, which are to be converted into the national currency at the rate applicable at the date of settlement;
(b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 12 December 2013, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Deputy Registrar President ANNEX Name of the applicant Date of birth Date of the decision in applicant’s favour adopted by the Kyivskyy District Court of Simferopol Natalya Vladislavovna ANDRIANOVA born on 15/02/1958 14 March 2001 Vladimir Fedotovich ANTONOV born on 26/10/1940 28 February 2001 Nadezhda Nikolayevna BLOKHINA born on 24/09/1945 14 February 2001 Svetlana Nikolayevna VOLOSOVICH born on 02/12/1942 14 February 2001 Olga Aleksandrovna GOMULINA born on 01/09/1955 14 March 2001 Natalya Vitalyevna GLYBINA born on 14/07/1960 12 March 2001 Lyudmila Pavlovna DVORNIK born on 10/03/1944 12 March 2001 Irina Glebovna DYOMINA born on 09/02/1957 12 March 2001 Yelena Ivanovna DYNTU born on 09/10/1960 12 March 2001 Olga Nikolayevna ISHCHENKO born on 17/05/1956 28 February 2001 Valentina Petrovna KOVALENKO born on 25/09/1935 28 February 2001 Aleksandr Osherovich KORZHENEVICH born on 17/08/1947 14 February 2001 Lyudmila Danilovna KRAVCHUK born on 06/06/1937 14 February 2001 Olga Vladimirovna KUZNETSOVA born on 20/07/1971 23 August 2001 Valentina Petrovna LEUSENKO born on 28/01/1968 4 October 2001 Tamara Timofeyevna LOBACHYOVA born on 15/12/1960 28 February 2001 Galina Anatolyevna OSOCHENKO born on 27/09/1966 14 February 2001 Olga Ivanovna NOSENKO born on 28/08/1943 12 March 2001 Marina Vladimirovna ORLOVA born on 30/03/1968 14 February 2001
Tatyana Vladimirovna PENEDZHI born on 29/04/1953 4 January 2001 Lidiya Afanasyevna PODGAYCHENKO born on 30/06/1945 12 March 2001 Valentina Nikolayevna SUSHENKO born on 03/01/1949 14 February 2001 Galina Vasilyevna TRETYAKOVA born on 02/06/1934 14 February 2001 Valentina Petrovna SHVEDKINA born on 14/04/1940 12 March 2001 Aleksandra Ivanovna YAVORSKAYA born on 19/03/1939 28 February 2001