CASE OF CHUBAKOVA v. UKRAINE

CAUZUL CU CHUBAKOVA v. UKRAINE (Declarația nr. 17674/05) HOTĂRÂREA Strasburg 18 februarie 2010 FINAL 18/05/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Chubakova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă de: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii care a deliberat în particular la 26 ianuarie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 17674/05) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dna Nina Georgiyevna Chubakova („reclamantul”), născut în 1937 și locuiește în Mykolayiv, la 5 mai 2005. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Stulnikov, avocat care practică în Mykolayiv. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 10 noiembrie 2008, Curtea a hotărât să anunte cererea guvernului. De asemenea, a hotărât să declare admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 29 § 3). CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI În ianuarie 1999, reclamantul a introdus o acțiune cu Curtea de district Korabelnyy din Mykolayiv împotriva mai multor companii (succesorii fostului angajator) care au solicitat compensații pentru daune la sănătatea ei infligéte la locul de muncă. La 11 aprilie 2005, instanța a respins acțiunea reclamantului împotriva respondenților și a ordonat Fondului de asigurări sociale să efectueze anumite plăți lunare de asigurare reclamantului cu recalculul lor suplimentar. La 20 octombrie 2005, Curtea Regională de Apel din Mykolayiv a schimbat parțial hotărârea de mai sus prin creșterea sumelor de plăți lunare și pornind Fondul de Asigurare Socială să plătească reclamantului anumite sume în arride. La 4 ianuarie 2006, reclamantul a apelat în casă la Curtea Supremă. După ce a rectificat recursul la 27 februarie 2006, Curtea de District a trimis dosarul Curții Supreme la 21 aprilie 2006, aceasta din urmă a acceptat procesul de examinare. La 4 octombrie 2007, Curtea Supremă a transmis recursul în casă Curții de Apel regionale Kherson, care, la 26 noiembrie 2007, acționând în calitate de instanță de casă, a respins-o ca fiind nefondată. În cursul procedurii, reclamantul a modificat cererea în patru ocazii, a depus aproximativ zece cereri procedurale și a depus mai multe apeluri care nu erau în conformitate cu cerințele procedurale sau a solicitat instanțelor să prelungească termenele pentru depunerea acestora. Dintre cincizeci și șapte de audieri, o audiere a fost suspendată din cauza neapăratului reclamantului, a două audieri în urma solicitărilor ei de a fi suspendate și a unuia din cauza neapăratului ambelor părți. Întârzierile de mai sus privind partea reclamantului au dus procedurile la aproximativ șapte luni. În plus, zece audieri au fost suspendate datorită bolii sau absenței unui judecător și a douăzeci și șase din cauza nerespectării acestora sau a cererilor respondenților de a le suspenda, sau din alte motive (sfârșitul zilei lucrătoare, etc.). Cazul a fost remis de două ori pentru o atenție proaspătă, iar patru examinări de experți au fost ordonate de către instanțe interne. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEII PRIVIND art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că durata procedurii în cazul ei nu era rezonabilă.Dispoziția de mai sus se menționează, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 10. Guvernul a contestat acest argument. 11. Curtea observă că perioada care urmează să fie luată în considerare a început în ianuarie 1999 și s-a încheiat la 26 noiembrie 2007. Prin urmare, procedurile au durat opt ani și zece luni la trei niveluri de competență. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 14. Curtea consideră că complexitatea cauzei și comportamentul reclamantului, care a contribuit oarecum la durata procedurii (a se vedea § 8 mai sus), nu pot explica lungimea lor globală. Acesta constată că o serie de întârzieri (patru examene de experți, amânări repetate ale ședințelor din cauza absenței judecătorului, a experților sau a respondenților, două remiteri ale cazului pentru o proaspătă considerație și faptul că apelul reclamantului în cazare a rămas neexaminat în fața Curții Supreme pentru aproximativ un an și jumătate) au fost atribuite instanțelor naționale. Curtea concluzionează că principala responsabilitate pentru durata prolungată a procedurii are ca obiect statul. 15. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile în care se ridică chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea, de exemplu, Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01 , §§ 49-50, 6 septembrie 2005; Moroz și alții c. Ucraina . , nr. 36545/02, § 60, 21 decembrie 2006; și Golovko c. Ucraina , nr. 39161/02, § 50, 1 februarie 2007). 16. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat nici un fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Acesta constată că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „temps rațional”; în consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul nefavorabil al procedurii în cazul ei. A invocat în continuare articolele 1, 2, 8, 13 și 14 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 4 în ceea ce privește aceeași plângere. 18. După examinarea atentă a argumentelor reclamantului în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. 19. Rezultă că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Hryvnia ucraineană (UAH) pentru prejudiciu material, inclusiv compensarea pentru daune la sănătatea sa. În plus, ea solicită Curții să indice în hotărârea sa că UAH 16.452.42 [2] să fie plătită pe o bază lunară de către Fondul de Asigurare Socială (adică datorată ei și nerecunoscută de instanțe interne), pentru a determina 85% din handicapul ei și pentru a stabili alocații suplimentare. Ea a solicitat în continuare UAH 1.898.437.50 [3] pentru prejudiciu moral. 22. Guvernul nu a fost de acord. 23. În ceea ce privește cererea privind prejudiciu material și cereri suplimentare, Curtea nu dispune de nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse și, prin urmare, respinge aceste afirmații. Pe de altă parte, Curtea constată că reclamantul trebuie să fi susținut unele prejudiciu moral și să-i acorde 2 100 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 24. Reclamantul a solicitat că UAH 535.34 [4] în costurile pentru procedurile dinaintea instanțelor, fără alte specificații sau documente justificative. 25. Guvernul a contestat această cerere. 26. În acest caz, având în vedere informațiile deținute în posesia sa, Curtea nu a pronunțat o atribuire în temeiul acestui cap. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea în temeiul articolului § 1 din Convenție cu privire la o lungime necorespunzătoare a procedurii admisibile și la restul plângerilor inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2,100 EUR (2 mii sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în hryvnia ucraineană la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 februarie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului [1] aproximativ 653,391 euro (EUR). [2] aproximativ 1.571,53 EUR. [3] aproximativ 181,338. EUR [4] aproximativ 51,14 EUR.

FIFTH SECTION

CASE OF CHUBAKOVA v. UKRAINE

(Application no. 17674/05)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 February 2010

FINAL

18/05/2010

This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Chubakova v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judges,

Mykhaylo Buromenskiy,

ad hoc

judge,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 26 January 2010,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 17674/05) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mrs Nina Georgiyevna Chubakova (“the applicant”), born in 1937 and living in Mykolayiv, on 5 May 2005.

2.

The applicant was represented by Mr V. Stulnikov, a lawyer practising in Mykolayiv. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaytsev.

3.

On 10 November 2008 the Court decided to give notice of the application to the Government. It also decided to rule on the admissibility and merits of the application at the same time (Article 29 § 3).

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

In January 1999 the applicant brought an action with the Korabelnyy District Court of Mykolayiv against several companies (the successors of her former employer) seeking compensation for damage to her health inflicted at work.

5.

On 11 April 2005 the court dismissed the applicant’s action against the respondents and ordered the Social Insurance Fund to make certain monthly insurance payments to the applicant with their further recalculation.

6.

On 20 October 2005 the Mykolayiv Regional Court of Appeal partly changed the above judgment by increasing the amounts of monthly payments and ordering the Social Insurance Fund to pay the applicant certain amounts in arrears.

7.

On 4 January 2006 the applicant appealed in cassation to the Supreme Court. After she had rectified her appeal on 27 February 2006 and the District Court had sent the case file to the Supreme Court on 21 April 2006, the latter took the case for examination. On 4 October 2007 the Supreme Court forwarded the appeal in cassation to the Kherson Regional Court of Appeal, which on 26 November 2007, acting as a court of cassation, rejected it as unsubstantiated.

8.

In the course of the proceedings, the applicant modified her claim on four occasions, lodged about ten procedural requests and lodged several appeals which were not in accordance with procedural requirements or requested the courts to extend the time-limits for lodging them. Of fifty-seven hearings, one hearing was adjourned due to the applicant’s failure to attend it, two hearings following her requests that they be adjourned, and one due to both parties’ failure to attend it. The above delays on the applicant’s part protracted the proceedings to approximately seven months. Furthermore, ten hearings were adjourned due to the sickness or absence of a judge and twenty-six due to the respondents’ or experts’ failure to attend them or the respondents’ requests to adjourn them, or for other reasons (public holidays, end of working day, and so on). The case was twice remitted for fresh consideration and four expert examinations were ordered by the domestic courts.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

9.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained that the length of the proceedings in her case was not reasonable. The above provision reads, in so far as relevant, as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

10.

The Government contested that argument.

11.

The Court observes that the period to be taken into consideration began in January 1999 and ended on 26 November 2007. The proceedings therefore lasted eight years and ten months at three levels of jurisdiction.

A.

Admissibility

12.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

13.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see, among many other authorities,

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

14.

The Court considers that the complexity of the case and the conduct of the applicant, who somewhat contributed to the length of the proceedings (see § 8 above), cannot explain their overall length. It finds that a number of delays (four expert examinations, the repeated adjournments of the hearings due to the absence of the judge, experts or respondents, two remittals of the case for fresh consideration and the fact that the applicant’s appeal in cassation remained unexamined before the Supreme Court for approximately one and a half year) were attributable to the domestic courts. The Court concludes that the main responsibility for the protracted length of the proceedings rested with the State.

15.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see, for instance,

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no. 70767/01, §§ 49-50, 6 September 2005;

Moroz and Others v.

Ukraine

, no. 36545/02, § 60, 21 December 2006; and

Golovko v.

Ukraine

, no. 39161/02, § 50, 1 February 2007).

16.

Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. It finds that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

II.

REMAINDER OF THE COMPLAINTS

17.

The applicant also complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unfavourable outcome of the proceedings in her case. She further invoked Articles 1, 2, 8, 13 and 14 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 and Article 2 of Protocol No. 4 in respect of the same complaint.

18.

Having carefully examined the applicant’s submissions in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention.

19.

It follows that this part of the application must be declared inadmissible as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

20.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

21.

The applicant claimed 6,840,368.72

[1]

Ukrainian hryvnias (UAH) for pecuniary damage including compensation for damage to her health. In addition, she asked the Court to indicate in its judgment that UAH

16,452.42

[2]

be paid to her on a monthly basis by the Social Insurance Fund (allegedly owed to her and not recognised by the domestic courts), to determine 85% of her disability and to set additional allowances. She further claimed UAH 1,898,437.50

[3]

for non-pecuniary damage.

22.

The Government disagreed.

23.

As regards the claim for pecuniary damage and additional claims, the Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged and, therefore, rejects these claims. On the other hand, the Court notes that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage and awards her EUR 2,100 under this head.

B.

Costs and expenses

24.

The applicant claimed UAH 535.34

[4]

in costs for the proceedings before the courts, without any further specification or supporting documents.

25.

The Government contested this claim.

26.

In the present case, regard being had to the information in its possession, the Court makes no award under this head.

C.

Default interest

27.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the complaint under Article

6

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention, EUR 2,100 (two thousand one hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, to be converted into Ukrainian hryvnias at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 February 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President

[1]

About 653,391 euros (EUR).

[2]

About EUR 1,571.53.

[3]

About EUR 181,338.

[4]

About EUR 51.14.