CASE OF OSOKIN AND OSOKINA v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

10.12.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF OSOKIN AND OSOKINA v. UKRAINE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

A cincea secțiune CAUZĂ DE OSOKIN ȘI OSOKINA v. UKRAINE (Aplicații nos. 8437/06 și 8470/06) HOTĂRÂREA Strasburg 10 decembrie 2009 FINAL 10/03/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Osokin și Osokina v. Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o cameră compusă de: Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii care s-a deliberat în privat la 17 noiembrie 2009, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut în două cereri (n. 8437/06 și n. 8470/06) împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni ucraineni, dl Andrey Aleksandrovich Osokin („primul reclamant”) și dna Nina Nikiforovna Osokin („al doilea reclamant”), la 10 februarie 2006. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 30 aprilie 2008, președintele secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererile guvernului. De asemenea, s-a decis să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Primul reclamant s-a născut în 1976, al doilea în 1946. Ambele solicitanți locuiesc în orașul Makeyevka, Ucraina. Reclamanții sunt foști angajați ai companiei de stat Shachta imani K.I. Pochenkova („societatea”). Reclamanții au inițiat o procedură împotriva societății din Curtea de district Chervogvardeysky din Makeyevka („curtea de primă instanță”) cere să recalcule valoarea salariului plătit pentru ei din ianuarie 1997 până în octombrie 2001 și să le compenseze pierderile suportate ca urmare a presupuselor calcule greșite efectuate de societate. De asemenea, ei au solicitat compensații pentru prejudiciu moral. În observațiile lor inițiale, reclamanții au declarat că au inițiat aceste proceduri în aprilie 2002. În alte observații, au susținut că le-au instituit la 19 Decembrie 2001. Cu toate acestea, în conformitate cu timbul de înregistrare al instanței interne cu privire la exemplarele cererilor lor, aceste afirmații au fost înregistrate de către instanță la 28 martie 2003. Reclamanții nu au furnizat documente care să susțină declarația că reclamațiile lor au fost depuse înainte de data respectivă. Prin două hotărâri separate din 4 aprilie 2003, instanța a permis cererile lor și a atribuit primul reclamant 2,075,99 hryvnia ucraineană (UAH) [1] și al doilea reclamant UAH 2.301.46 [2] Serviciul de achiziții din districtul Chervogvardeysky de Makeyevka a inițiat proceduri de aplicare a hotărârilor din favoarea reclamanților. La o dată neespecificată, societatea a fost lichidată. În iunie 2003, reclamanții au solicitat instanței să modifice debitorul în cadrul procedurii de executare în cadrul unei alte societăți de stat. Prin două hotărâri separate la 17 iulie 2003, instanța a permis cererile lor și a schimbat debitorul către compania de stat Ukrvuglerestrukturizatsiya. La 16 și 20 octombrie 2003, Curtea Regională de Apel Donetsk a anulat hotărârile instanței de primă instanță și a respins cererile primului și al doilea reclamant, respectiv. Prin două hotărâri separate din 4 și 5 octombrie 2005, Curtea Supremă a susținut hotărârile instanței de recurs din cauza primului și al doilea reclamant. 10. Mai târziu, reclamanții au depus apeluri extraordinare împotriva hotărârilor finale din cauza Curții Supreme. Cu toate acestea, apelurile lor nu au reușit. 11. La 3 iunie 2008, Serviciul de Stat Bailiffs a returnat legile de aplicare și a încheiat procedura de executare. Hotărârile în favoarea reclamanților rămân neexecute. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 12. Dreptul intern relevant este rezumat în hotărârea Romașov/Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-19, 27 iulie 2004). Dreptul însoțitor al cererilor 13. În conformitate cu art. 42 1 din Regulamentul de procedură, Curtea decide să se alăture cererilor, având în vedere contextul lor de fapt și juridic comun. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 1 AL CONVENȚIEI PRIVIND CONTA ÎN FORTAREA JUSTURII 14. Reclamanții se plângea că hotărârile din favoarea lor rămân neexecute. Se bazează pe art. 6 § 1, care se menționează după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Admisibilitatea 15. Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au contestat acțiunile luate de Serviciul Bailiffs la 3 iunie 2008. De asemenea, au susținut că reclamanții nu au reintrodus scrisurile de executare. Ei au afirmat în acest sens că reclamanții nu mai sunt interesați de executarea hotărârilor. 16. Reclamanții nu sunt de acord. 17. Curtea constată că obiecțiile similare au fost deja respinse în o serie de hotărâri adoptate de Curte (a se vedea Voytenko c. Ucraina , nr. 18966/02, §§ 28-31, 29 iunie 2004, și Lizanets c. Ukrain e, nr. 6725/03, § 43, 31 mai 2007). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse în cauza instantană din aceleași motive. 18. Curtea concluzionează că plângerea reclamanților în temeiul articolului 1 din Convenție nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamanții își mențin plângerea. 21. Curtea observă că hotărârile din favoarea reclamanților rămân neexecute. 22. Curtea a constatat frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Romașov, citat mai sus, § 46). 23. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 24. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI PRIVIND CONTA CARE A PROCEDURILOR 25. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii, în special că au depus cererile în decembrie 2001 și că nu au existat activități procedurale în perioada anterioară martie 2003. 1 din Convenția. 26. Curtea constată că, în conformitate cu exemplarele cererilor, în data 19 decembrie 2001, au fost înregistrate de către instanța internă la 28 martie 2003, chiar și presupunând că cererile au fost depuse în decembrie 2001, Curtea constată că durata etapei judiciare a procedurii nu a fost excesivă. Curtea constată, de asemenea, că, în ciuda anumitor întârzieri în etapa judiciară a procedurii în cauză, cele mai semnificative întârzieri au avut loc în cursul fazei de executare a procedurii. Curtea constată că această plângere este legată de plângerea cu privire la neexecuția examinată mai sus și, prin urmare, trebuie, de asemenea, să fie declarată admisibilă. Având în vedere concluziile referitoare la art. 6 § 1 (a se vedea punctul 24 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat problema lungii procedurii în acest caz (a se vedea Lukyanchenko c. Ucraina , nr. 17327/02 , § 34, 15 mai 2008). IV. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 27. Reclamanții se plângea că Curtea Supremă și-a luat în considerare casarea și apelurile extraordinare în absența lor. Au invocat art. 13 din Convenție. În cele din urmă, reclamanții au invocat art. 4 1 din Convenție referindu-se la faptele cauzei. 28. Curtea a examinat restul plângerilor reclamanților și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, Curtea le respinge vădit nefondat, în conformitate cu articolele 35 3 și 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Ambele solicitanți au solicitat sumele datoriilor nerezolvate, convertite de acestea în euro la rata aplicabilă la 17 octombrie 2008. În special, primul reclamant a solicitat 309,85 EUR, al doilea reclamant 343,50 EUR. În plus, au solicitat următoarele sume: - Primul reclamant a solicitat 231,46 EUR în pierderile de inflație și 9,458,69 EUR pentru prejudiciu moral; - Al doilea reclamant a solicitat 256,60 EUR în pierderile de inflație și 9 399,90 EUR pentru prejudiciu moral; 31. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesive și nesubstanțiate. În ceea ce privește creanțele pentru pierderile de inflație, ei nu au fost de acord cu metoda de calcul și au susținut că aceste afirmații ar trebui respinse deoarece au existat un remediu intern eficace disponibil reclamanților, care, în opinia Guvernului, nu au reușit să utilizeze. 32. În ceea ce privește afirmațiile reclamanților în ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea constată că guvernul ar trebui să plătească reclamanților datoriile nereguliere în temeiul hotărârilor din favoarea lor. 33. În ceea ce privește reclamația pentru pierderi de inflație, Curtea constată că guvernul nu a fost de acord cu metoda de calcul; totuși nu a negat faptul că reclamanții au suferit pierderi de inflație și nici nu au furnizat un calcul alternativ al pierderilor în cauză. Glova și Bregin c. Ucraina , nos 4292/04 și 4347/04 , § 29, 28 februarie 2006). Curtea constată că cererile reclamanților sunt susținute de calcule detaliate bazate pe datele oficiale privind ratele inflației (de exemplu, Maksimikha Ucraina , nr. 43483/02, § 29, 14 decembrie 2006). Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților sumelor solicitate în pierderile inflației, și anume: - primul reclamant - 235 EUR în pierderi de inflație; - al doilea reclamant - 260 EUR în pierderi de inflație; 34. În sfârșit, Curtea constată că reclamanții trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Hotărând într-un mod echitabil, conform articolului 41 din Convenție, acordă 2 000 EUR fiecărui reclamant sub acest cap. Costuri și cheltuieli 35. Reclamanții nu au depus cereri pentru costuri și cheltuieli; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în temeiul acestui capitol. Dobânzile implicite 36. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește neexecuția hotărârilor și durata procedurii admisibile și a celorlalte plângeri inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește neexecuția hotărârilor în favoarea reclamanților; că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenția, următoarele sume: (i) datoriile care nu pot fi suportate în temeiul hotărârilor din 4 aprilie 2003 în favoarea reclamanților; (ii) următoarele sume în ceea ce privește satisfacția echitabilă, plus orice impozit care poate fi impugnabil reclamanților: - dl Osokin – 2,235 EUR (2 mii două sute treizeci și treizeci și cinci de euro); - dna Osokina – 2,260 EUR (2 mii două sute și șase euro); (b) că sumele de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen [1] aproximativ 374 euro (EUR) [2] aproximativ 414 EUR