CtEDO 28.05.2009 Auto

CASE OF OVCHAROV AND KHOMICH v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
28.05.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 13 - Right to an effective remedy
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF OVCHAROV AND KHOMICH v. UKRAINE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZA CU OVCHAROV ȘI KHOMICH v. UKRAINE (Declarări nr. 32910/06 și 50081/06) CAUZA DE JUSTURI DE REZULTARE 28 mai 2009 FINAL 28/08/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ovcharov și Khomich v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința compusă în funcție de: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, Stanislav Shevchuk, judecător ad hoc și Claudia Westerdiek, grefierul de secțiune, deliberat în privat la 5 mai 2009, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut în două cereri (n. 32910/06 și n. 50081/06) împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni ucrainieni, dl Stanislav Oleksiyovych Ovcharov și dl Stepan Stepanovich Khomich, respectiv, la 13 iulie și 24 noiembrie 2006. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 11 septembrie 2007, Curtea a hotărât să comunice reclamațiile reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Dl Ovcharov Reclamantul s-a născut în 1936 și locuiește în Nova Kakhovka, regiune Kherson, Ucraina. La 17 decembrie 2003, Tribunalul Orașului Nova Kakhovka a acordat reclamantului și soției sale suma totală de 5.635.20 Hryvnyas (UAH) [1] în daune cauzate de Compania Nova Kakhovka de menținere a locuințelor și utilităților, Komunservis, ( ), o societate deținută și controlată de comunitatea locală, prin nerespectarea sa cu privire la obligațiile contractuale. Suma atribuită a inclus compensații comune pentru prejudiciu material infligete reclamantului și soției sale în valoarea totală a UAH 2.635.20 (Curtea nu a specificat sumele exacte datorate reclamantului și soției sale individuale) și compensarea în ceea ce privește prejudiciile morale în valoare de 1 500 UAH fiecare. Această hotărâre a devenit finală și, la 20 aprilie 2004, Serviciul de Stat a instituit o procedură de aplicare a acestei proceduri. În cursul acestei proceduri, suma totală de 2000 UAH a fost plătită reclamantului. La 23 decembrie 2004, Curtea Comercială Kherson a instituit o procedură de lichidare împotriva societății debitoare. În acest sens, la 4 ianuarie 2005, Serviciul de Stat a încheiat procedurile de executare împotriva societății debitoare și a transferat în comisioană de lichidare a reclamantului mandatul de lichidare pentru o prelucrare suplimentară. La 29 august 2005, societatea debitoare a fost declarată lichidată și ulterior eliminată din registrul societăților relevante. 10. Cu toate acestea, la 23 de ani, reclamantul și soția sa au inițiat o procedură în instanța de judecată împotriva serviciului statului Bailiffs, în favoarea lor, în ianuarie 2006, în care nu s-a încheiat o procedură în cadrul Curții de Oraș din Nova Kakhovka, care a solicitat compensații în ceea ce privește prejudiciu material și moral. Ianuarie 2006 Curtea a întrerupt procesul în timp ce acuzatul a fost lichidat, iar nou-familiarul Serviciu de Stat nu a reușit pe cel lichidat. Reclamantul și soția sa nu au apelat împotriva acestei decizii. 11. Hotărârea din 17 decembrie 2003 rămâne neexecută. Dl Khomich 12. Reclamantul s-a născut în 1948 și locuiește în regiunea Pryazovske, Zaporizhzhya, Ucraina. La 17 decembrie 2001, Curtea de District Pryazovske a acordat reclamantului UAH 2.758.58 [2] în achiziții salariale datorate fostului său angajator, Compania Pryazovske de întreținere a locuințelor și a utilităților ( La 20 decembrie 2001, consiliul de sat a decis să lichideze societatea debitoare și să înființeze o comisie de lichidare. 15. Hotărârea în favoarea reclamantului a devenit finală și Serviciul de Stat a instituit o procedură de aplicare a acesteia. Cu toate acestea, potrivit Guvernului, în februarie 2002, aceste proceduri au fost încheiate și a fost transferată în comisia de lichidare a cererii. 16. La 21 decembrie 2004, Curtea Comercială Zaporizhzhya a instituit proceduri de lichidare împotriva societății debitoare. 17. Potrivit Guvernului, la 27 februarie 2006, societatea debitoare a fost lichidată. 18. Hotărârea din 17 decembrie 2001 rămâne neexecutată. II. LEI DOMESTICE RELEVANT 19. Dispozițiile generale ale legislației interne privind executarea deciziilor judiciare sunt stabilite în hotărârea din 27 iulie 2004 în cazul Romașov c. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18). 20. Dispozițiile Codului Civil din 18 iulie 1963 (acuzate la 1 ianuarie 2004) și Codul Civil din 16 ianuarie 2003 (în vigoare începând cu 1 ianuarie 2003). În ianuarie 2004 se stabilesc datoriile proprietarilor pentru obligațiile persoanelor juridice ale acestora în cazul Mykhaylenky și alții c. Ucraina , nr. 35091/02 și foll. §§ 25-26, CEDO 2004 XII). 21. art. 143 din Constituția Ucrainei din 1996 prevede: „Comunitățile teritoriale ale unui sat, a unui așezament și a unui oraș, direct sau prin intermediul organismelor autoguvernamentale locale instituite de acestea, gestionează proprietatea care se află în proprietatea municipală; [...] instituie, reorganiza și lichida întreprinderile, organizațiile și instituțiile municipale și exercită, de asemenea, controlul asupra activității lor; [...].” 22. Secțiunea 31 din Legea privind proprietatea din 1991 abrogat de Legea din 27 aprilie 2007 prevede că proprietatea de stat include proprietatea de stat în sine și proprietatea unităților administrative-territoriale (proprietate municipală). 23. Prin scrisoarea din 27 decembrie 2004, Ministerul Justiției Ucrainei, după analizarea legislației în vigoare, a încheiat, printre altele , acest stat și proprietatea municipală erau diferite tipuri de proprietate. 24. art. 78 „Entreprinderile unitare comunitară” din Codul Comercial al Ucrainei (în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004) prevede că întreprinderile unitare municipale sunt înființate de organismul competent al autoguvernării locale și sunt gestionate de aceasta. O întreprindere unitară municipală deține active sub dreptul de gestionare economică (pentru întreprinderile comerciale municipale) sau de gestiune operativă (pentru întreprinderile non-commerciale municipale). O întreprindere unitară municipală este gestionată de către șef al acestei întreprinderi desemnate de organismul la care este subordonată. Curtea consideră că, în temeiul articolului 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie aderate, având în vedere contextul lor de fapt și juridic comun. II. COMPLAINTE în temeiul articolelor 6 1 și 13 din convenția cu privire la neconsolidarea duratei jurisprudenței în favoarea aplicanților 26. Reclamanții s-au plâns în legătură cu nerespectarea hotărârilor luate în favoarea lor în timp util și cu lipsa unor remedii eficace în acest sens. În acest sens, se bazează pe articolele 6 § 1 și 13 din convenție, care au citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Admisibilitatea 27. În baza dispozițiilor legislației naționale ( printre altele, Codurile Civile din 1963 și 2003 și Legea privind autoguvernarea locală din 1997, guvernul a susținut că nu sunt responsabili pentru datoriile companiilor municipale. În special, ei au susținut că reclamanții nu au profitat de posibilitatea de a fi înregistrați ca creditori în insolvență, dacă există sau proceduri de lichidare în așteptarea societăților debitoare și nu au contestat inactivitatea comisiei de lichidare în fața instanței comerciale relevante sau de a aplica la orice instanță internă împotriva Serviciului Bailiffs pentru a contesta presupus că Respectarea inadecvată a hotărârilor în favoarea lor. 28. Guvernul a atras în continuare atenția Curții asupra faptului că cererea nr. 32910/06 se limitează numai la plângerile dlui Ovcharov și nu se referă la presupusele încălcări ale drepturilor soției sale, deoarece ea nu a fost parte la prezenta procedură. 29. Curtea remarcă că întreprinderile debitoare din cazurile reclamanților au fost deținute și controlate de autoritățile locale (a se vedea alineatele (5), 13 și 14, respectiv). Potrivit jurisprudenței stabilite ale organelor Convenției, agențiile autoguvernamentale locale sunt organizații de stat în sensul că acestea sunt reglementate de dreptul public și exercită funcții publice care le conferă Constituția și legile. Curtea reiterează că, în temeiul dreptului internațional, termenul „organizația de stat” nu este limitat numai la organele guvernului central. În cazul în care puterea de stat este descentralizată, aceasta se extinde la orice autoritate națională care exercită funcții publice (a se vedea, de exemplu, Mikryukov c. Rusia , nr. 7363/04 , § 21, 8 decembrie 2005 cu alte referințe). Rezultă că acțiunile și/sau omisiunile autorităților locale sunt atribuite statului contestat și din aceste motive Curtea concluzionează că aceasta din urmă este responsabilă pentru datoriile întreprinderilor municipale în aceeași măsură în care este responsabilă pentru datoriile întreprinderilor de stat. În consecință, Curtea respinge obiecția guvernului. 30. În ceea ce privește obiecția Guvernului potrivit căreia reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, Curtea constată că obiecțiile similare au fost deja respinse în o serie de hotărâri adoptate de Curte (a se vedea Sokur v. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 16 decembrie 2003; Sychev v. Ucraina , nr. 4773/02, §§ 42-46, 11 octombrie 2005; și Trykhlib v. Ucraina , nr. 58312/00, §§§ 38-43, 20 septembrie Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse în cauza instantană din aceleași motive. 31. În ceea ce privește depunerea Guvernului cu privire la cererea nr. 32910/06, Curtea constată că faptul că au existat doi beneficiari în temeiul hotărârii din 17 decembrie 2003 (domnul Ovcharov și soția sa – a se vedea paragraful) 5 mai sus) nu afectează dreptul reclamantului de a avea, în partea sa, aplicarea hotărârii, cel puțin într-un timp rezonabil. 32. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. În observațiile lor cu privire la fondul cererilor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolelor 6 § 1 sau 13 din Convenție. 34. Reclamanții nu sunt de acord. 35. Curtea constată că hotărârile în favoarea reclamanților nu au fost aplicate de mai mult de cinci ani. 36. Curtea reiterează că a constatat deja încălcări ale articolelor. 1 și 13 din Convenție în cazuri precum prezentele cereri (a se vedea, printre alte autorități, Kucherenko c. Ucraina , nr. 27347/02, § 27, 15 decembrie 2005). 37. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 38. În consecință, a existat o încălcare a articolelor 1 și 13 din Convenție în prezenta cerere în ceea ce privește neexecuția lungă a hotărârilor în favoarea reclamanților și lipsa unei soluții eficace pentru plângerile lor în acest sens. III. ALTE COMPLAINTE 39. Dl Ovcharov s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, cu privire la evaluarea probelor și interpretarea legii în instanță și a contestat rezultatul procedurii sale împotriva Serviciului de Stat Bailiffs. 40. În plus, dl Khomich s-a plâns în conformitate cu art. 8 din Convenție că neexecutarea lungă a hotărârii în favoarea sa l-a împiedicat să primească un tratament medical eficient și, prin urmare, a afectat starea de sănătate. 41. După examinarea atentă a argumentelor reclamanților în funcție de tot materialul în posesia sa, Curtea constată că, în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. 42. În consecință, această parte a cererilor trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondat, în conformitate cu articolele 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIII 43. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 44. Dl Ovcharov a solicitat compensare pentru prejudiciu material și moral, dar nu a specificat sumele. 45. Dl Khomich a solicitat 10 000 EUR pentru prejudiciu moral. 46. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesive și nesubstanțiate. 47. Curtea constată, la început, că guvernul ar trebui să plătească reclamanților datoriile de hotărâre respective, în cazul în care acestea rămân nerespectate, prin compensare în ceea ce privește prejudiciile materiale. 48. Curtea constată în continuare că reclamanții trebuie să fi suferit prejudiciu moral din cauza încălcărilor constatate. 2.600 sub acest cap. Costuri și cheltuieli 49. Reclamanții nu au prezentat nici o cerere în temeiul acestui cap. Prin urmare, Curtea nu are nicio atribuire. Interesul implicit 50. Curtea consideră adecvat că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. să se alăture cererilor; să se declare că plângerile în temeiul articolelor 1 și 13 din convenție în ceea ce privește neexecuția lungă a hotărârilor în favoarea reclamanților și lipsa de remediere eficace în acest sens admisibilă și restul cererilor inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, (i) datoriile în curs în temeiul hotărârilor din favoarea reclamanților; (ii) 1,600 EUR (o mie de șase sute de euro) către dl Ovcharov și EUR 2.600 (doi mii de șase sute de euro) către dl Khomich în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data de decontare, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 mai 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen [1] Aproximativ 881,72 euro (EUR) la momentul material. [2] Aproximativ 570,65 EUR la momentul material.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă