CASE OF VNUCHKO v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

14.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Not necessary to examine Art. 4-1;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - financial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF VNUCHKO v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

CAUZA CU VNUCHKO v. UKRAINE (Depunerea nr. 1198/04) HOTĂRÂREA STASBOURG decembrie 2006 FINAL 14/03/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vnuchko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: Președintele Lorenzen Doamna Botoucharova Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego Dna Jaeger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii, având deliberat în privat la 20 noiembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1198/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Sergey Grigorievich Vnuchko („reclamantul”), la 11 decembrie 2003. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna V. Lutkovska și dl Y. Zaytsev. La 15 martie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind o lungă neexecuție a hotărârilor în favoarea reclamantului în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1954 și se află în orașul Zhovti Vody, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina. La o dată neespecificată, reclamantul a inaugurat o procedură în cadrul Curții de Oraș Zhovtovodskyy din regiunea Dnipropetrovsk împotriva angajatorului său, a unei societăți de stat, a Departamentului de Clădire Zhovti Vody („овтоводсоке у La 9 februarie 2001, orașul Zhovti Vody Bailfiffs' Service (ддол) a inițiat procedura de punere în aplicare. La o dată neespecificată, reclamantul a instituit noi proceduri împotriva aceleiași întreprinderi pentru plăți și compensații suplimentare. La 19 februarie 2003, instanța a constatat pentru reclamant și i-a acordat UAH 1.483.83 [2] 10. Reclamantul a primit UAH 650, dar restul premiilor rămân nejustificate. 11. Prin scrisorile din 3 octombrie și 27 noiembrie 2003, Serviciul Bailiffs a informat reclamantul că procedurile de executare au fost păstrate din cauza procedurii de faliment inițiate împotriva debitorului prin decizia din 27 decembrie 2001 a Curții Comerciale din regiunea Dnipropetrovsk. De asemenea, în conformitate cu Legea privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată de proprietăți, la 26 decembrie 2001 a fost introdusă o interdicție privind vânzarea forțată de active aparținând întreprinderilor în care statul deține cel puțin 25% din capitalul social. 12. Prin scrisoarea din 6 februarie 2004, Serviciul Bailiffs a informat reclamantul că procedurile de executare au fost reluate și că hotărârile în favoarea reclamantului vor fi executate treptat în conformitate cu locul său în lista creditorilor. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, hotărârile rămân neexecute. 13. Prin decretul din 5 octombrie 2004, Ministerul Combustibilului și Energiei Ucrainei a lichidat societatea debitoare. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. Legislația internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 4 AL CONVENȚIEIUNE 15. Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 4 § 1 din Convenție, referindu-se la faptul că a fost forțat să lucreze fără a primi remunerare. Curtea constată că reclamantul și-a efectuat activitatea voluntară și dreptul la plată nu a fost niciodată refuzat. Conflictul implică astfel drepturile și obligațiile civile, dar nu dezvăluie nici un element de sclavie sau de muncă forțată sau obligatorie în sensul prezentei dispoziții (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 26 noiembrie) În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată în temeiul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ART. 6 § 1 A CONVENȚIUNII ȘI A ART. 1 A PROTOCOLULUI NR. 1 16. Reclamantul s-a plâns cu privire la lungul neexecuție a hotărârilor în favoarea sa. El a invocat art. 6 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste articole prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” Admisibilitatea 17. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la admisibilitatea plângerilor reclamantului. 18. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenția cu privire la întârzierea în aplicarea hotărârilor judecătorilor Zhovtovodskyy nu este manifestament nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. Guvernul a susținut că responsabilitatea statului în această situație se limitează la organizarea și buna desfășurare a procedurilor de executare și că durata procedurii de executare a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare. 20. Curtea constată că hotărârile în favoarea reclamantului nu au fost aplicate de mai mult de cinci ani și opt luni și, respectiv, trei ani și șapte luni. 22. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazuri precum prezenta cerere (a se vedea, printre altele, Romașov Ucraina , citată mai sus §§ 46; Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00, §§ 55-57, 20 iulie 2004). 23. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 24. Prin urmare, a fost încălcarea articolului 1 din Convenția și a articolului III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Reclamantul a susținut, în ceea ce privește prejudiciu material, datoriile hotărârilor încă datorate acestuia și alte prejudiciu material și moral fără a specifica suma exactă. 27. Guvernul a susținut că reclamantul ar fi putut fi aplicat instanțelor interne care solicită compensare pentru pierderea valorii sumelor acordate. 28. În măsura în care reclamantul a susținut suma atribuită de hotărârile în cauză, Curtea consideră că guvernul ar trebui să-i plătească datoria în curs [3] Curtea respinge restul cererilor reclamantei pentru prejudiciu material, deoarece nu sunt justificate. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul trebuie să fi susținut prejudiciu moral și să-l acorde, hotărând în mod echitabil, 2,300 EUR în acest sens. Costuri și cheltuieli 29. Reclamantul a solicitat, de asemenea, costurile și cheltuielile avute în fața Curții fără a specifica suma exactă. 30. Curtea consideră că reclamantul nu a furnizat nici o justificare a costurilor și cheltuielilor solicitate; prin urmare, nu face nicio atribuire în acest sens. Curtea consideră oportun ca dobânzile nejustificate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 admisibil și al restului cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoriile hotărârilor încă îi sunt datorii, precum și 2,300 EUR (2 mii trei sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) ca suma de mai sus să fie convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Decembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele [1] În momentul material aproximativ 1.793,02 euro „EUR”. [2] În momentul material aproximativ 268.37 EUR. [3] Ultima cunoscută de Curte a fost UAH 9.835.49 (în prezent aproximativ 1.597.53 EUR).