CtEDO 14.12.2006 Auto

CASE OF LUGANSKAYA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
14.12.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF LUGANSKAYA v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA DE LUGANSKAYA v. UKRAINE (Depunerea nr. 29435/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG decembrie 2006 FINAL 14/03/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Luganskaya v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Lorenzen Președintele dna Botoucharova Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego dna Jaeger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii, având deliberat în privat la 20 noiembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 29435/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dna Raisa Andreyevna Luganskaya („reclamantul”), la 2 august 2004. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 5 decembrie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamantului către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1938 și locuiește în orașul Novogrodivka, regiunea Donetsk, Ucraina. La 21 aprilie și 13 iunie 2003, Tribunalul orașului Novogrodivskyy a ordonat fostului angajator al reclamantului, compania mineră Novogrodivska nr. 1/3 („UAH”) și UAH 4,211.75 [2] în achizițiile salariale și în alte plăți ( Р Compania minieră Novogrodivska a fost reorganizată și a devenit o subdiviziune structurală a Companiei miniere Selidovvugilya. Întrucât acesta a devenit debitorul, procedurile de aplicare au fost transferate la Serviciul de Stat Bailiffs („Utilitate de Stat Selidivskyy” („Utilitate de Bailiffs”) („Utilitate de Stat de Stat de Bailiffs) („Utilitate de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat de Stat. În februarie 2004, reclamantul a inițiat o procedură în Curtea de Oraș Novogrodivskyy împotriva Serviciului Novogrodivskyy Town Bailiffs, cerând compensații pentru neexecutarea hotărârilor în favoarea ei. La 11 martie 2004, instanța a respins cererea ei, constatand că nu a fost o vină din partea Serviciului Bailiffs. , moratoriul privind vânzarea forțată a bunurilor aparținând întreprinderilor de stat introdus prin Legea din 29 noiembrie 2001. La 5 iulie 2004, Curtea de Apel Regională Donetsk a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a apelat împotriva acestor hotărâri în cazare. Părțile nu au prezentat informații suplimentare despre aceste proceduri. În septembrie 2004, reclamantul a inițiat o procedură în Curtea de Oraș Selidivskyy împotriva Serviciului Selidivskyy Town Bailiffs, cerând compensații pentru nerespectarea hotărârilor în favoarea ei. La 14 februarie 2005, Curtea de Apel Regională Donetsk a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a apelat împotriva acestor hotărâri în casă. Pe 14 septembrie 2004, părțile nu au prezentat informații suplimentare cu privire la această procedură. 10. 3.996.65 [3] . Potrivit ei, restul sumelor acordate rămâne nejustificate. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 11. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Sokur c. Ucraina (nr. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). HOTĂRÂREA 12. Considerând art. 13 din Convenție și art. 1 din Protocol Nr. 1 Reclamantul s-a plâns de neexecuția lungă a hotărârilor din favoarea ei. Aceste articole prevăd, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” 13. Curtea constată că plângerea reclamantului cu privire la neexecuția lungă a hotărârilor din favoarea sa necesită, de asemenea, o examinare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care rezultă după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” Admisibilitatea 14. Guvernul nu a prezentat nicio observație cu privire la admisibilitatea plângerilor reclamantului. 15. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție cu privire la întârzierea în aplicarea hotărârilor Curții de Comunitate Novogrodivskyy ridică probleme de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondurilor. Acesta nu constată motivul pentru declararea acestei plângeri inadmisibilă. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. Guvernul a susținut că hotărârile în favoarea reclamantului au fost aplicate în parte. Acestea au susținut, de asemenea, că responsabilitatea statului în această situație s-a limitat la organizarea și conducerea corectă a procedurilor de executare și că durata procedurii de executare a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare și a sectorului energetic al economiei ucrainene în general. Guvernul a susținut că Serviciul Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu a putut fi învinovățit pentru întârziere. Regolaritatea procedurilor de punere în aplicare în acest caz a fost confirmată de instanțele interne. Guvernul a susținut că statul nu poate fi considerat responsabil pentru datoriile întreprinderilor sale și că statul a alocat anual sume substanțiale din bugetul său pentru a acoperi o parte a certificatelor de invaliditate și alte plăți compensatorii lucrătorilor din industria minieră. 17. Curtea remarcă că hotărârile în favoarea reclamantului nu au fost executate de mai mult de trei ani și cinci luni și, respectiv, de mai mult de trei ani și trei luni. 19. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazuri precum cererile prezente (a se vedea Hotărârea Sokur v. Ucraina, menționată mai sus, §§§§ 30-37; Shmalko v. Ucraina , nr. 60750/00, §§ 55-57, 20 iulie 2004). 20. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat nici un fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 21. Prin urmare, a fost încălcarea articolului 1 din Convenția și a articolului 22 din Protocolul nr. 22. Curtea nu consideră necesar, în circumstanțe, să se pronunțe cu privire la aceeași plângere în temeiul articolului 13 din Convenție. VI. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 1,778 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și 3,500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 25. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat afirmațiile sale. 26. Curtea consideră că guvernul ar trebui să plătească reclamantului datoria în curs [4] în decontarea prejudiciilor materiale sale. În ceea ce privește restul cererilor de satisfacție ale reclamantului pentru prejudiciu material, Curtea nu discernește nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral și, hotărând în mod echitabil, își acordă 1300 EUR în acest sens. Costurile și cheltuielile 27. Reclamantul nu a depus nici o cerere în temeiul acestui șef în termenul stabilit; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 28. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declară în mod neobișnuit cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că nu este necesar să se pronunțe asupra plângerii reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; deține litera (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoriile hotărârilor încă îi sunt datorii, precum și 1300 EUR (1 000 300 euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Decembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele [1] În momentul material, aproximativ 890,89 euro („EUR”). [2] În momentul material, aproximativ 691.10. [3] În jurul 672 EUR. [4] Ultima dată cunoscută de Curte a fost UAH 5.225.82 (în prezent aproximativ 850.43 EUR).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă