CtEDO 30.11.2006 Auto

CASE OF ANANYEV v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
30.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objection dismissed (victim);Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF ANANYEV v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAMERE A ANANEV / UKRAINE (Depunerea nr. 32374/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG Noiembrie 2006 FINAL 12/02/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ananiev v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă de: Președintele Lorenzen Doamna Botoucharova Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Maruste Villiger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek, având deliberat în privat la 6 noiembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 32374/02) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Vasiliy Vasilievichev Ananiev („reclamantul”), la 12 august 2002. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Z. Bortnovska, dna V. Lutkovska și dl Y. Zaytsev. La 2 iunie 2004, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamantului în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1957 și a locuit în orașul Novogrodivka, regiunea Donetsk, Ucraina. Reclamantul a instituit două seturi de proceduri în Curtea Orașului Novogrodivskii din regiunea Donetsk împotriva Companiei Mineare Novogrodivska Nr. 1/3 ( δамта 1/3 „ Aceste hotărâri au fost trimise pentru punerea în aplicare a Serviciului pentru orașul Novogrodovskiy Bailfiffs' ( . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În iulie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în Tribunalul Orașului Novogrodivskyy din regiunea Donetsk împotriva Serviciului Orașului Novogrodivskyy pentru neexecutarea hotărârii din 23 februarie 2001 în favoarea sa. La 28 august 2001, Tribunalul a respins cererea reclamantului, constatand că nici o vină nu a fost comisă de către Serviciul Bailiffs. Curtea a declarat că Serviciul de la Bailiffs a acționat în mod corespunzător în aplicarea hotărârii din 23 februarie 2001. Cu toate acestea, prin o serie de hotărâri ale Curții Comerciale din regiunea Donetsk, Serviciul de la Bailiffs a fost interzis să vândă proprietățile societății miniere din cauza procedurii de faliment inițiate împotriva societății. La 7 martie 2002, Curtea Supremă a Ucrainei a respins recursul reclamantului în casă. Hotărârile în favoarea reclamantului au fost executate prin tranșe, ultima sumă fiind plătită la 3 septembrie 2004. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Sokur v. Ucraina (n. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 2 ȘI 4 A CONVENȚIEI 10. Reclamantul se plânge că situația existentă a încălcat dreptul la viață în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție, având în vedere nivelul său de viață scăzut. Curtea reiterează că, conform jurisprudenței sale, nici art. 2 și orice altă dispoziție a Convenției nu poate fi interpretată ca fiind conferită unei persoane un drept de a se bucura de un anumit nivel de viață (Waisilewski c. Polonia, nr. 32734/96, 20 aprilie 1999). În plus, reclamantul nu a demonstrat că suferă de o astfel de depreciere care să-și pună viața în pericol (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 26 Noiembrie 2002). Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 11. Reclamantul s-a plâns în continuare pentru o încălcare a articolului 4 § 1 din Convenție, referindu-se la faptul că a fost forțat să lucreze fără a primi remunerații. Curtea remarcă că reclamantul își a efectuat activitatea voluntară și că nu s-a refuzat niciodată dreptul la plată. Dizbaterea implică astfel drepturi și obligații civile, dar nu dezvăluie niciun element de sclavie sau de muncă forțată sau obligatorie în sensul prezentei dispoziții (a se vedea Sokur v. Ucraina) (dec.), citat mai sus). În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată în temeiul art. 35 § 3 și 4 din Convenție. II. Violația ALLEGAtă a art. 6 § 1 din convenție și art. 1 din PROTOCOLUL nr. 1 12. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata neexecuției hotărârilor în favoarea sa. El a invocat art. 6 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste articole prevăd, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” Admisibilitatea 13. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului similar celor pe care Curtea le-a respins deja a se vedea Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00, §§ 30-34, 20 iulie 2004). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 14. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenția privind întârzierea executării hotărârilor Tribunalului din Novogrodivskyy prezintă probleme de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondurilor, fără motiv pentru declararea acestei plângeri inadmisibilă. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi declarată inadmisibilă. Guvernul a susținut că hotărârile în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. Acestea au susținut, de asemenea, că responsabilitatea statului în această situație s-a limitat la organizarea și conducerea corectă a procedurilor de executare și că durata procedurii de executare a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare și a sectorului energetic al economiei ucrainene în general. Guvernul a susținut că Serviciul Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu a putut fi învinovățit pentru întârziere. Regolaritatea procedurilor de punere în aplicare în acest caz a fost confirmată de instanțele interne. Guvernul a susținut că statul nu poate fi considerat responsabil pentru datoriile întreprinderilor sale și că statul a alocat anual sume substanțiale din bugetul său pentru a acoperi o parte a certificatelor de invaliditate și alte plăți compensatorii lucrătorilor din industria minieră. 16. Curtea constată că hotărârile în favoarea reclamantului nu au fost executate timp de mai mult de trei ani și șase luni și, respectiv, timp de mai mult de trei ani și cinci luni. 18. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazuri precum prezenta cerere (a se vedea, Sokur v. Ucraina , citată mai sus, §§ 30-37; Shmalko v. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 20. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului III din Protocolul. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 8,621 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 23. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat afirmațiile sale. 24. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi susținut prejudiciu moral și să-i acorde 1300 EUR în acest sens. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef în termenul stabilit; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 26. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 admisibile și al restului cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1300 EUR (1 mie trei sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Noiembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen [1] În momentul material aproximativ 518.48 euro (EUR). [2] În momentul material aproximativ 5.800,59 EUR.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă