CtEDO 10.08.2006 Auto

CASE OF KARPENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
10.08.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KARPENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA DE KARPENKO v. UKRAINE (Depunerea nr. 10559/03) HOTĂRÂREA STRASBOURG 10 august 2006 FINAL 10/11/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Karpenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Dna Botoucharova Jungwiert Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 10 iulie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 10559/03) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Vasiliy Ivanovich Karpenko („reclamantul”), la 20 martie 2003. Guvernul ucrainean („guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Z.Bortnovska, dna V.Lutkovska și dl Y.Zaytsev. La 2 iunie 2004, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 1 aprilie 2006, acest caz a fost atribuit nouei secțiuni (art. 25 § 5 și art. 52 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1950 și se află în orașul Novogrodovka, regiunea Donetsk, Ucraina. În ianuarie 2002, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții municipale Novogrodovskiy din regiunea Donetsk împotriva Companiei Minerare Novogrodovskaya nr. 1/3 - o întreprindere de stat - pentru recuperarea achizițiilor salariale. La 28 februarie 2002, Tribunalul Oraș Novogrodovskiy a constatat în favoarea reclamantului (având în vedere faptul că acesta este în favoarea reclamantului (având în vedere că acesta este în favoarea acesteia) și i-a acordat UAH 2.655.70 [1] . La 4 ianuarie 2003, Curtea Supremă a Ucrainei a respins recursul reclamantului în caz de cassare. La 16 septembrie 2002, orașul Novogrodovskiy Bailiffs (serviciul Novogrodovskiy Town Bailiffs’ (ддел) (осударственной исолнителелой соовосо În martie 2003, reclamantul a inițiat o procedură în Tribunalul Orașului Novogrodovskiy din regiunea Donetsk împotriva Serviciului Orașului Novogrodovskiy pentru neexecutarea hotărârii din 28 februarie 2002 în favoarea sa. La 9 aprilie 2003, Tribunalul a respins cererea reclamantului, declarând că nici o vină nu a fost comisă de către Serviciul Bailiffs. Curtea a declarat că Serviciul Bailiff a acționat în mod corespunzător în aplicarea hotărârii din 28 februarie 2002. Cu toate acestea, prin o serie de hotărâri ale Curții Comerciale din regiunea Donetsk, Serviciul Bailiff a fost interzis să vândă proprietățile societății miniere din cauza procedurii de falimentare inițiate împotriva societății. Curtea a afirmat, de asemenea, că, în conformitate cu Legea privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată a bunurilor, la 26 decembrie 2001, a fost introdusă o interdicție privind vânzarea forțată a bunurilor aparținând întreprinderilor în care statul deținea cel puțin 25% din capitalul social. 2003 Curtea de Apel din regiunea Donetsk a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a recurs împotriva acesteia în cazare. Părțile nu au prezentat informații suplimentare cu privire la aceste proceduri. 10. În februarie 2003, Compania Mining Novogrodovskaya a fost reorganizată și a devenit o subdiviziune structurală a Companiei Mining Selidovugol. Întrucât aceasta a devenit astfel de debitorul, procedurile de executare au fost transferate la serviciul orașului Selidovskiy Bailiffs ( Отдел) (осударственной исδолителиной слуной селидоско În august 2004, hotărârea în favoarea reclamantului a fost pusă în aplicare în întregime. 12. Reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea de Oraș Selidovskiy a regiunii Donetsk împotriva Serviciului Selidovskiy Town Bailiffs care solicită compensare pentru daune materiale și morale pe care le-a inflicut-o prin neexecutarea hotărârii în favoarea sa. La 19 decembrie 2004, Curtea a hotărât asupra cazului, însă părțile nu au informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii. La 25 ianuarie 2005, Curtea a respins recursul reclamantului împotriva acestei decizii, deoarece nu a fost depus în conformitate cu formalitățile procedurale prevăzute de lege. Reclamantul a apelat împotriva deciziei din 25 ianuarie 2005. II. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Sokur v. Ucraina (n. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). 2 § 1 din Convenție, având în vedere nivelul său de viață scăzut. Curtea reiterează că, conform jurisprudenței sale, nici art. 2 nici orice altă dispoziție a Convenției nu pot fi interpretate ca conferind unei persoane un drept de a beneficia de un nivel de viață dat (Waisilewski c. Polonia (dec.), nr. 32734/96, 20 aprilie 1999). În plus, reclamantul nu a demonstrat că a suferit o astfel de deplasare care să pună viața în pericol (a se vedea Sokur v. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 26 noiembrie 2002). Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 15. Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 4 § 1 din Convenție, referindu-se la faptul că a fost forțat să lucreze fără a primi remunerare. Curtea constată că reclamantul și-a efectuat activitatea voluntară și dreptul la plată nu a fost niciodată negat. Conflictul implică astfel drepturi și obligații civile, dar nu dezvăluie nici un element de sclavie sau de muncă forțată sau obligatorie în sensul prezentei dispoziții (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), citat mai sus). În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Denumirea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 16. Reclamantul s-a plângut de durata neexecuției hotărârii în favoarea sa. El a invocat art. 6 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste articole prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” 17. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului similare celor pe care Curtea le-a respins deja a se vedea Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00, §§ 30-34, 20 iulie 2004). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 1 din Convenția privind întârzierea în aplicarea hotărârii Tribunalului Novogrodovskiy nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi declarat inadmisibil. II. MERITS 19. Guvernul a susținut că hotărârea în favoarea reclamantului a fost pusă în aplicare în întregime. Acestea au susținut, de asemenea, că responsabilitatea statului în această situație se limitează la organizarea și conducerea corectă a procedurilor de executare și că durata procedurii de executare a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare și a sectorului energetic al economiei ucrainene în general. Guvernul a susținut că Serviciul Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu poate fi învinovățit pentru întârziere. Regolaritatea procedurilor de executare în acest caz a fost confirmată de instanțele interne. Guvernul a susținut că statul nu poate fi considerat responsabil pentru datoriile întreprinderilor sale și că statul a alocat anual sume substanțiale din bugetul său pentru a acoperi o parte din certificatele de invaliditate și alte plăți compensatorii lucrătorilor din industria minieră. Guvernul a susținut în cele din urmă că durata executării a fost de un an unsprezece luni și cincisprezece zile care nu pot fi considerate irazonabile. 20. Reclamantul nu este de acord. 21. Curtea remarcă că hotărârea în favoarea reclamantului nu a fost pusă în aplicare de aproape doi ani. 22. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenție și a articolului din Protocolul nr. 1 în cazuri precum prezenta cerere (a se vedea, Sokur v. Ucraina , citat mai sus §§ 30-37; Shmalko v. Ucraina , citat mai sus §§ 55-57). 23. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 24. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție și a articolului din Protocolul nr. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 din CONVENȚIE 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 26 Daune 26, reclamantul a solicitat 6,191 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 27. Guvernul a susținut că reclamantul nu și-a justificat cererile.28. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral și să-i acorde 400 EUR în acest sens. Costuri și cheltuieli 29. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef în termenul stabilit; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 30. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 admisibile și al restului cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 400 EUR (4 sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 august 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen [1] La momentul material, aproximativ 422,17 euro (EUR)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă